Karl DORSCHLAG - 10 MARI SIBIENI

A fost unul dintre importanţii pictori ai Sibiului. S-a născut la Hohen Lukow în 1832 şi tot la Sibiu şi moare în 1917. A studiat la Academia de Artă din Berlin. În 1862 ajunge în Transilvania, iar la Sibiu ajunge în 1871, fiind numit profesor de desen la gimnaziul evanghelic.
El a lăsat Sibiului şi României în general nenumărate capodopere artistice. În 1882, el a realizat altarul bisericii Sf. Johann de pe strada Mitropoliei. Tot el a realizat altarul bisericii luterane din Bod (1862) sau al celei din Orăştie în 1902.
A fost, de asemenea, profesor de pictură şi desen, în cadrul şcolilor din Sibiu, el transmiţând arta sa şi altor viitori importanţi sibieni, precum Octav Smighelschi sau Artur Coulin.

George BETTE - 10 MARI SIBIENI

Provine din familia farmaciştilor Vette ce îşi aveau farmacia în Piaţa Mare, unde astăzi ser află parohia romano – catolică.
A fost chimist şi farmacist, născut la Sibiu. In 1752 el este contractat de către administraţia habsburgică din Transilvania, pentru a efectua o serie de analize asupra zăcămintelor de gaz metan de la Bazna, proaspăt descoperite.

Ajuns la Bazna, el cercetează nu doar zăcămintele de gaz, ci şi pe cele de sare. El este cel care a fost primul care a studiat ştiinţific zăcămintele de gaz metan din România de astăzi. De asemenea, din studiile sale s-a putut remarca elementele benefice ale apelor termale din Transilvania, Bazna devenind mai târziu staţiune balneo – climaterică.

Johann Wilhelm KRAFFT - 10 MARI SIBIENI

S-a născut la Sighişoara în 1833. A studiat gimnaziul la Sighişoara, iar de aici pleacă tipograf ucenic la Wehrheim în Germania şi, apoi, îşi continuă pregătirea prin călătorii de specializare la Sibiu, Timișoara, Pforzheim, Munster, Schwerin şi Berlin.
La 25 de ani, în 1858 ajunge la Sibiu, unde a lucrat mai întâi în una din tipografiile oraşului. Un an mai târziu, devine director comercial al tipografiei. Zece ani mai târziu de la angajare, preia tipografie şi o redenumeşte „W. Krafft – Buchdruckerei, Buchhandlung, Li­nieranstalt und Papierdütenfabrik”. Sediul era pe actuala stradă Avram Iancu (unde astăzi este sediul sindicatului Independenţa).
Dezvoltă tipografia, cumpărând în 1899 ramura transilvăneană a editurii Graesser din Viena. Şi-a dezvoltat o ramură de carte în limba română, devenind cea mai importantă editură de limbă română, luând în calcul şi teritoriul regatului român. A primit „Ordinul Coroana României”
Editura devine rapid, cea mai prolifică din teritoriul transilvan. Unificarea cu editura lui Krafft a creat cea mai importantă tipografie din principat şi din teritoriul actual românesc şi cea mai importantă editură de imbă germană din sud – estul Europei.
A fost membru al Consiliului de Administraţie a „Hermannstadter Allgemeine Sparkasse” (Casa de economii din Sibiu). A fost unul dintre membrii fondatori ai asociaţiei „Reiffeisen”, alături de Carl Wolff.
A fost căsătorit şi a avut patru copiii. A murit la Sibiu în 1908.

