Frica-mi şi/sau prostia...

apar în anumite momente, arareori, dar prea auto concludent, iar efectele lor sunt, de obicei, irevocabile şi definitive (scuzaţi-mi exemplul prea mercantil, neinspirat de idealismul, care ar trebui să mă caracterizeze).

Dar, Noaptea Muzeelor 2014, în continuarea celei din 2013, reuşesc să demonstreze un fapt aproape total necunoscut de mine şi nesperat, în consecinţă;) cum că efectele prostiei şi/ sau ale fricii...prea mai sus amintite, nu sunt, neapărat, ireversibile.
Şi, pentru că iar nu înţelege mai nimeni ce bălmăjesc eu aici...cu o singură excepţie, care întăreşte la figurat, dar posibil şi la propriu...:D, afirmaţia anterioară, iar pentru că eu risc ca, ascunzându-mă după cuvinte, de această dată cu conotaţie procesuală vizibil diletantă, conform vechiului meu obicei, să nu-mi fie percepută bucuria, energia, speranţa şi mulţumesc-ul, ataşez, ca dar de-un an, o fotografie, dragă mie, din portofoliul propriu de la cursul de fotografie ImageArt (februarie-aprilie a.c.)!

Ţineţi-mi pumnii,

plec unde am fost anul

trecut, după Sânziene...

De data asta de la Eliade

...la un Culianu...neterminat!

Nouă...

...întrerup întru-câtva "va urma-ul" promis pentru o mică notificare...o bucurie atât de minoră, dar atât de puternică, încât nu o pot înţelege nici eu, darămite voi..Factura ei e subconştientală..iar mă prostesc cu elizisme...se simte că mi-o trăiesc semi de ne-nţeles..Se întâmplă din când în când...dar, totuşi rar şi ireal...Acum a venit din câteva gânduri tăvălugite..De exemplu..am auzit azi, la birou, un zvon, depărtat şi monoton...cum scrie Topârceanu într-o poezie dragă copilăriei mele (Acceleratul)...despre un film..pe care am început să-l urmăresc...sunt abia la minutul 46 şi 14 secunde...era şapte jumate, trecute fix..şi simţeam cum masa de prânzo-seară mă cheamă în bucătărie..Stop-joc, căştile jos..ioi..printre gânduri mi s-a strecurat Melodia pe neaşteptate...fredonoz..nu-mi amintesc şi pace de unde s-o iau...Mă duc la mama..."Fii un pic atentă! Ce-i asta? Apare din când în gând...cu o ciclicitate rarisimă!" "Nananana nanananananananana..." Nu vreau să mă las încurcată...şi-mi amintesc brusc: "Shostakovich, ioi mama, mi-am amintit..mă duc la Mr. Youtube, la listuţa mea de "clasică preferată"...

...să fiu pe deplin mulţumită...să mi-o dau la maxim, să-mi sărbătoresc melodico-zgomotos...forte...cei nouă ani..de bucurii, lecţii, energie, prieteni, emoţii, nervi, câteodată şi de "lăcrămioare"..:D!

Mai ţineţi minte aniversarea de şase ani?

(ne)început...

Dacă nu scriu pe blog, asta nu înseamnă că nu-mi-l mângâi cu câteva gânduri, zilnic. Cu întrebările: oare de ce n-oi scrie?, de ce mă feresc să-mi bucur prietenii/ cititorii cu noutăţile mele, mai mult sau mai puţin caraghioase?, ce sau cine m-ar putea îmboldi în exprimarea subiectelor pe care le ţin îngropate? sau cu răspunsurile posibile ce se transformă în alte îndoieli: o fi lenea-mi cvasi caracteristică? oi avea ceva de ascuns, ceva pe care prefer să mi-l ostoiesc singură? am nevoie de ceva / cineva sau doar de simpla mea autoconvingere? şi îndemnurile: hai, treci la tastatură, nu te mai stresa de subiectul care te-a blocat, îmbracă-l în hainele cele noi ale Împăratului :)) sau dacă nu te ţine declamă-ţi, sus şi tare, cu surle şi trâmbiţe, concluzia la care ai ajuns în dimineaţa Zilei Naţionale a Tineretului.

Apăi, de acum în colo e foarte uşor..aşa cred acum. Parcă mă şi văd pierzându-mă din nou în meandrele şovăielnice al ritmului eliziac...

m-am pierdut..puţin

va urma..

cândva..