23.2.14

Fac trafic...cu duminici...

Anunţ important: nu doresc să fiu înţeleasă, voi plasa intenţionat puncte de suspensie, la un moment dat..poate că voi arunc..lăsa totul în aer, voi scrie doar de dragu' expunerii încă unei duminici faine, antrenante şi, într-un fel sau în mai multe feluri..o ţâr' ciudată şi..pot spune, spre semi-final(ă), trasă de păr. Ieriul e fost totuşi începutul, chit că deja durează de o săptămână [mai am şase:)]. 
Aţi simţit vreodată o emoţie puternică iscată doar de împingerea unui ţâmburuş de pe OFF pe ON şi prin descoperirea, rând pe rând, a anumitor funcţii având drept martori: un dulap, un tablou, un laptop conectat printr-o legătură intrinsecă cu Mr. Youtube şi copilaşii lui, Tutorial 1 şi 2?
Oare e bine să n-ai răbdare ? E benefic să sari etapele trecerii prin materie? E okidoki să-ţi rişti buna sedimentare, cu ajutorul timpului care ar putea să-ţi fie prieten, nu duşman nedeclarat, a cunoştinţelor proaspăt dobândite ? Sau, de fapt, să nu respecţi vechiul îndemn a lui Sofocle, care ştia el ce spune, "toate sunt bune la timpul lor"?
Contează răspunsurile voastre, le voi asculta/ citi cu atenţie nedisimulată, dar, în principiu, dată fiind retoricitatea..[iar inventez cuvinte...e la ordinea duminicii zilei] întrebărilor, există două deducţii: 1. conştientizez răspunsul corect; 2. e prea târziu acum, greşeala e deja făcută...sper să nu mă cufund prea adânc în adâncimea-i..să nu ajung să-i simt bătaia lungă aka reculul..la examen.[exprimarea asta s-ar putea traduce drept un surogat dihotomic? :)] 
[...pauză de masă...atunci & la propriu]
- Poţi să stai cu mine la masă, că oricum mie îmi trebuie doar un singur loc. Aştept un prieten.
- Dar, de ce este aşa de multă lume? E vreo întrunire de motociclişti prin zonă?
- Nu, eu casca asta o folosesc la motoreta aia de afară....Cum se numeşte locul ăsta, întreabă el cu un accent străin. Te rog, poţi să îi spui unde suntem prietenului meu, la telefon. Uite acum se formează numărul.
- Vă aşteaptă prietenul dumneavoastră la...
- Care-i scorul?
Eu, papagal, retransmit: Care-i scorul? Culmea e că la Eurosport tocmai se facea tragerea la sorţi a grupelor preliminare pentru campionatul european de fotbal din 2016. Omu' nu înţelege.
Ăla din telefon deja ridica vocea, a nerăbdare: Scorul!! Care-i scorul?
Cum adică?
Adică câţi bani trebuie să-i aducă fiu-mio, că-l trimit pe băiat..
- Cât vă trebuie?
- Aici!
- Nu, câţi bani să aducă?
-Patru.
Papagalul din mine ia atitudinea-i deja cunoscută:
- Patru.
- Patru ce?
- Milioane?
- Milioane? 
- Da.
- Vine în zece minute.
Între timp i-a sosit şi companionul promis anterior covorbirii telefonice, în care-mi simţeam deja rolul de intermediaro-complice într-o pseudo cunoştinţă de cauză.
Parcă erau surdo-muţi. Peste tot numa' semne, grimase, mustrări intuite, bonuri înşirate pe masă şi verificate tot pe muţeşte. 
Sunt întrerupţi..Domnul iese afară..atenţia mi se mută de la sandvişul monstru pe care-l consumam dincolo de fereastra cât peretele prin care "spionam" oamenii "nevinovaţi". N-am văzut nimic, nici numărul maşinii, nici tranzacţia cam uscată...nimic, nimic, doar ploaia...



Un comentariu:

  1. Mulţumesc pentru invitaţie..dă, doamne, să am timp..măcar să intru pe site...dar, mai ales, să-mi găsesc picătura de free time..Ţineţi-mi pumnii :)..

    RăspundețiȘtergere