Simon HOFFMEYER - 10 MARI SIBIENI

Este unul dintre cei mai importanţi sculptori ai Transilvaniei secolului al XVIII-lea. Unul dintre acei maeştri pietrari, ce a făcut trecerea de la breaslă la artă. S-a născut la Cluj, la Sibiu ajungând în jurul lui 1777, contractat fiind de baronul Brukenthal.
Numele său se leagă în Sibiu de Palatul Brukenthal, fiind unul dintre cei mai importanţi artişti ce au lucrat la construcţia şi decorarea acestui monument. În urma lui, au rămas ca dovadă a artei şi măiestriei sale, portalele şi supraportalele, precum şi întreaga decoraţie a faţadei. Tot el a creat întreg mobilierul decorativ al palatului, precum sobele (nu doar design-ul acestora, dar şi planul de montare, ocupându-se şi de montarea lor propriu zisă), candelabrele, statuile, urnele, dar şi elemente mai puţin importante, aparent, cum a fost vesela familiei Brukenthal.
Cea mai importantă lucrare a sa este, conform specialiştilor (deşi nu exită un consens general), realizarea atlanţilor din curtea interioară a muzeului. În atelierul său au fost create şi cariatidele ce au fost aşezate în faţa casei omonime de pe strada Mitropoliei.
A murit la Sibiu, la începutul secolului al XIX-lea.

Sub semnul spadei...

E prima data cand particip...asa un pic pana acum.Dar astazi am fost chemata de la caserie...sa intermediez intrarea a doi cavaleri si a unei domnite din Serbia (nici chiar asa)...in Muzeul de Etnografie Universala "Franz Binder" ....Asta a fost primul pas! Pasul doi: Dupa servici am baut o cafea cu Bogdan si frai-mio, in Go in...apoi vroiam sa plec acasa...pe la 7...n-a fost sa fie, pentru ca am auzit muzica in curtea Bisericii Evanghelice...si mi-am inchis telefonul care chema taxiul. A trecut cel de-al treilea pas! Ne-am dus la corturi...M-am intalnit cu Arpi, care mi-a facut caricatura la Targul Marginimii, saptamana trecuta...am facut ceva poze (tot n-am primit cadou aparatul foto pe care mi-l doresc...fie el ciur sau nu:P)...Pasul numarul 4: Am plecat spre Piata Mare, nu inainte de a ma trata cu o spada (medalion)...buna de agatat la gat la tricoul cu Anathema. Aici iar poze, ma intalnesc cu vechi prieteni...Pasul cinci: Fac cunostinta cu Tudor Alexandru...un baietel frumos nevoie-mare si atat de vesel...Ochi albastri! Apoi, ii zic lui Alexandru (frai-mio)...io vreau sa ma intalnesc cu sarbii care au fost azi in muzeu...Aici urmeaza ultimul pas al serii - sase: Fara nici o speranta hotarasc destinatia ca fiind Haller Cafe...si dau de ei: Radivoje, Boan si Sanja, intr-un cuvant trupa SVIBOR din Serbia...inca nu am studiat, ca e noapte, dar site-ul lor poate fi inteles intrucatva prin translate.google.com: http://www.svibor.org/galerija.html
Dragii de ei! De unde atat intuitie pe mine sa merg fix acolo? De unde atata noroc ca fara sa imi fac program asta-seara sa vina programul la mine...Poate pentru ca am mancat ce nu trebuia...cand aveam un an jumate sau doi?
Maine ma duc din nou...vreau sa-i vad in actiune! [ ... ]

M-am dus....dar prea tarziu...cu programul in ghiozdan si cu capul in nori. Maine poate nu-i voi mai rata! La 13.40 in Piata Mare!
In schimb, targul The Big iShoes m-a incantat. Io nu ma credeam in stare sa cumpar ceva...dar medalionul VERDE din nuca de cocos si ceas:P...de la http://www.poupee.ro/ mi-a devenit brusc indispensabil...dragoste la prima vedere! L-am alaturat achizitiei mele razboinice de ieri...si a dat concluzia LUCKY STRIKE - lovitura norocoasa:)! O atmosfera intr-adevar faina...Just check it: http://www.lustofcreation.ro/;

http://ipjewelrydesign.wordpress.com/?ref=spelling; http://www.vintageboutique.ro/!
Seara s-a incheiat in Go in, ca de obicei...nu inainte de a arunca un ochi asupra campaniei de adotii din Piata Mica, marca Animal Life...si de a-mi cumpara o brichetuta, gandindu-ma la catelusi si pisicute! ( http://www.adopta-i.ro/ )

