Plugușorul se pornește
Cu urări de la Eliza, O MIE
Să scăpăm de pandemie !!!!!!!!
Sănătate, Noroc Bun
Bani cu furca să-i aduni!
Întâlniri, la depărtare,
Pân' va fi BINE sub Soare!!!
Împliniri, trăiri, senzaţii
În toate cele 365 de rotaţii !!!!
Veselie şi belşug
Cu spor în toate-n meşteşug
Iar Covidu' ars pe rug!
ps Am zis! Am zis!
La mulți ani 2021! ✨🍀🤗🎉
Dacă anul trecut scriam: "Oare când va veni din nou momentul când Eliza, purtătoarea și autoarea
de Pluguşor eliziac, în ultimii zece ani, își va pune din nou mâinile în
mișcare pe tastatură și va binevoi să-și aștearnă postări noi ... scrise
cu sufletul, o țâr' adormit acum?", acum s-ar putea să promit, o fac foarte rar :), că-mi voi ordona să mi se trezească sufletul...la scris. Ar fi şi cazul...
Hei, fetiţo, e deja un ordin, ia nu te mai face că promiţi... Apucă-te de treabă, scrie-ţi blogul, mâzgăleşte-l dacă vrei, dar lenea în ale creativităţii tale scriptice...nu se mai acceptă! Nu ştii cine-ţi mână degetele acum pe tastatură...? De greieraşul lui Pinocchio ai auzit? De bancul pe care îl ştii de la tata...
[Într-o dimineaţă mohorâtă de ianuarie, un lucrător de la Parlamentul României, nu i se mai ştie funcţia (mai şi inventez:), se trezeşte brusc din cauza un zgomot puternic. Ştiţi ce ea? Se crăpa de ziuă.
Se îmbracă, se spală pe faţă şi pe dinţi, în grabă, mănâncă o ţârică, îşi ia servieta sau rucsacul, nu se specifică, şi iese din scara blocului să prindă autobuzul. Grăbit fiind, deodată se împiedică de ceva, de era să cadă în nas..ce era? Era un sărac lipit pământului...
Se miră, îşi face cruce, mai merge câţiva paşi, dar un miros pestilenţial îi mută nasul..Se uită în jurul şi descoperă sursa. Era un individ...putred de bogat!
O ia la fugă după ce se uită la ceas şi-şi vede întârzierea. Prinde autobuzul, aproape din zbor...şi nici nu-şi dă seama cănd au trecut cele 50 de minute ale călătoriei spre locul de muncă.
Coboară relaxat, ajunge la aleea din spatele Casei Poporului şi aude în spatele lui..Râc, râc, râc. Nimeni. Metge mai departe...Iar, râc, râc, râc ... Grăbeşte pasul, cuprins de o frică aproape inexlicabilă, râc, râc, râc în spatele lui. Nimeni. O ia la fugă, dar se opreşte brusc. Şi-a dat seama ce făcea râc, râc, râc. Ştiţi ce? Îl râcâia conştiinţa pentru în graba cea mare a dimineaţii nu îşi plătise biletul de autobuz.]
Scrie...că dacă nu, Conştiinţa râc şi râc! Vrei? You've got yourself a deal!
...m-am obişnuit să ies din casă din întâi septembrie încoace, cu câteva excepţii (22 septembrie - mutarea finală acasă, 17 noiembrie - drumul de întoarcere de la târgul de turism al României şi 15 decembrie - întâlnirea cu "Moş Crăciun" de la Asociaţia de Scleroză Multiplă Sibiu). Iar legea minelor nu a trecut. Să nu cumva să mai îndrăznească cineva să aducă iar vorba despre exploatări cianurate. Pentru că suntem uniţi în salvarea Roşiei Montane şi nu numai a ei. Înainte să trec la subiect, vreau neapărat să vă invit să sărbătorim împlinirea a 1883 de ani de la prima atestare documentară a lui Alburnus Maior în 6 februarie 2014 când şi Sibiul se alătură zecilor de oraşe din România şi din străinătate pentru aniversarea Roşiei Montane prin informare, conştientizare şi promovarea ideii includerii ei în Patrimoniul mondial UNESCO, aşa cum merită...V-am învăţat că-s o maestră în a vinde castraveţi la grădinar..dar pentru că totuşi câte unul din zece îi cumpără ...aşa, din curiozitate, continui să îi servesc cu descoperirea de azi de care ar fi trebuit să fiu revoltată în 3 noiembrie 2013...când a fost live la DIGI24. Mai bine mai târziu decât niciodată...black bleac..
Sar de la una la alta..mai ţineţi minte o reclamă tare faină..care a apărut împreună cu publicitatea la televizoarele color...aia cu papagalii...de la bleacu' dinainte...trecem la primul alb a lui 2014..Au fost mai multe motive ca să-mi scot nasul şi nu doar pe el..:P afară:
1. voiam să-mi cumpăr o portocală şi biscuiţi Păltiniş. Rezolvat: 3,40 lei, cu tot cu două fornetti umplute cu ciocolată..
2. mai voiam să văd dacă-mi intră zăpadă/ apă în bocancii pe care mi i-am achiziţionat în 2011. Rezultat uscat!
3. mi-am încercat puterile, anduranţa...că puseul încă o încearcă cu subsemnata...n-a trecut. I-am dat termen limită să-i dispară amorţelile, acele (un)comfortably numb(ness), maxim în 2 februarie, când se vor împlini trei săptămâni de când am terminat cura celor cinci perfuzii.
4. eram curioasă dacă zăpada e bună de bulgări...ok, ok, ştiu că pentru asta era de ajuns să ies în faţa blocului..dar Parcul Sub Arini, piticii, Albă ca Zăpada, Eminescu şi pozele...ce & cum le vedeam?
V-am, de fapt, m-am obişnuit de câţiva ani să stârnesc amintirile istoriei mele recente pe baza unei "lepşe", descoperite în 2009, când nici nu-mi imaginam că blogului meu îi lipseau diacriticele şi începeam cam aşa: Am gasit o leapsa (la Monica Olteanu pe blog, 10x a lot!)...Fane, vrei sa fac io efortul sa ma uit in dexonline ce inseamna "leapsa"? Hai ca il fac, io stiu ca era un joc cand eram mici, dar nu mai stiu despre ce era vorba...:P. Am avut dreptate:)...uite: " LEÁPŞĂ, lepşe, s.f. (Pop. şi fam.) Lovitură dată cuiva cu palma. ♢ De-a leapşa = numele unui joc de copii. – Formaţie onomatopeică." Hai ca ma apuc si io....vreau sa vad cat pot fi de sincera si daca ma sperie sinceritatea mea..şi vrând-nevrând, continuată de o curiozitate debordantă, la început, în primii ani, 2010 şi 2011, apoi o ţârică abătută în 2012, când scriam forţată de conştiinţă că mă doare sufletul să răspund la unele dintre provocările cu care mă plesneşte leapşa..mai ales că mi-am recitit postările anilor precedenţi..Îmi pare că a trecut atât de mult timp, că m-am schimbat cvasi total. Hai să văd rezultatul stării mele psihice...la sfârşitul acestei pseudo retrospective...A intra sau a nu intra în depresie, asta-i întrebarea, acum în întâi ianuarie ...nu ştiu când voi finaliza...nici dacă!...am ajuns să-mi fac planul cincinal, cu o mică sau mai mare întârziere...depinde de chef. De fapt, nu mai vreau s-o scriu, nu vreau să mai răspund, dar...râc, râc, râc..tot nu v-am spus bancul cu conştiinţa pe care l-am promis acum câţiva ani...Lipsa de chef, starea de semi-dezamăgire, obligaţia auto-impusă...ş.a. mă vor împinge să nu mă mai extaziez în faţa celor 29 de întrebări care-mi sunt adresate, în cunoştinţă de cauză, şi să le fuşeresc răspunsurile. E bai mare? Dacă e, nu-i bai!
1.Ce ai făcut nou în 2013, ceva ce nu ai mai încercat înainte?
Mi-am încercat puterile.
