Evenimentele Sibiului şi activităţile mele sunt atât de multe, încât nuanţarea lor pe blog se putut realiza după terminarea operaţiunii de sedimentare aka analiza lor impertinentă & supersubiectivă. Dar, să nu uităm duşmanca, veşnic prezentă la datorie (de parcă nu i-ar fi lene:), Lenea ce-i cucoană mare, care n-are de mâncare. De-asta am făcut o pauză, să-mi iau prânzul, pentru a putea afirma, cu tărie, că orice asemănare, cu persoanele reale, este pur întâmplătoare:P!
Însă nu pot să fiu cronicar de concert, nu mă pricep, nu vreau să isc dispute, eu îmi ştiu părerile, ştiu ce mi-a plăcut, sunând profi, dar ştiu, mai ales, ce nu prea m-a dat pe spate...deşi, la cât am râs, putea să se întâmple şi chestia asta.
Aştept ediţia de la anu', când, s-ar putea ca Serj Tankian să-şi ia trupa System of a down şi să purceadă spre al nost' Sibiu, cu care s-a învăţat din 2010...Dar, nu se ştie...e din ciclul Speranţele eliziace.
Am ajuns doar în a treia zi:( şi am văzut că, totuşi, intuiţia-mi iar mi-a fost la înălţime....M-am delectat un concert Ski King. Mă hotărâsem, tam-nesam, că ArtMANIA nu mi-a ajuns şi că s-ar putea că restul de condimente (sarea şi piperul...de fapt, culoarea şi arta:) să îmi fie oferite, ad-hoc, de programul care încă se mai derula la Cercul Militar.
Nu mică mi-a fost mirarea să ajung acolo unde trebuia să fiu...Johnny a reînviat...în concertul, în mare parte, Tribute to Johnny Cash, marca Ski King. Unfortunately, Cocaine Blues, deşi cerut de mine şi soţia lui Ski:P...este doar pe cd-ul Early one morning, pe care mi l-am achiziţionat, direct de la sursă.
Au urmat tatuaje şi fotografii, prieteni vechi & noi, desene, din nou bere, primită cadou, imediat părăsită pentru ţigări (nu mai aveam prea multe) şi, apoi, donată, prin telefon, celor rămaşi.:)
Seara s-a lăsat peste Sibiul, aflat încă în fibrilaţie, nu înainte ca Soarele să arunce un arc multicolor, pe deasupra tuturor şi eu să o întind spre Sibiu Arena. La fostul depozit de armament din Pădurea Dumbrava, unde mai erau concerte de la ArtMANIA.
ps...poze (neprofi) pe facebook...ferice de prietenii mei, căci râsetul lor e cel mai valoros, invers proporţional cu virtuţile mele de fotograf diletant!