IOAN SLAVICI - 10 MARI SIBIENI

S-a născut în 1848 în prezentul judeţ Arad. A studiat dreptul la Budapesta.
Revine în Transilvania, unde lucrează ca notar. Pleacă la Viena pentru a-şi definitiva serviciul militar.
La Iaşi, a debutat ca jurnalist şi scriitor în "Convorbiri literare" în 1871. unde intră în contact cu Junimea. În 1903 a primit premiul Academiei Române, al cărui membru corespondent era din 1884.
Revine în Transilvania, la Sibiu. Aici se implică în activitatea Partidului Naţional Român şi redactaează ziarul „Tribuna” - primul ziar cotidian laic al românilor din Transilvania. pentru activitatea sa va fi arestat de mai multe ori.
A plecat la Bucureşti, unde este numit în 1874 secretar al Comisiei Colecţiei Hurmuzachi. A fost profesor şi redactor la revista „Timpul”. A co-editat, de asemenea, revista „Vatra”. A rămas la Bucureşti în timpul ocupaţiei germane din 1916 – 1918. A lucrat pentru ziarul „Ziua” şi „Gazeta de Bucureşti” ziare ale ocupaţiei germane. Pentru pactizarea sa cu Puterile Centrale este arestat, pentru un an, în 1919.
A fost cofondator al Societăţii Academice Sociale Literare România Jună. A fost unul dintre organizatorii „Serbării de la Putna a Studenţimii române din ţară şi din străinătate”.
A murit după Marea Unire, în 1925, ignorat de opinia publică şi marginalizat.

PS Profit de ocazie sa imi amintesc de una din nuvelele mele preferate "Moara cu noroc" de Ioan Slavici, care mi-a marcat copilaria şi pubertatea...in sens negativ, dar cu schepsis in experienta ulterioara a vieţii:)...Of, diferenţa dintre acele vremuri si actualitate e cam insesizabilă! Un Lică Sămădăul...există la orice colţ de uliţă, stradă, coridor al Casei Poporului...Şi o Ană şi un Ghiţă! Gata cu comentariile, ma duc să ma întâlnesc cu bloggerii...şi să ma gândesc la #prinsibiulmeu!

ROMULUS VUIA - 10 MARI SIBIENI

Romulus Vuia este una dintre cele mai proeminente personalităţi a muzeografiei şi etnologiei româneşti, omul de al cărui nume sunt indisolubil legate: înfiinţarea primului muzeu etnografic pavilionar şi a celui în aer liber din România (1929) şi definirea obiectului şi a fenomenului etnografic
S-a născut în 28 ianuarie 1887, într-o familie de intelectuali bănăţeni din comuna Comloşu Mare. După ce termină Şcoala Normală Superioară din Budapesta, din 1910, Romulus Vuia este profesor al Şcolii de comerţ din Haţeg până în 1919. Între timp, în urma unei specializări la Berlin, devine membru al Sociatăţii de Antropologie, Etnologie şi Preistorie din acest oraş. După absolvirea Facutăţii de Geografie şi Istorie şi după ce a trecut prin câteva instituţii care i-au determinat alegerea profesiunii de etnograf, Romulus Vuia este ales să pună bazele primului muzeu etnografic al Ardealului, acţiune care îi reuşeşte şi care este documentată de studiile, cercetările de teren, chestionarele etnografice, articolele, normele de organizare a muzeului şi achiziţiile pe care le-a relizat.

Cel de-al doilea război mondial a întrerupt brutal, în 1940, activitatea Muzeului Etnografic al Ardealului şi cea a Universităţii din Cluj care se mută la Sibiu. În timpul refugiului, Romulus Vuia încearcă să înfiinţeze şi în acest oraş un Parc etnografic. În urma tratativelor cu Primăria Sibiu, R. Vuia scria în 1941 într-un memoriu adresat Ministerului Instrucţiunii Publice, Cultelor şi Artelor că doreşte organizarea unui muzeu în aer liber pe terenurile deţinute de la primărie în apropierea Pădurii Dumbrava: „Intenţionăm să organizăm acest muzeu, chiar şi în cazul în care instituţia noastră s-ar intoarce la Cluj. În acest caz, Muzeul în aer liber ar rămâne la Sibiu.” Ceea ce s-a şi întâmplat, Romulus Vuia fiind considerat părintele Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului, având, în prezent, numele Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA, parte integrantă a Complexului Naţional Muzeal ASTRA.
Romulus Vuia, după o viaţă zbuciumată, dar foarte prodigioasă, s-a stins în 1963.