2.Te ţii de ceea ce-ţi propui la cumpăna dintre ani? Îţi vei stabili şi mai multe scopuri pentru anul următor, 2014?
Da..dar nu atât de abrupt cum mi-am planificat anul trecut. Ziceam atunci: continui cu nebăutul berii...mă ţine din 29 decembrie 2011. Atât! A fost de ajuns, luna mai 2013 mi-a readus plăcerea gustului serios al acestei licori surghiunite pe nedrept...mi-a revenit între preferinţe cu menţiunea că o beau doar când mi se face dor de ea..cam rar, totuşi. Nu mă pot abţine să nu vă spun o marcă pe care n-o ştiam şi-i atât de faină: Firestone...
De la băutură trecem la ţigări. Ziceam: 12 Luckies pe zi. Aproape am reuşit, iar acum vă voi speria cu un calcul prea precis: rezultat final, media aritmetică a celor 365 de zile conduce la 12,21 cuie la 24 de ore. Dacă se face împărţirea la 362 de zile, că au existat trei zile fără pic de fum în plămâni, ar ieşi 12,28 ţ/ zi. Creepy, isnt't it? 2014 să vină cu o altă reducere...cobor de 12 la 10..Ştiu că pot!
Mai am propuneri cu mine însămi, scopuri care-mi sunt dedicate şi îndeplinibile...iar inventez cuvinte: sănătatea-mi sub ctrl şi câteva hopuri de trecut; repunerea pe tapet a team building-urilor, marcă a Muzeului ASTRA, de către subsemnata şi recâştigarea drepturilor.
3.A născut cineva apropiat ţie?
Da, da, da! Încă nu l-am întâlnit personal pe micuţul Albert, dar m-a salutat frumos pe Facebook: Hello world, eu sunt Albert, iar eu i-am răspuns: Servus Albert! Bine ai venit! Să creşti mare, să fii sănătos, frumos, bucuros, voios, norocos! Să-ţi bucuri părinţii Anca & Andrei...şi pe noi, lumea... ! Crăciun fericit şi un an nou minunat vă doresc tuturor!
4.A murit cineva apropiat ţie? Nu. Răspuns final! Pe care nu l-aş schimba niciodată! 5.Ce ţări ai vizitat? În afară de a mea...şi pe ea pe bucăţele? Da' ce bucăţele: un picuţ de Bucureşti x 4, o ţârică de Cluj x 2, puţin din Alba, Biertan, Veştem şi ce-am mai uitat...x 1 + Sibiul meu drag, de care nu mă mai satur, poate doar dacă mi se va oferi vreodată o pauză de joc...la Berlin!
Primul Cluj a fost pentru radioactivare, imediat după Noaptea de Sânziene şi a trecut repede în ritm teatral, cam aşa scriam: Cluj-Napoca. Semi-telegrafie. 25 iunie. După-masă devreme spre seară. Gazda în sesiune. Examen a doua zi. Eliza, cerşetoarea de cărţi. În afară de calculatoare, tehnică ş.a., doar una. Punct ochit, punct lovit. La fix. Mai ales că, cu o săptămână înainte, mai precis joi, nu ajunsesem la Cetatea Cisnădioara unde se juca piesa Cântecele lui Lear, la care aveam bilet. Continuarea e extrem de previzibilă. Era volumul al 7-lea al Operelor complete ale lui Shakespeare, care conţinea draga mea piesă ratată: Regele Lear. Întrerup telegrafierea şi o înlocuiesc cu o diagramă scriptică a lecturii: Început în cameră, la fereastră, continuat în 34 Caffe [număr încă predestinat...doar în iulie, o ţârică mai încolo fac 35]...apoi, în pat, la lămpiţă. Deja în douăşase, între cunoştinţe extrem de plăcute şi total neaşteptate, cu promovare de blog personal, in attachement [mulţumesc, Maria & fiica încă necunoscută:)], în pat din nou, înainte şi după activare. Culmea că n-ascultam radio, dar replica la care am rămas a fost cea de la pagina 187: EDGAR: Gândeşte-te de acum numai la bine! Aşa m-am şi gândit!
Clujul de toamnă a fost dedicat în întregime lucrărilor Seminarului Naţional de Scleroză Multiplă, dar şi activităţilor cultural-recreative, gen turul oraşului...cu autocarele, dar cu mici pauze, până la destinaţia finală, Biserica Reformată-Calvină din Oraşul de Jos (cunoscută şi Biserica Reformată cu 2 turnuri), unde ne aştepta super concertul de orgă, susţinut de Torsten Sterzik, compozitor, organist, dirijor de muzică bisericească din landul Turingia, cantor în Hildburghausen şi profesor la Colegium Musicum din Erfurt + aventurile mele printr-unul dintre turnuri, încheiate cu găsirea unei kiállítás (expoziţii) despre activitatea constructorului de orgi Michael Kestner...din păcate, închisă la ora aia. Era deja seară.
6.Ce anume din ceea ce ţi-a lipsit în 2013 şi ai vrea să ai în 2014?
O bună bucată de vreme mi-au lipsit frânturi din sănătate, dar ştiu că vine o întrebare exact pe acest subiect. Apoi, mi-a lipsit chimia şi, astfel, m-am auto-contrazis în ceea ce-mi doream anul trecut: Îmi lipseşte căldura unui om care să-mi fie aproape, seara când ajung acasă de la servici, să mă ia în braţe, să mă alinte, să îi povestesc extaziată sau nu:P...întâmplările de la muzeu, să gătesc tot ce-mi trece prin cap...dar pentru două persoane....Aşa o tentativă firavă în a-mi declara dorinţa am avut-o prin 3 octombrie [2012], la prima probă a SuperBlog, dar acum să nu vă închipuiţi că vreau un soţ neapărat cu Avensis. Poate nici să n-aibă carnet de şofer, dar să-l aibă pe cel de Posesor ai celor şapte ani de acasă. Chimia-i baza totuşi, acei fluturaşi...care după ce îşi iau zborul, din & în toate părţile, e prea târziu să le încerci reprinderea şi poate nici nu mai vrei. :(, doar obiectiv vorbind!
7.Ce dată din anul 2013 îţi va rămâne vie în amintirile tale şi de ce?
Doamne, doar răspunsul întrebării ăsteia m-a convins să-mi continui periplul în jurul anului trecut! Ţineţi minte ce scriam în leapşa lui 2012 la secţiunea dorinţe, întrebarea a doua? Ia, uitaţi-vă aici: Plus, conform principiului, pe care îl am de mică, am păstrat cel mai mare & mai important & de neconceput de ratat plan, cât un zid de mare la final. Vă spun doar câteva cuvinte-cheie: 28 august, Bucureşti, Roger Waters, concertul vieţii mele! THE WALL, capodopera Pink Floyd...N-aveam bani, dar spuneam tuturor, voi merge la concert. Ţine-mi şi mie un loc în maşină, te rog! De ce, ţi-ai cumpărat bilet? Nu, că n-am cu ce..dar o să câştig la Rock FM! Nu mă credea nimeni, dar...acum mă citez...Aţi ghicit bine, voi, cei care nu ştiaţi deja! Ieri, 14 august, la ora 7 şi 20 de minute, Lucian Boariu a întrebat-o pe fata care sunase pentru concursul de la Rock FM de continuare a versurilor alese din piesa care tocmai se terminase, şi anume, Good Bye Blue Sky, Cum te numeşti? Iar, ea, cu o voce cam gâtuită de emoţia prinderii firului liber, că de vreo două săptămâni încercase în van, i-a răspuns: Irina. Nu şi-a spus celălalt nume, Eliza, ca să nu se facă de ruşine în Sibiu dacă n-ar fi fost în stare să dea răspunsul corect şi dacă şi-ar ratat visul cu care îi înnebunise pe prietenii ei. Iar Lucian, tot cu o voce înceată, o/ mă întreabă: Te-am trezit cumva din somn? :D (cred)...Nici acum nu am cuvinte, inima iar a luat-o razna, oftaturile rememorării, la scară mult mai mică, a trăirilor din cea mai intensă seară/ noapte a anului 2013 au revenit în lumina reflectoarelor sufletului eliziac.
