Banii...înainte sau după...?!?

A fost o simplă discuţie, într-o simplă pauză de ţigară cauzată de un motiv extrem de simplu şi la ordinea zilei - banii. Aşadar, după câteva ore bune ocupate din plin cu devize, desfăşurătoare, termeni etnografici, contracte, icoane, telefoane, articole cu poze:D, rapoarte şi planuri, ouă încondeiate ş.a., relaxarea a venit prin fum, dar laitmotivul primei părţi a zilei, şi anume, banul...[ar merge şi pluralul], ne-a urmărit la locul de fumat, unde seriozitatea s-a estompat dintr-o dată, iar discuţia a alunecat taman în bălării...Încerc să redau dialogul, fără a dezvălui însă personajele aflate în discuţie şi nici pe cele care stăteau de vorbă:

- Voi afla cu siguranţă ce se întâmplă de fapt, cum se vor da banii şi despre ce sumă vorbim.

- Dar, întrebarea mea este când se vor da...înainte sau după?

- Păi va fi conform contractului...probabil după ca la curve...

- Nu e adevărat. Păi nu ştii expresia încetăţenită, pe care o ştiu de ani de zile, banii înainte, ca la curve. În nici un caz, prostituatele nu iau banii după prestaţie, poate doar dacă au plusat faţă de serviciile negociate iniţial.

- Ba nu, se ia în funcţie de timpul de derulare a activităţii.

- Nu cred, e cum zic io...e pe act, mai bine zis, după cifra sau numărul:D de elemente executate. Şi, poate, după gradul de dificultate...sau în funcţie de sporul de ruşine per perversiune. Lasă, că-mi pun pe blog un poll cu întrebarea asta...Înainte sau După?...Că noi oricum vorbim în totală necunoştinţă de cauză.

- Cum? Vrei să faci publică discuţia noastră...Păi nu ţi-e ruşine?

- De ce să-mi fie? E o pură curiozitate...vreau să aflu veridicitatea acestui stereotip...Iar, poate, cititorii mei au ceva experienţă de genul celei practicate şi pe la kilometrul 12, dacă ne gândim la Sibiu şi împrejurimile lui...şi răspunsurile nu vor întârzia să apară...sau poate am parte doar de pudici & inocenţi...hmm...nu ştiu.

Deci, am pus-o...întrebarea:D...Dar, până vă gândiţi voi dacă merită ori nu să i se dea un răspuns adevărat, să ne delectăm...sau nu [prea multe sau-uri...] cu o poveste marinărească cu tentă puţintel desfrânată, în ton cu întrebarea mea...

După luni întregi de bătut mările-n lung şi-n lat, un simplu marinar trece de strâmtoarea Dardanele:P şi acostează pe Insula Plăcerilor, paradisul sexual mult visat. Dar cu cei doi dolari în buzunarul ăl bun, că celălalt îi era demult găurit, a reuşit să treacă doar pragul unui bordelaş de tri parale, iar matroana, făcându-i-se milă de bietul om neîmplinit, l-a servit cu ... o scândură găurită...pe care i-a pregătit-o într-o magherniţă de la ultimul etaj. Omul nostru a plecat totuşi satisfăcut şi drept mulţumire, dar şi de nevoie a revenit şi în anii următori, la fiecare partidă pe care o avea cu scândura plătind doi dolari. În al treilea an, Madama îl întâmpină cu un zâmbet larg şi strident colorat: Pentru că ne sunteţi un client atât de fidel, astăzi aveţi gratuitate. Marinarul urcă fericit până în pod, tremurând de dor pentru scândura lui dragă, dar coboară vijelios: Madame, ai schimbat scândura. Asta nouă n-are gaură! Răspunsul a venit mieros, în zeflemea: Pentru dărnicia pe care Domnia Voastră ne-a arătat-o întotdeauna, v-am oferit de această dată o VIRGINA!