PS Fotografia a fost preluată de pe flickr, fiind realizată de Mihail Bîrsan.

Rămân datoare...că aşa vreau!

Cred ca nu mai am chef să scriu în stilu-mi alambicat, cu înţelesuri printre rânduri, ştiute doar de mine, şi poate (doar poate...) intuite de alţii.

Mă bucur pentru seara asta...am reîntalnit prieteni vechi (2), prieteni noi, hai poate amici, să nu fiu acuzată de exagerări (6) şi am cunoscut personal:P câţiva reprezentanţi ai blogosferei sibiene,(la faza asta tre musai să fac o paranteză la sfârşitul postării:)...cu clarificări umoristico-semi-realiste) (9)...ca cu restul...nu am reuşit să intru în contact verbal şi personalizat...

A fost întâlnirea bloggerilor sibieni...Mie mi-a plăcut, dar acum nu vreau să scriu de ce...şi totuşi să nu fiu egoistă şi să recunosc că, în primul rând, una din motivaţiile acestei afirmaţii este de natură egoistă...sunt pusă acum în faţa proprie-mi leni...lenea scrisului...lenea relatărilor, care se cereau a fi notate, despre emoţiile pe care le-am trăit la ultimile evenimente la care am participat cu drag, cu interes, din curiozitate...pot să fac o altă paranteză? Da! Lenea în cauză îmi oferă doar o simplă enumerare a lor: Sibiu Jazz Festival (nu doar dimineţile de repetiţie, într-o Piaţă Mică inundată de muzica energizantă a saxofonului....dar şi concertele de seară-noapte) Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu (cu Faust şi Mefisto...cu muzica pătrunzătoare a lui Sirli, cu Nebunaticii Zăpezilor şi râsul meu în hohote pentru jumate de oră în faţă la telefoane, cu Breaking the Waves...şi starea pe care am avut-o la finalul piesei....nu pot s-o explic...atât de tumultoase îmi erau trăirile...) TIFF-ul (cu ale sale Mănuşi Roşii...doar la filmul ăsta am fost...Mi-a plăcut că bruma mea de germană m-a ajutat să fiu super-atentă la film...fără să mă distragă subtitrarea, pe care oricum n-aş fi vazut-o bine dpdv optic) Red Bull Romaniacs (doar Preludiul...pardon, Prologul - aşa i-am zis io - că-mi pare destul de potrivit - şi finish-ul din Piaţa Mică) Chinese Evening (Muzeul Astra la o primă colaborare cu Institutul Confucius din ULBS) Ziua Sugarului Sibian, ediţia a V-a (a se vedea mica retrospectivă de pe Facebook) Dans tradiţional din Anglia cu Uttoxeter Heart of Oak Moriss Men în Muzeul în aer liber (unde bătrâneii - doi dintre ei erau în echipă de la 17 ani, iar acum aveau 73 - au făcut show, iar io m-am dat în spectacol prezentându-i, prin portavoce, într-un stil cam atipic :P) Hill Climbing ediţia a II-a (la fosta carieră de pe Dealul Guşteriţa, unde motoarele enduro erau la înălţime...de fapt unele dintre ele...doar tindeau).

Ăsta fost motivul meu egoist...întâlnirea mi-a deschis puţin ochii că sunt o nesimţită (nimeni n-a zis asta, mi-am făcut autocritica benevol:) că aş fi putut să-mi scriu impresiile...bla, bla,bla...pentru ca să ce...să pomovez Sibiul? Uite, la asta nu m-am gândit...sau poate am facut-o extrem de superficial! M-a îmbogăţit prin conştientizare...