28 august!
8.Care a fost cea mai mare realizare în acest an? Nu ştiu, ba ştiu! Am avut putere să trec prin/ peste tot & toate! Cu bine! Inclusiv de SuperBlog 2013, unde m-am clasat pe locul 100 între finalişti, dar pe primul loc la penalizări...E şi ăsta un 1st place, cumulat cu un 1st time. Tot succes cataloghez şi decizia surprinzătoare a juriului campaniei, marcă a Blogal Initiative von Hermannstadt, CARE SUNT AVANTAJELE PARTICIPĂRII LA UN CURS FOTO PROFESIONIST?, şi anume, SURPRIZĂ: Pentru că nu s-au putut hotărî să aleagă dintre toate articolele foarte bune, Image Art oferă un al doilea loc 1. Astfel, un al doilea curs de fotografie profesionist în valoare de 1.400 lei merge la: Irina-Eliza Penciu (greencharme.blogspot.ro). Pentru stil şi motivaţie personală. Fain şi neaşteptat, am scris de 1, 2, 3 ori despre pasiunea mea, neşcolită, pentru fotografie..şi n-am putut să-mi ridic premiul şi, implicit, nivelul fotografiilor din cauze...medicale. Pentru mai multe detalii a se vedea răspunsul de la zece. Şi totuşi, tot medicalul...concediul medical de după operaţie mi-a oferit una dintre cele mai mari satisfacţii culturale ale lui 2013, participarea la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, ediţia a XX-a. Mulţumesc, din nou, Blogal Initiative şi Teatrul Naţional Radu Stanca!
9.Care a fost cel mai mare eşec? Chiar nu ştiu! Sau..pot să mă hlizesc puţin răspunzând aproape exact ca la întrebarea anterioară? "Am avut putere să trec prin/ peste tot & toate! Cu bine!", chiar dacă nu le-am catalogat drept eşecuri, doar mici "scăpări", repuse sub un CTRL, cam riguros!
10.Ai avut parte de boală sau răniri mai serioase?
Aici e aici..cu ce să încep? Cu un citat, al lepşei anului 2012: De trei [acum patru] ani încoace îmi pui aceeaşi întrebare, iar eu mă văd nevoită să-ţi dau răspunsuri identice, cu două menţiuni: boala mea e incurabilă (până în prezent nu s-au găsit nici leacul, nici cauza sclerozei multiple, doar alinarea ei aka ţinerea ei sub control, cât de cât, nu total, cu ajutorul Interferon-ului injectabil din două în două seri zile, în cazul meu special), deci toate-s noi (simptomele) şi vechi sunt toate (tot simptomele) şi clar leziunile de demielinizare nu dispar ca stelele căzătoare. Dovada sunt examenele anuale de rezonanţă magnetică nucleară. Punct, nu mai am chef de scris pe acest subiect! Totuşi acum sunt nevoită să mai elucidez din simptome. Boala mea m-a lovit fain frumos cu un puseu la început de ianuarie, cu o internare la Militar, cu vreo trei săptămâni de aşteptare a remisiei piciorului-butuc. Aşadar, e acolo şi veghează! Şi nu doar ea. Nu e singură. A mai venit una, să-i ţină de urât şi să mă dea peste cap, să mă lase sub anestezie totală, exact când se împlineau 24 de ani de la alegerea lui I. Ilici Iliescu, despre care spuneam cândva că îmi era ciudă că nu am drept de vot pentru a-l alege pe Raţiu...etc., etc., am dat explicaţiile în postarea copilăriei mele, dintre anii '89 - '99şi când eram programată la prima înfăţişare de apărare a drepturilor mele, adică pe 20 mai. Ce-a urmat, ştiţi deja! Diagnosticul, sperietura...nu ştiu ce-a fost înainte...Oul sau găina? :) Radioactivarea de la Cluj, mulţumesc doamnei dr. Doina Piciu şi, bineînţeles, domnului dr. Aurel Coman, cel care a făcut cel mai important pas în scoaterea răului de la rădăcină. Unul dintre hopurile de care vă povesteam la începutul postării...este vizita din 12 martie...decisiva! Back 2 Cluj!
11.Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumpărat?
O dată a nins iarna asta la Sibiu şi chiar atunci s-a nimerit să trăiesc un fenomen pe care nu-l cunoşteam, dar nici nu am de gând să-l aprofundez. Nici nu ştiu cum să-l numesc. I-aş putea spune Reversul Intuiţiei aka Intuiţie Inversă. Cert e că nu mi-am luat bocancii, ci cizmele cumpărate anul trecut, la reduceri, din înlocuitori piele ecologică..Hahaha..au râs şosetele mele roşii cu brăduţi de la Moş Crăciun. Ai vrut să ne încerci rezistenţa la apă? Ne-ai nimerit din plin..Pune-ne pe calorifer. Tremurăm. Iar tu ia-ţi un Hapciu Răceală şi Gripă, solubil, de la Fares. Iar de mâine du-te şi caută-ţi cizme de piele adevărată! Nu fii atât de scârţară! Gândul a prins rădăcini, iar Moş Crăciun, pomenit anterior, s-a autosesizat, chit că nu el venise data trecută. După ce am văzut câteva zeci de modele, în mai multe zile, am probat vreo zece, în aceeaşi zi şi acelaşi magazin de pe centru, Adelina, pe numele lui, le-am ales pe primele văzute, plăcute, dar încă neprobate. Erau
mărimea 38, fără toc, cu talpă de bocanc şi cu fermoar care se termină la un ţenti şi ceva de talpă. Numa' bune...şi luate au fost! Mulţumesc, Moş Crăciun de Palma! Surpriza cea mai mare a fost că sunt produse de Clujana, de ai cărei bocanci mă leagă atâtea amintiri..şantierele arheologice de la Orăştie, Roşia Montană, Vinţu de Jos, Apoldu, apoi eclipsa totală de soare de pe Cindrel, Bucureştiul şi Saturnul...
12.Comportamentul cui merită sărbătorit/apreciat?
Al familiei mele, al prietenilor & colegilor, al doctorilor, al simplelor cunoştinţe şi al necunoscuţilor. Vă vine să credeţi? Şi mie mi-ar fi greu...dacă nu s-ar fi întâmplat deja..
13.Comportamentul cui te-a dezamăgit sau ţi-a provocat tristeţe mare?
Dacă nu ţin minte...înseamnă că nu a avut loc nimic de aşa natură sau sunt eu amnezică? Iar cine mă va acuza că-s de-o uitucenie iremediabilă să vină cu dovezi! Ne-am înţeles?
14.Unde s-au dus o mare parte din banii tai?
Nu mă mai aşteptam la această întebare...deşi, culmea, am răspunsul pregătit, da' trebuie să mi-l caut prin coşniţă, agenda mea roşie de la Shopping City Sibiu, aia cu abţibild Gib mir Alles sonst Nichts (Dă-mi totul sau nimic - oare am tradus bine?) de la Doina, marcă a Lucky-ului meu Strike. Am modelul de anul trecut, mi-am uşurat treaba. Pentru fiecare categorie, în parte, vor fi două sume, prima corespunzătoare lui 2013, iar următoarea anului precedent, 2012. Start:
Alimente - 3508, 49/ 1970,10 lei; Transport - 2028, 00/ 818.24 lei; Divertisment - 3085, 96/ 3177,95 lei; Îmbrăcăminte - 272, 55/ 167.30 lei; Electronice (chestiuţe mititele, inclusiv încăcările electronice ale cartelelor mele Orange şi Vodafone:) - 419,48/ 79,90 lei; Accesorii, ca să nu zic brizbrizuri...da' mă binedispune cuvântul, de-aia îl folosesc - 245, 06/ 268,53 lei; Acomodare + Facturi = 5842,28/ 3541,66 lei; Iar la toate adăugăm uşurel cheltuielile cu sănătatea mea din boală sau invers:) (medicamente bla-bla) - 922,10/ 1276.78 lei şi cele ale menţinerii integrităţii fiziologice extra muros [iar când zic muros aka perete/ zidul SM] - 2220/ 1753,64 lei. Menţionez că cele 22 de milioane au fost pentru operaţia mea de tiroidectomie şi a plătit tata. La anul, adică anul ăsta deja...promit să termin cu calculele în public. Mă voi reprima...e plictisitor, obositor, enervant, iritant, anevoios..etc..şi, mai ales, degeaba. Cum vin, câţi vin, când vin, tot aşa se duc...şi rareori văd o urmă de-a lor...Poate doar cizmuţele Clujana...să reziste cinci ani!
