12.9.13

15.09.1985 + 6 mai 2006 + 16 septembrie 2013 = Profi te premiază

Brânciul inspiraţional de la Blogal Initiative - Campionatul Naţional de Blogging a sosit! Îl aşteptam demult...cu siguranţă au mai fost şi alte ocazii, dar cum probabil nu eram pe fază le-am ratat.
Acum nu se mai poate...începe şcoala mintenaş, iar o paralelă între emoţiile primei zile de şcoală..Irina din clasa I E la Şcoala Generală nr. 4 din Sibiu..da, cea de pe strada Spartacus...şi cele ale primei zile ca blogger, Eliza Day & Night, aproape în necunoştinţă de cauză, pe un yahoo 360o, dispărut prea devreme, este o bucurie a rememorărilor prea puternică pentru a fi sărită. Mai ales, că mi-am dat seama de o coincidenţă numerologică, care-mi pică la ţanc pe sufletul-mi b(l)ogat în naivităţi superficiale, de natură eliziacă..Aveam şapte ani, când brusc, după o grădiniţă prelungită [doi ani de grupă mare:)], în dimineaţa zilei de 15 septembrie '85, m-am trezit cu un buchet de flori în mână pentru tovar... doamna învăţătoare şi cu două cărţi cam jerpelite pe banca mea, că nu se dădeau manuale noi pe timpul lui Ceauşescu..
Iată-le într-un anunţ expirat de pe Okazii.ro. Ştiu doar că le-am sorbit din ochi vreo câteva luni...poate chiar un an, mai ales Abecedarul...căruia foile au început să-i plece cât de curând...Noroc ca s-a terminat clasa întâi..cu un premiu al III-lea pentru subsemnata, din care n-a mai putut ieşi decât într-a IV-a, când a trecut la al II-lea.
Am râs copios când, sunând-o pe mama, în cercetarea prealabilă postării, la întrebarea mea mea: Este adevărat că în întâi septembrie 1985 am început clasa întâi?, ea a răspuns convingător, dar prea rapid ca să fie adevărat: În '75! Deja râzând i-am replicat: Da! Cu trei ani înainte de a mă naşte:))!
Uitasem să-mi iau la răspăr postările mai vechişoare. Mi-am găsit amintirile mele de fetiţă prea cuminte care îşi rememorează bucuria infantilă cu care îşi scria temele la lumânare [iar era luat curentul]...era spectaculos...lumini tremurate şi umbre pseudo-terifiante pe pereţii coloraţi de noi cu creioane colorate...nu ştiam nici să înjur pe vremea aceea, aprigul tata se reţinea în faţa noastră să arunce cuvintele porcoase la adresa regimului, care, probabil îi stăteau pe limbă., dar trebuie recunosc că imaginile păstrate în memorie îi sunt dedicate, scriptic, fratelui mai mic despre care notam în continuare: O mică dovadă o am de prin 1986, când frai-mio proaspăt ajuns pe băncile Şc. Gen. nr. 4, de pe Spartacus, a făcut o primă aşa-zisă dandana, iar învăţătoarea, teribil de zeloasă, împreună cu directoarea şcolii l-au chemat pe tata la interogatoriu. Ce se întâmplase...? Alexandru, probabil ca urmare a discuţiilor de pe-acasă şi vrând să-şi exerseze talentul şi stiloul cu peniţă de aur:), proaspăt primit, şi-a deschis Abecedarul şi a dat de poza tov. preşedinte al Repulicii Socialiste România. Cum nu ştia încă să scrie s-a apucat să deseneze...fix pe poza cu pricina. Mai întâi, Ceauşescu a primit o pereche de ochelari, apoi o mustaţă stufoasă şi câteva fire asimetrice de barbă, de tip piratesc, punctate de multe-multe cruci:D...[nu înţeleg de ce, pentru că nu am fost crescuţi cu biserica în cap], dar cireaşa de pe tort au constituit-o cerceii de factură africană (zic eu acum...că atunci habar n-aveam), la ambele urechi...care-i dădeau tovarăşului o înfăţişare total derizorie, pentru care tata a trebuit să dea explicaţii, ceva de genul: "Lăsaţi copilul să îşi exteriorizeze talentul. Probabil că ochii lui de artist în formare:D au găsit o alternativă care l-ar avantaja mai mult de conducătorul PCR al RSR." Nu garantez că ăstea au fost neapărat cuvintele lu' tata, dar ideea că atunci noi i-am înţeles părerea despre regim. 
Într-o concluzie neevidentă aş putea recunoaşte, fără convingere totuşi, că nu îmi amintesc prea multe din prima zi de şcoală. Sunt frânturi de la careul şcolii, învălmăşeala şi emoţiile boboceilor...adică a noastră. Eram aproape două sute de omuleţi în uniforme albastre în curtea Şcolii Generale nr. 4, şase clase de noi debutanţi, de la A la F. Mai vizualizez clasa, învăţătoarea mea dragă şi aranjarea în băncile butucănoase, sclijelite de înaintaşi..şi mai văd şi un ghiozdan
frumos, galben, cu doi ochi reflectorizanţi portocalii, pe post de catarame. Nu era al meu, ci al Ştefanei, colega mea sortită a-mi fi de bancă toată clasa întâi, până s-a mutat la Deva. Norocul este că legătura creată începând cu prima zi de şcoală...continuă şi astăzi, după 28 de ani...Mai răruţ, că tare-tare drăguţ e când reuşim să ne şi vedem, că Timişoara e o ţârică departe.
Dar, totuşi poate vă întrebaţi care e metoda de menţinere a unei comunicări actualizate...nu doar la zi, ci şi la noapte..:) Este el+ea...blogul Eliza Day & Night, dragul meu jurnal intim, scris de mică mână, transformat într-o zi de mai...continuată cu jdemii de seri într-un caiet virtual, la libera vedere şi alegere a publicului. Vorbeam la început despre o concidenţă numerologică. Aşadar la şapte ani am trăit prima mea zi de şcoală, iar acum şapte ani...pe prima foaie virtuală a caietului meu online au început să apară nişte semne grafice...din câte observ, extrem de personale...dar nu atât de enervant de complicate ca în prezent. Vă dau exemplul în totalitate, menţionându-mi între paranteze vârsta de atunci ( 28 de ani fără câteva luni):
Avertisment:
"Nu cititi, nu e interesant ce va urma...e doar un studiu de personalitate, o autocaracterizare on-line. Imi va folosi, in special, mie, pentru a-mi descoperi, prin cuvintele postate:) zilnic...sau in functie de lene, starile generale ale zilelor scurse din calendar....suisurile si coborasurile...si poate, voi invata sa nu-mi repet greselile (ceea ce nu cred nicidecum)."
Astazi...am asteptat ca ceva sa se intample...nu s-a intamplat...am fugit...am urcat si am coborat scari...si am ras. Sa tin minte ca a fost o zi...draguta! Incet, incet vine primavara, vara...la mine...si ma sperie chestia asta...ca stiu ca o sa ma apuce ba dracii, ba ingerii...o sa fiu ba prea sus...(cuvintele nu vor mai ajunge la mine)...ba prea jos (ingropata in cuvinte...plansa rau, nedormita...etc.)
Ideea cu care m-am trezit azi-dimineata...este: "Abia astept sa ma intorc acasa...sa dorm!" Noapte buna de la servici! Gata! Observaţi lipsa diacriticelor, nu eram coaptă îndeajuns:P! Măcar am învăţat ceva din Şcoala Blogului..
Dar, apropo de şcoală...am început cu amintiri din copilărie, continui cu prezentul blogului discontinuu şi mă grăbesc să vă sugerez o idee, pe care eu deja am aplicat-o...Dau puncte şcolii mele care m-a format..Şcoala mea dragă..Da, clar că e pe listă - Şcoala Gimnazială Nr. 4. Nu-i aşa că ştiţi despre ce vorbesc? Nu-i aşa că sunteţi la curent, de trei ani încoace, cu campania Profi te premiază? Nu-i aşa că deja aţi citit regulamentul ei? Eu nu vreau să vă influenţez...dar poate totuşi contribui cu o mână de puncte acordate ei.
Când m-am apucat de scris, adică sâmbătă...[greu cu timpul nerăbdător, neîndurător ş.a.m.d.] Şcoala 4 era pe locurile fruntaşe în toate cele  opt magazine Profi din Sibiu...