Da...şi acum voi sări tot ce s-a mai discutat, peste proiectele posibile pe care le-ar putea face bloggerii sibieni împreună...pentru că e târziu, mâine la servici...şi cred că sunt destul de obosită...că am făcut ture-ture...prin Oldies, în jurul meselor noastre super-mari, ca să nu pierd informaţiile. Dar, ce e fain...că într-adevăr simt că se face ceva...şi, cel mai important, avem cu cine.

PS...ziceam la început ca am o paranteză la cuvăntul "blogosferă"...dar o voi lăsa pentru o dată ulterioară!

PS2...pentru curioşi aproape toate evenimentele la care am participat, au ilustraţie pe facebook:)

PS3...era să uit...Don't stop me now - Queen a marcat mesajul meu, pentru mine însămi...şi s-a auzit în tot Oldies-ul, înainte de plecare! 10x boy!

Cornel Irimie - 10 MARI SIBIENI

S-a născut în 1919 la Sibiu. Studiază la Movile şi apoi la Sighişoara. Facultatea o va face în 1937 la Bucureşti. Aici se specializează în sociologie şi etnografie, cochetând cu Şcoala de Sociologie de la Bucureşti. În 1943 obţine titlul de doctor, la Jena, iar în 1948 la Bucureşti, „Magna cum laude”.
În timpul studenţiei a lucrat ca şi asistent şi cercetător ştiinţific la „Institutul de cercetări sociale al României”. După Cel de Al Doilea Război, fiind persecutat de autorităţiile comuniste, reuşeşte să se angajaze ca referent la Ministerul Artelor. În 1952 este numit director al secţiei de artă a Fabricii Decorative din Bucureşti.
Revine definitiv la Sibiu în 1953, unde lucrează ca asistent ştiinţific la Muzeul Brukenthal. Pe rând va fi cercetător, şef de secţie, director adjunct şi 1969 va fi numit director coordonator al Muzeului.
A colaborat cu Institutul Naţional de Istoria Artei. Între 1956 şi 1968 a lucrat şi în cadrul Institutului Academic de la Sibiu. A predat etnografie şi muzeologie la Universitatea din Cluj Napoca, precum şi la cea din Heidelberg. A făcut parte din mai multe asociaţii şi comisii academice din România şi din străinătate.
El este cel care a creat şi organizat „Muzeul Tehnicii Populare” din Pădurea Dumbrava. Aceasta este cea mai importantă moştenire ce a lasat-o Sibiului. Pe lângă acest muzeu, astăzi muzeu naţional, el a iniţiat şi publicat o serie de cercetări importante pentru etnografia românească. A fost colaborator permanent la mai multe reviste de specialitate sau ale Academiei Române. A publicat peste 250 de lucrări. Cele mai importante studii ale sale sunt cele privind arta populară românească.
A murit la Sibiu în 1983.

Vasile Moga - 10 MARI SIBIENI

S-a născut la Sebeş în 1774. Studiile şi le-a început la Sebeş şi le continuă la Alba Iulia şi Cluj. Studiile universitare le definitivează în filosofie.
Deşi a studiat la seminarii teologice luterane şi catolice, el decide să se dedice ortodoxismului. Este hirotonit preot în 1798 la Sebeş. După 12 ani, se călugăreşte şi este ales episcop al Ardealului în 1811.
Se mută la Sibiu, fiind primul episcop ortodox al Ardealului în timpul administraţiei habsburgice şi unul dintre primii români ce va domicilia în cetate. Se pare că a locuit în clădirea aşezată pe colţul străzilor Tribunei şi Bălcescu.

Este cel care va redeschide primul seminar teologic ortodox din Transilvania, cel de pe strada Reconstrucţiei, acolo unde va fi profesor şi Gheorghe Lazăr. A fondat nenumărate școli de eparhie. A editat cărți religioase, a deschis primele burse acordate tinerilor teologi pentru definitivarea studiilor universitare.