15.În legatură cu ce anume ai fost extrem de bucuroasă?
Reciteşte răspunsurile de la şapte şi opt, cifre magice!
16.Ce cântec(e) îţi vor reaminti mereu de anul 2013?
Sunt două! V-aţi obişnuit cu mine, nu-i aşa, drept vânzătoarea de castraveţi grădinarului sau de gheaţă eschimoşilor? Povestea contează, povestea vinde...şi melodiile, care-i asigură spatele: Scorpions - But The Best For You şi Marilyn Manson - Sweet Dreams.
17.Comparativ cu anul trecut esti: Mai fericită mai puţin fericită? – La fel; Mai slabă sau mai plinuţă? – La fel, deşi vara asta până mi s-a obişnuit orgnanismul cu hormonii ajunsesem la 55 de gm...wow ce fain era. Acum back to 59.; Mai bogată sau mai săracă? – Să recunosc adevărul sau să sper în schimbarea lui?
18.Ce ai fi vrut să fi făcut mai mult? Să citesc.
19.Ce ai fi vrut să faci mai puţin? Să fiu tristă, abătută, pre(a)ocupată, câteodată asocială.
20.Cum vei petrece Crăciunul? E deja trecut...cu familia, pe baricade.
Sibiul, Eugen David şi Willy Schuster
salvează Roşia Montană + se împotrivesc fracturării hidraulice
24 noiembrie 2013
22.Ce ţi-ai dorit şi ai primit? Linişte!
23.Care a fost filmul tău preferat din acest an? Au fost mai multe, dar a câştigat la puncte...THE WALL!
24.Ce ai făcut de ziua ta? Scurt/ 2: am fost 4, am primit cadouri mai mult de 4, ziua mea a început după 4..Mulţumesc tuturor!
25.Cum ai descrie stilul tău vestimentar in 2013? Nice revoluţionar!
26.Ce te-a menţinut pe linia de plutire? Boala/ bolile împreună cu muzeul & prietenii mei dragi. Ciudată mai sunt, nu-i aşa?
27.De cine ţi-a fost dor? Nu mi-a fost dor de nimeni..Exagerez, tot de mine, sănătoasa de mine.
28.Care a fost cea mai interesanta persoana pe care ai cunoscut-o? De ce nu începi întrebarea cu "cine"? Rămânem la faza de aprofundare...în nopţi cu lună plină care,
de fapt, era doar în cel de-al treilea pătrar.
29.Spune-ne o lecţie de valoare învăţată în 2013! Să tac! Şi am tăcut! (până la proba contrarie :)!)
Când eram mai mică..prin 2010:), nu ştiu cum de am fost aleasă să vorbesc despre mine la TEDx Sibiu. Culmea că nici nu am fost curioasă...doar acum, după aproape trei ani, sunt. Aşadar, am verificat arhiva netului şi am găsit unele dintre motive pe blogul fostului meu coleg de şcoală generală, din C, Cipi de la Citadela...Sibiană. Dar, pe de altă parte îmi amintesc de catalogarea subsemnatei drept "omul simplu" între cei eight speakers. Chiar aşa a fost...nu râdeţi prea tare de mine, voi cei care nu m-aţi văzut & auzit live în 29.10.2010.
Am făcut introducerea asta, cu iz narcisist(ic) tocmai pentru a nu fi blamată că mă bag unde nu-mi fierbe oala..acum, când voi povesti un nou 1st time al vieţii mele..dorit din momentul în care l-am auzit sub formă de ştire în vara anului trecut, la Rock FM, şi anume, că Roger Waters, unul dintre membrii fondatori ai legendarei fomaţii Pink Floyd, urma să vină la Bucureşti în 28 august 2013 cu show-ul The Wall, obiectiv pe care mi l-am trecut pe catastif, cu menţiunea must seen. Mă citez din postarea începutului de ianuarie, când la întrebarea 2: Te ţii de ceea ce-ţi propui la cumpăna dintre ani? răspundeam: Plus, conform principiului, pe care îl am de mică, am păstrat cel mai mare & mai important & de neconceput de ratat plan, cât un zid de mare, la final. Vă spun doar câteva cuvinte-cheie: 28 august, Bucureşti, Roger Waters, concertul vieţii mele! THE WALL, capodopera Pink Floyd...Deci, o idee fixă, o dorinţă nestăpânită, o încredere oarbă şi un dram de Noroc Bun m-au adus în posesia biletului mult dorit. Mă repet, dar ce-i dacă..Mulţumesc continuu, RockFM!
Trec peste drumul cu Stau-uri, TIR-uri "deraiate" de pe şosea, peste ploaia care cădea şi o alungam, în gând, până când pe autostrada Piteşti-Bucureşti a apărut Soarele, care mi-a păstrat iarba uscată pe peluza Casei Poporului unde era gazonul B. Într-o înghesuială minimă, extrem de acceptabilă - totuşi la concert au fost peste 50000 de spectatori - am fost martora show-ului pe care nu o să-l uit toată viaţa.
N-am vrut să vă păcălesc când scriam pe Facebook, a doua zi, în 29: Până duminică, întâi septembrie,...va urma şi postarea trăirilor..la mine pe blog!, dar tot nu pot să mă exprim. Le-am povestit vrute şi nevrute prietenilor mei, m-am înflăcărat descriindu-le momentele cheie, atmosfera şi micile întâmplări faine made in Bucharest, dar deja de vineri încoace nu mai pot să vorbesc despre The Wall.
Venind înapoi în Sibiu, totul - nu chiar totul, generalizez prea mult - mi se pare prea mic, prea mărunt, prea insignifiant, prea neimportant...Vorbesc prostii, îmi voi reveni, dar nu voi uita niciodată starea de mulţumire totală, oare pot să exagerez puţin şi s-o denumesc orgasmică de natură cerebrală? Nu mai pot continua..
ps..ba da, mi-amintesc de îndemnul de pe verso-ul artefactului din carton sub formă de disc de vinil, cadoul Rock FM pentru public...
pps..nu vă spun de câte ori am tremurat...şi nu de frig, nu amintesc melodiile care mi-au umezit ochii...vreau ca liniştea extatică să continue...
Acum aproape două săptămâni am început pregătirile. Nici nu mi-am dat seama că printre picăturile smulse timpului, care nu mi-e prieten la cataramă, mi-am cvasi rezolvat cele multe, mărunte şi/sau de mare anvergură şi bătaie lungă, gen: noi tiraje de tururi virtuale sau meşteşuguri tradiţionale la greu, cu copii, tineri şi adulţi..(nu vă gândiţi la prostii)...la noi în muzeu sau aranjamente necesare ediţiei revăzute, revizuite şi adăugite a broşurii Servicii Culturale & Turistice sau derulare de contracte la care subsemnata e responsabilă sau examinări medicale încheiate cu succes. Totul cu o plată...două kile în minus. E agitaţia sau tiroidectomia din 20 mai? Voi afla la începutul lui septembrie când voi face o nouă tură de analize..dar, DUPĂ demolarea Zidului pentru care vă ziceam că mă pregătesc din 14 august: Roger Waters | The Wall @ Piaţa Constituţiei | 28 august 2013.
Nu cred că pot să mă exprim...nu sunt scriitor adevărat, sunt o simplă fiinţă care nu-şi poate transpune bătăile emoţionate, nervoase, nerăbdătoare, bucuroase, fricoase...ale inimii în cuvinte. Zidul meu acum este neputinţa transcrierii agitaţiei mele de tip comfortably numb, dacă înţelegeţi pradoxul. De ce oare simt că după apropiata mea experienţă viitoare nu voi fi în stare nici măcar să mă exprim coerent? Nu-mi răspundeţi că am aşteptări prea mari pentru că, în acest caz specific, nu vă voi da crezare!