Fiecare bon de cumpărături contează. Încă un exemplu, pentru scanarea unui bon firav de 12.78 lei (o varză, coaste afumate Elite şi un gem de prune) şcoala mea a primit 160 de puncte.
E logic ca băieţelul, fan al Şcolii Gimnaziale Nr. 1, şi fetiţa, susţinătoare a Liceului Onisifor Ghibu, să fie aşa de înverşunaţi pentru şcoala lor.
Precis se gândeau la premiu: un laborator de informatică pentru şcoala câştigătoare!


2 comentarii:

  1. Eliza mea...începe un nou concurs !!! Cu amintiri din prima zi de şcoală.... M-ai făcut să retrăiesc acea zi din 15 sept.1985...şi m-a amuzat că m-ai "citat"...cu '75 ! Chiar aşa a fost ... Şi cu câtă convingere am spus... 15 sept.1975 !!! E frumos ce ai scris; cred că şi tu ai trăit ...intens...fiecare rânduleţ scris ... Îţi doresc succes şi în acest nou concurs...şi m-aş bucura dacă Scoala 4 ar fi şi ea câştigătoarea PROFI ! Trecut-au anii...Voi aţi ajuns mari (tu, Alexandru...şi ceilalţi copii)... eu...am înaintat în vârstă (ca să spun frumos...şi să nu folosesc altă expresie care mi-a stat.."în degete" pe tastatură...) Îţi doresc şi ţie, şi tuturor celor care în 1985 păşeau pentru prima oară în clasa I-a, şi tuturor celor dragi nouă... O VIAŢĂ MAI FRUMOASĂ ŞI MAI .....PLINĂ ! (împliniri, sănătate, bucurii ... şi... -completezi tu cu alte dorinţe...)! SUCCES FATA MEA !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos, mama! Şi iarta-mă pentru că am uitat să îţi spun "La mulţi ani!" ieri, când a fost ziua ta de nume. Intr-adevăr cândva ştiam, dar am uitat! Mai ţii minte anul 2006, când după meciul Dinamo-Kiev vs Steaua Bucureşti ţi-am pus o întrebare, tu mi-ai răspuns, iar după aceea eu am scris totul pe blog, la dictare! Uite..http://greencharme.blogspot.ro/2009/07/13-septembrie-dinamo-kiev-steaua-1-la-4.html

      Ștergere