Pentru că deja simt cum stresul emoţional pune, treptat, stăpânire pe mine îi voi contracara efectele prin metoda simplistă a înşiruirii unora dintre preparativele făcute şi răsfăcute:
- recitirea, pe sărite, a romanului Pink Floyd în roşu de Michele Mari-ul anului trecut pentru mine, de fapt al 2010-lui (anul apariţiei)
- reascultarea & refamiliarizarea, din nou pe sărite, a/ cu albumul(ui) The Wall.
- vizionarea filmului din '82 şi a concertului din Berlinul anului '90.
- îmbogăţirea playlist-ului telefonului meu Green Charme Xpress Music cu numai şapte preferate (Anther Brick in The Wall, Goodbye Blue Sky, Mother, Comfortably Numb, Hey You - care mi-a devenit soneria de trezire, înlocuind One Last Goodbye de la Anathema, In The Flesh şi The Trail) pentru că dacă-mi puneam tot albumul intrau în colaps "sinapsele neuronale" ale celularului:).
- lovirea nesacadată, din întâmplare şi fără nici o aluzie subversivă la adresa stăpânirii, a celui de-al treilea deget, din orice ordine e privit, al mânii stângi, care în bezmeticia ei intens emotivă, n-a sesizat că mâna dreaptă tocmai închidea uşa de la balcon. Din ciclu'. Nu ştie stânga ce face dreapta...reciproca e perfect valabilă.
Mă opresc brusc şi mulţumesc continuu Rock FM-ului!
Claudiu, eram aproape sigură că parteneriatul dintre Muzeul ASTRA şi Festivalul ARTmania a împlinit în 2013...patru ani! Prin deducţie aritmetică rezultă cu suntem împreună de la jumătatea distanţei parcurse până acum, avându-se în vedere că a numa' ce s-a gătat ediţia a opta. Într-adevăr doar de doi ani încoace e mai aprigă colaborarea! Ce naiba e cu mine...de ce nu mi se înşiră cuvintele fluent...fluid...curgător ca ploaia zbuciumată din timpul concertului Lacrimosei:)?
Pentru că mă gândesc într-o mie de direcţii...deja trecut, prezent şi viitor, dar în total contratimp cu Fr. Schiller, care cu desăvârşirea-i caracteristică, îl parafrazează pe Confucius: Şovăielnic vine viitorul/ Ca săgeata-şi ia prezentul zborul/ Veşnic e trecutul pe pământ.
Noroc cu enumerarea asta, mi-a dat scheletul...rămâne strict la latitudinea mea modalitatea de umplere a golurilor:)!
Deja trecut: ARTmania 2013...n-am fost în cea mai bună pasă/formă..da, am observat, cu ochiul liber, dar doar din dovezile fotografice, că mi s-au împlinit formele:P. N-am lipsit la Amaranthe, nici la Haggard, doar la Within Tempation, dar motivat. Prietenii (Ralucuţa, Ionuţ şi Dănuţa) ştiu de ce:)!
Cuvântul-cheie care mi-a marcat ARTmania 2013 a fost prietenie. Veche, nouă...nu contează. [nota bene retroactivă: În 6 iulie (întâziată ca de obicei:), pe Facebook, am auzit/ văzut, apoi ascultat..:) trupa care, după nu ştiu câte "bătălii" urma să plece la W:O:A 2013, şi anume GOD The Barbarian Horde. Zău, mi-a plăcut! I-am scris un mesaj lui Gelu Lăpuşneanu: Am tot auzit de voi! Dar, abia astăzi v-am şi ascultat..profit de concediul meu medical...să vă descopăr mai îndeaproape! Foarte, foarte fain! De acum în colo, n-o să vă ratez...când veţi trece prin Sibiu! Baftă la W:O:A! Daţi-i pe spate! Înnebuniţi-i! Sunteţi tari!] Şi nu i-am ratat...I-am prins în Cramă la Don' Titi şi am profitat să-i cunosc personal şi...până la urmă cea mai reuşită fotografie a fost cea din pridvorul de sub bolţile Casei Artelor, vizavi de GAP (Galeriile de Artă Populară). Vă aştept la Sibiu...să vă şi ascult!] Prietenie energizantă continuată cu sâmbătă..alături de Xandria, care mi-a plăcut la nebunie, Orphaned Land..doar pe jumătate (de concert) şi bineînţeles, LACRIMOSA, despre care postam pe FB...pe o ploaie torenţială...ICH BIN DER BRENNENDE KOMET! Eu, sub copertina terasei Tuborg dreapta:P...şi o tură scurtă prin ploaie până aproape de scenă..şi înapoi. Fain de tot!
Prezent: Cercetare a trecutului pentru binele & de dragu'...[discografie, filmografie, biografie..:)]
...Viitorului foarte apropiat!
Aţi ghicit bine, voi, cei care nu ştiţi deja!
Ieri, 14 august, la ora 7 şi 20 de minute, Lucian Boariu a întrebat-o pe fata care sunase pentru concursul de la Rock FM de continuare a versurilor alese din piesa care tocmai se terminase, şi anume, Good Bye Blue Sky, Cum te numeşti? Iar, ea, cu o voce cam gâtuită de emoţia prinderii firului liber, că de vreo două săptămâni încercase în van, i-a răspuns: Irina. Nu şi-a spus celălalt nume, Eliza, ca să nu se facă de ruşine în Sibiu dacă n-ar fi fost în stare să dea răspunsul corect şi dacă şi-ar ratat visul cu care îi înnebunise pe prietenii ei. Iar Lucian, tot cu o voce înceată, o/ mă întreabă:
Nota bene..cu scris de mână din lipsă de curent electric. Totuşi, copy-paste de pe ciornă. De ce? Răspuns bine intuit: de lene...
IDEI PRINCIPALE:
- tiroidectomie totală extracapsulară --> preoperatoriu m-a preocupat o melodie, despre care scriam pe facebook, cu o seară înainte de a pleca de acasă: Mă urmăreşte melodia asta..atât de tare încât am urmărit-o şi eu..vers cu vers...până la vindecarea totală..:)
- postoperatoriu --> abia atunci m-am interesat detaliat cu privire la ce face fluturaşu'glanda tiroidă, bla-bla-ul cu reglarea metabolismului general + hormonii pe care îi secretă - T3 & T4 etc. [Mă simt aşa de ciudat fără curent şi net. Îmi lipseşte ctrl-u' informaţiei, iar frigideru' mi se dezgheaţă!]
- melodia care mi s-a pornit singură imediat după operaţie, respectiv după cercetarea tiroidisiacă de mai târziu:) e a lui Ducu Bertzi...Versuri (net)...Abia când a plecat plângând [într-o călătorie de afaceri, la Cluj] şi n-a mai fost a mea/ M-am îndrăgostit numai de ea.
GATA...mă doare mâna încleştată pe pix.
Idee pentru postare...o simplă enumerare a stărilor mele, iar în caz că simt nevoia să dau informaţii suplimentare ori fac note de subsol, ori deschid o grămăjoară de paranteze pătrate :)!
Exemplificare...apelez la aducerile aminte din perioada 19 - 29 mai: o ultimă ţigară fumată la zece seara, obosită, preocupată, nu prea dormită, blocată pe Rusciorului, deblocată până la Polisano, radiografiată, îmbrăcată cu o camăşuţă albă cu chestiuţe mici, albastre, urcată la trei, întâlnită la patul de la terapie intensivă cu o prietenă dragă, liniştită, căzută...în anestezia generală, trezită brusc...neliniştită [Nu vă supăraţi, mie trebuie să mi se facă o operaţie, dar vă anunţ că mă doare puţin gâtul. E vreo problemă? Va deranja? Zâmbete..Păi te doare pentru că acolo e operaţia!], din nou liniştită & adormită, de voie-de nevoie, luată de tensiune periodic [cred că din oră în oră], dar totuşi prin surprindere, de fiecare dată..[prin surprindere a venit ACUM şi curentul împreună cu Pink Floyd şi ale lor High Hopes, în direct la RockFM, care abia aştepta să pornească.] Se schimbă placa, continui în online în acelaşi stil. Reiau şirul...
Neînţelegătoare în ale procedurilor medicale postoperatorii, nedoritoare în a deranja, ignorantă în continuare, doritoare să mă fâţâi singură până spre toaletă şi retur, dar "trădată" de "robotul" ce mă monitoriza şi anunţa, piuind ca-n filme, dorinţele mele de a o lua razna în păpuşo.. pe coridor, nemâncată, totuşi hrănită cu calciu, trecută în ziua următoare la doi, la locul meu unde deasupra pernei se lăfăia, aşteptându-mă, Petruţ, vizitată de domnul doctor (medic primar chirurgie generală) Aurel Coman [căruia îi mulţumesc din suflet!], hrănită regeşte, dar nemâncată până a doua zi, fiind încă sub efectele halucinogene de anestezice, îndurerată un pic în gât:), încălzită de urările prietenilor prin sms sau live, bucuroasă de revederi, dar şi îngrijorată, visătoare, pesimistă, optimistă, iubitoare de muzeu din concediul meu medical, numărătoare de locuri de parcare proaspăt inaugurate, externată şi, devreme, acasă...la mama & la tata & şi la frai-mio & şi la Irina, ajunsă în 23 şi plecată în 29. Între timp [de-acum nu mă mai băgaţi în seamă, vorbeşte gura fără mine & făr' de glandă:D] m-am simţit sechestrată, conturbată, obosită, controlată, din nou înţepată, puţin speriată, dar şi responsabilizată & conştientizată de Ştafeta Ciclistă SM 2013, drăgălită, răsfăţată, frezată, amuzată, cadorisită, nuanţată pnv, relaxată şi, la final, adormită...în patul meu pe care nu-l mai văzusem de nouă nopţi.
Şi în ziua următoare, adică azi...sărită de curent, dar cu ciorba de varză cu cimbru terminată! Noapte bună!
ps..nu vă speriaţi, cred că am vrut, ca tăntălaia, să mă şochez puţin cu poza pe care mi-am făcut-o la oglindă...vreau să urmăreasc de acum în colo în cât timp mi se duce lănţişorul purpuriu...aşadar auto-cunoaşterea din punctul de vedere al cicatrizării personale corelate cu factorul timp!
Mi-am dat seama că sunt o plictisitoare [nota bene: nu plictisită!], o anostă, o fadă, plus o incoloră, inodoră, insipidă, toate la un loc. Nu mă credeţi, nu-i aşa? Ştiu că voi mă vedeţi altfel...dar sunt încredinţată că eu mă cunosc mai bine şi în subiectivitatea-mi naturală, de care nu poate scăpa nimeni, voi întredeschide portiţa obiectivităţii şi-mi voi schiţa auto-crochiul începutului de an cu intenţia de a-mi demonstra că nu am motive serioase să-mi asum, voluntar & involuntar, dar întotdeauna, superioritatea, în diferitele domenii de activitate ale vieţii cotidiene...Să vă dau exemplul celor 26 de zile adunate, mai bine zis risipite/ îngheţate de Gerar.
Poc...poc...buuum...Lumini pe cer, numărătoare inversă, ţipete, bucurie debordantă...."La mulţi ani!", sticle şi pahare sparte...aşa ca să se spargă ghinionul, nu?
Eliza la fereastra bucătăriei mici, cu telefonul în mână conectat la Facebook în căutarea surprinderii primelor semne ale anului nou pentru ca, mai apoi, să le stoarcă de semnificaţii cum numa' ea ştie, în timp ce masa era deja pregătită cu toate bunătăţile...inclusiv peştele (macroul în sos de roşii) pe care şi-l cumpărase de la Fresh MeatMarket, magazinul de cartier...fiind într-o pasă propice superstiţiilor. Bine că nu s-a dus la nici o petrecere că a apucat-o o mândrie de somn...deja la ora doi. Vă daţi seama în ce vise s-ar fi zvârcolit dacă îşi mai deschidea şi şampania?
Prima zi trecută, nu înainte de a-şi fi forţat norocul (înfundarea în superstiţii contiunuă) prin primul strănut al lui 2013, o strănutare indusă printr-un amestec intenţionat al piperului din punguţa de pe raftul cu mirodenii.
A doua zi mai faină...mai activă...mai interesantă....mai plină de învăţăminte...mai plimbăreaţă...Din Turnişor-blocuri spre Valea Aurie via Turnişor case aka Metro/ Aeroport. Logic, trebuia să mă pun la curent cu modalitatea de a-mi face noua injecţie cu interferon că s-o schimbat firma. Am trecut de la Betaferon (produs în Germania de Bayer Schering) la Extavia (de la Novartis - Elveţia). Printre sarmale şi prăji, siringi, ace, pansamente, auto-injectoare...verzi:), dar şi whisky & sughiţuri s-a inoculat şi lecţia...care acum e aproximativ învăţată. Şi gata.
Trec rapid peste tot ce a urmat.
9 ianuarie. Prezentare la Comisie. Nod în gât. Am trecut, trec & voi trece peste. Dar, nu e bine!
În 10 ianuarie de ziua lu' mama [La mulţi ani, să fii sănătoasă, voioasă şi devreme acasă...:P!] mi-am făcut-o pe prima.
În 11 ianuarie...aşa spre prânz, după o discuţie interesantă referitoare la participarea Sibiului la Târgul de Turism de la Viena, coboram cele trei-patru scări din faţa biroului de la mansarda muzeului...Ceasul rău & omu' prost aka neatent. Mea culpa, n-am acordat atenţie treptei pe care urma să pun piciorul drept, ci unei colege care-mi întindea o foiţă s-o duc la secretariat dacă tot coboram şi m-am procopsit cu o mândreţe de entorsă. M-am speriat, am căzut, am ţipat, m-a durut, m-am zdruncinat, dar nu mi-am rupt nimic. Tata m-a învăţat cum să aterizez şi să mă tratez cu tătăneasă. Noroc că aveam unguentul în casă.
12 ianuarie...fain, fain, fain. Nora de Henrik Ibsen, deci la teatru! Bravo & mulţumesc, Radu!
Apoi...zile naşpa...A venit puseul! Nu ştiu de ce! Uitasem cum e. Nu mai avusesem din ianuarie 2011. Furnicăturile trecătoare, carenţele frecvente de echilibru şi stările bruşte de oboseală, acea fatigue, le las naibii. Dar acum, cu piciorul drept amorţit [butuc, ce mai], cu ameţeala şi dezechilibrul după mine, cu branula în venă în aşteptarea perfuziilor cu cortizon, cu problemele mele de confort sau, mai bine zis, de lipsa lui, din spital, plus cele conexe, dar cu adevărat importante.
La un moment dat poate le voi trata, în scris, aici sau în contencios-administrativ...Până atunci le vorbesc, le întorc pe toate părţile şi mă duc...alunec lin pe panta gândurilor necolorate, letargice.
Mi-e tare frică!
Dar nu vreau să mă las...nu trebuie să mă las...
Vreau să sper, să visez, să merg în 28 august la Roger Waters!
Nu îmi vine pot să scriu, mă încrunt, nu zâmbesc, ştiu că, din nou, îmi va fi greu să-mi stârnesc sinceritatea...dar, totuşi îmi dau seama că dacă omit oareşce lucruşoare tot eu voi avea de suferit...la anu', când mă va lovi leapşa 2013...Ce ţi-e şi cu obiceiurile pe care ţi le faci, automatismele involuntare şi pe care dacă încerci să le fentezi se întorc sub formă de auto-apostrofări: Hei, gândeşte-te, nu-ţi fie frică să-ţi recunoşti slăbiciunile! Hai că în 2009 eram la început, nu aveam experienţa disimulării răspunsurilor, dar m-am antrenat în 2010 şi 2011, iar acum, deja în 2013, totuşi mă doare sufletul să răspund la unele dintre provocările cu care mă plesneşte leapşa..mai ales că mi-am recitit postările anilor precedenţi..Îmi pare că a trecut atât de mult timp, că m-am schimbat cvasi total. Hai să văd rezultatul stării mele psihice...la sfârşitul acestei pseudo retrospective...A intra sau a nu intra în depresie, asta-i întrebarea, acum în întâi ianuarie ...nu ştiu când voi finaliza...nici dacă! Start:
1. Ce ai făcut nou în 2012, ceva ce nu ai mai încercat înainte? Daaa...ui cum îmi vine cheful..Normal, întrebarea e de aşa natură, încât să-mi provoace amintirile recente şi bucuria pe care am simţit-o când am încălecat şi am călărit...pentru prima dată un Harley Davidson. Nebunie, păcat că n-am decât o dovadă, pe care nu o pot face publică...încă. Nu vă gândiţi la prostii! După cum spuneam, citez: Nu mai am baterie nici la aparatul foto, nici la contul Vodafone aka Internet,
pe care nu l-am încărcat. De lene. Dar nu contează! Trăiesc clipa! Atât
de fain! Am filmat puţin din drum şi bordul motocicletei Harley Davidson, care-mi
era gazdă primitoare, dacă înţelegeţi ce vreau să spun:), până în
momentul în care m-a apucat frica la gândul că nu o să pot găsi/număra
fărâmele telefonului, care ar fi putut să-mi zboare din mâna stângă
datorită forţei de gravitaţie, corelată cu v şi cu gradul
accentuat din B-atitudinea-mi, care nu m-a părăsit încă. Ce s-a înţeles? Că există o dovadă video a aventurii, dar şi una a dezinteresului pentru tehnică... Nicio logică? Corect! Filmarea se află undeva pe telefon, pe Micro SD Cardu' meu de 2 GB, singura problemă sunt două:) 1. Mi-am pierdut adaptorul care mă ajuta să-mi descarc amintirile foto/ video în laptop şi 2. Încă n-am făcut comanda la MediaDOT, să-mi ridic unul dintre premiile SuperBlog 2012, voucher-ul de 50 de lei. Am timp până în martie...anu' abia a început.
2. Te ţii de ceea ce-ţi propui la cumpăna dintre ani? Îţi vei
stabili şi mai multe scopuri pentru anul următor, 2013? Hmm. Da, am câteva piste de urmat: continui cu nebăutul berii...mă ţine din 29 decembrie 2011. Ok, m-aţi prins, când a fost Festivalul Medieval, pe le sfârşitul lui august, am băut savurat noul, din luna iunie '12, Redd's Cranberry,o minune de bere...Ce-i aşa de special la berea asta? E prima bere totuşi cu 4% alcool, dar fără gustu' ala care m-a enervat de fiecare dată când era musai să-mi satisfac gaşca, bând cu membrii ei:). Fără amăreală, dimpotrivă cu o aromă aşa de faină, cea de merişoare. Mi-e sete...brusc! Dacă în 2011 am terminat cu dizertaţia şi mă pot lăuda cu diploma de absolvire a masterului [ok, o să mă duc la facultate s-o ridic. Anul ăsta:)], oare ce urmează? Eu ştiu, dar o să mă autosugestionez îndeajuns pentru a-mi lua inima în dinţi să mă înscriu? Ar fii cazu'.. Altceva? 12 Luckies pe zi, iar dacă-mi depăşesc cota zilnică, a doua zi să-mi corectez greşeala de neştiinţă în ale număratului:), scăzând proporţional cifra de depăşire din raţia zilei în curs...[Nu va merge...văd deja au trecut două zile în care sunt pe depăşire..minimă:)] Plus, conform principiului, pe care îl am de mică, am păstrat cel mai mare & mai important & de neconceput de ratat plan, cât un zid de mare la final. Vă spun doar câteva cuvinte-cheie: 28 august, Bucureşti, Roger Waters, concertul vieţii mele! THE WALL, capodopera Pink Floyd...fiţi puţin atenţi aici:
3. A născut cineva apropiat ţie? Da,,,o minune de băieţel..Dragoş pe numele lui. Abia aştept să veniţi acasă, în Sibiu, în vizită..:) Ralucuţa şi Matei, prieteni dragi, să vă cunosc frumseţea pe care am văzut-o pe Facebook!
4. A murit cineva apropiat ţie? Nici să n-aud de de-ăstea! Nu cumva am interzis această întrebare?
5. Ce ţări ai vizitat? Ioi, da' bine că m-ai întrebat. Numa' ţara mea dragă...locul în care m-am simţit ca acasă...Zalău [aici se produce singura ţuică pe care o beau cu drag şi o alint cu numele ei de cod "Artefactul"], Bistriţa & Piatra Fântânele (un 1st time musai de repetat) şi puţin din Bucureşti.
6. Ce anume din ceea ce ţi-a lipsit în 2012 şi ai vrea să ai în 2013? Nu-mi place...am ajuns la întrebările serioase, întrebările cauzatoare de frustrări. Acum mă strâmb la desktop, de parcă el mi-ar fi greşit cu ceva. Da, vreau în 2013 şi în următorii ani, până la capătul vieţii. Mi-e greu să scriu că o să vadă toată lumea..Dar, până la urmă e normal ceea ce am de gând să spun. Vreau o Familie a mea! Să dau detalii? Nu vreau! Parcă totuşi ar trebui să nu mai bag în seamă inima care-mi bate momentan într-o emoţie indefinibilă şi să scriu tot ce-mi trece prin cap...Îmi lipseşte căldura unui om care să-mi fie aproape, seara când ajung acasă de la servici, să mă ia în braţe, să mă alinte, să îi povestesc extaziată sau nu:P...întâmplările de la muzeu, să gătesc tot ce-mi trece prin cap...dar pentru două persoane. Prăjituri nu, că nu ştiu, dar sunt deschisă să învăţ...am reţetele săseşti din lucrarea de diplomă. Păi nu? Şi să îl ascult! O avea şi el bucuriile & necazurile pe care e musai să le împărtăşească. Aşa o tentativă firavă în a-mi declara dorinţa am avut-o prin 3 octombrie, la prima probă a SuperBlog 2012, dar acum să nu vă închipuiţi că vreau un soţ neapărat cu Avensis. Poate nici să n-aibă carnet de şofer, dar să-l aibă pe cel de Posesor ale celor şapte ani de acasă.
7. Ce dată din anul 2012 îţi va rămâne vie în amintirile tale şi de ce? Vie? Să mai vie:)! Am amintit-o în treacăt, fără nume sau număr clar, la răspunsul de la prima întrebare, iar acum v-o şi dezvălui: 11 august 2012, în plină ARTmania, ediţia a şaptea. V-am povestit mai sus detaliile...Şi, dacă observaţi & citiţi cu atenţie, nu e vorba doar de Harley Davidson, e ARTmania, în ansamblul ei.
8. Care a fost cea mai mare realizare în acest an? Eram sigură că va veni o întrebare care-mi va pica exact ca un duş rece...iarna, la -6 °C, cât arată termometrul la ora asta. Deşi, sunt sigură că nu vă aşteptaţi să-mi declar lipsa marilor realizări şi sinceră să fiu nici eu nu sunt pregătită să o recunosc. Dar asta e, reuşitelor anului trecut nu pot să le acord titlul onorific de extra grande. Sunt mărişoare totuşi, de tipul obţinerii unor noi calificări pe care le adaug CV-ului meu complex:D. Prima dintre ele este cea de Formator care, după absolvirea cursului [cu 10, cazul meu:)], poate să organizeze şi să evalueze o sesiune eficientă de training pe baza tehnicilor moderne dobândite privind modul de învăţare, elaborarea unor strategii în acest scop şi abilităţile de comunicare. Clar, s-a pliat ca o mănuşă pe multe mele activităţi de tip team building din muzeu:). Iar a doua calificare este cea de SuperBlogger 2012, finalistă a concursului naţional de blogging, a cărui probe le-aţi remarcat pe parcursul lunilor octombrie şi noiembrie şi de care, în ciuda tuturor cârcotirilor neavenite (extrem de rare, ce-i drept:), deja mi-e tare dor.
9. Care a fost cel mai mare eşec? Nu ştiu, nu recunosc nimic, n-am fost eu, nici măcar nu am habar despre ce e vorba în propoziţie, mai exact, nu ştiu ce semnifică acest cuvânt. Aaaa, ştiu o s-o întreb pe Eba. Apropo, mai ştie cineva ceva despre ea? Ce-i pasă? E femeie măritată, la casa ei...
10. Ai avut parte de boală sau răniri mai serioase? Hai, mă laşi? De trei ani încoace îmi pui aceeaşi întrebare, iar eu mă văd nevoită să-ţi dau răspunsuri identice, cu două menţiuni: boala mea e incurabilă (până în prezent nu s-au găsit nici leacul, nici cauza sclerozei multiple, doar alinarea ei aka ţinerea ei sub CTRL, cât de cât, nu total, cu ajutorul Interferon-ului injectabil din două în două seri zile, în cazul meu special), deci toate-s noi (simptomele) şi vechi sunt toate (tot simptomele) şi clar leziunile de demielinizare nu dispar ca stelele căzătoare. Dovada sunt examenele anuale de rezonanţă magnetică nucleară. Punct, nu mai am chef de scris pe acest subiect!
11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumpărat? Acum zâmbesc! În afară de cărţi de lecturat (Pink Floyd în roşu, Noaptea de Sânziene, Săptămâna nebunilor, Ţigara - povestea unei seducătoare ş.a.) & de joc, ustensile gospodăreşti, gen polonic, ibric, blide, ţoale (remarc haina faină kaki, aproape pentru iarnă, cu mesadă de blăniţă şi glugă călduroasă) se vede clar ca anul 2012...nu mi-a adus cheltuieli de excepţie...sau nu ţin eu minte? E prea dimineaţă. Aaaa. am trecut în cea de-a doua zi a lui ianuarie. Nici n-a început anu' bine..şi eu scriu romane:D! Halal să-mi fie!
12. Comportamentul cui merită sărbătorit/apreciat? Yesss, am ocazia să aplaud mult şi bine, numa' că nu mă aude nimeni, de-aia transcriu bătăile repetate din palme, în semn de admiraţie, mulţumire, respect, aprobare, drag şi bucurie destinate familiei mele (mama, tata, Alexandru), prietenilor, colegilor (fie ei simpli angajaţi sau şefi:P), colaboratorilor, partenerilor...cunoştinţelor mele...
13. Comportamentul cui te-a dezamăgit sau ţi-a provocat tristeţe mare? Nu ţin minte o asemenea ocazie care ar trebui să fie de neuitat, dacă ar fi existat, nu? Totuşi, nu e exclus să fii avut ceva tristeţi...dar, norocul meu este că le uit ..le las să zboare în plata Domnului...nu mi le adun să-mi ţină de frig...brr!
14. Unde s-au dus o mare parte din banii tai? Dacă mă întrebi aşa direct, pot să îţi dau un răspuns extrem de riguros notat în agenda-coşniţă a anului 2012, pentru perioada aprilie-decembrie, pentru că celălalt caiet care conţine cheltuielile primelor trei luni ale anului este dincolo, la mama acasă: total 13054,10 lei, împărţiţi după cum urmează: [mă retrag acum, mă duc în vizite, să cheltuiesc primii bani pe 2013 şi când mă voi întoarce, reiau calculele:P] Back 2 work şi cu primii 14 lei lipsă din portofel...aruncaţi pe taxi.Atât de tare m-am autosugestionat să scriu ieri...încât abia acum mă reapuc cu sporu' dreqului în ale calculelor taine...De fapt, mi-e foarte limpede..le urăsc, nu-mi plac, dar le fac aşa în doru' lelii, nu că trebe da' să fie...şi să mă ajute să cheltuiesc mai puţin, că oricum n-am mult...şi acum mai trântesc şi un haz de necaz aiuristic. Aşadar revin, îmi pun calculatorul la treabă, iar pe voi vă plictisesc, dar mie statistica următoare îmi va folosi pentru la anu': Alimente - 1970,10 lei; Transport - 818.24 lei; Divertisment - 3177,95 lei; Îmbrăcăminte - 167.30; Electronice (chestiuţe mititele:) - 79,90 lei; Accesorii, ca să nu zic brizbrizuri...da' mă binedispune cuvântul, de-aia îl folosesc - 268,53 lei; Acomodare + Facturi = 3541,66 lei; Iar la toate adăugăm uşurel cheltuielile cu sănătatea mea din boală sau invers:) (medicamente bla-bla) - 1276.78 lei şi cele ale menţinerii integrităţii fiziologice extra muros [iar când zic muros aka perete/ zidul SM] - 1753,64 lei. Ţi-a răspuns cineva atât de strict la această întrebare mercantilă? Ai câştigat! Mă doare capul...şi sunt din nou bosumflată..Vine în curând gazul pe decembrie..şi am pus-o electric. Apa şi restul utilităţilor le plătesc după 10 ianuarie, Ziua lu' Mama şi a Salariului meu!
15. În legătură cu ce anume ai fost extrem de bucuroasă? Cu atât de multe încât vă invit să-mi luaţi blogul şi postările anului trecut...şi să extrageți din el crâmpeiele de alintare extaziantă a la Eliza Day & Night!
16. Ce cântec(e) îţi vor reaminti mereu de anul 2012? N-am noutăţi în program, dar abia de curând mi s-au cuibărit în sufleţelul zbânţuit câteva melodii, cam vechiuţe, dar atât de faine, încât, dacă aş putea să plâng...ar trebui să le agăţ pe sârmă la uscat. Enumăr doar trei, că-i cifră magică, iar a patra la final: Deep Purple - Soldier Of Fortune, Giant - I'll see you in my dreamsşiWhitesnake - Sailing Ships.
17. Comparativ cu anul trecut eşti:
- Mai fericită mai puţin fericită? Nu știu. Poate mai liniştită, mai independentă, mai sigură pe mine...:), în ciuda unor anumite probleme de echilibru fizic.
- Mai slabă sau mai plinuță? Vara trecută ajunsesem la 55-56 de kile cu căldurile pe capul meu...da' a venit iarna cu ale ei ciorbe, găteli a la subsemnata, mâncare mai bună şi extra-dulciuri de sărbători şi nu numai...şi cred ca iar ajung spre 59 kg la purtător...Vara însă va veni şi iar voi slăbi doar citind pe balcon:)!
- Mai bogată sau mai săracă? N-am fost niciodată bogată, dar nici săracă...Banii îi cheltuiesc cu ţârâita...dar îmi ajung...sper! Iar dacă ne referim la bogăţia spirituală..a suferit un trand ascendent, vorba ştiu io cui!
18. Ce ai fi vrut să fi făcut mai mult? Să am Timp!
19. Ce ai fi vrut să faci mai puţin? Să nu mi se pară că Timpul mă constrânge...mai tot timpul..:P!
20. Cum vei petrece Crăciunul? A fost tare fain de Crăciun, acasă la mama, cu Irina, cu Alexandru şi cu tata...Cadouri, bucurii, o sarma...că n-am vrut mai multe..Apoi, Cafe Wien...Fain!
21. Care a fost cea mai bună carte citită? Nu dau detalii...le las viitorului: Pink Floyd în roşu de Michele Mari.
22. Ce ţi-ai dorit şi ai primit? Aproape tot! Din toate părţile, cu vârf şi îndesat:D!:))
23. Care a fost filmul tău preferat din acest an? Film vechi, sunt o conservatoare copilăroasă...Mary Poppins - 1964.
24. Ce ai făcut de ziua ta? M-am simţit atât de bine şi iar mă citez: Se întâmpla în timp ce, cu RockFM-u' în căşti, respectiv urechi, mă îndreptam spre Biserica Ursulinelor, ca să-i ascult pe copilașii din Corul danez de băieți, care, by the way, a cântat îngerește, ca apoi s-o tai în Cramă la Don Titi şi prietenii mei, cu care mi-am prins ziua, după miezul nopţii:D. A se adnota: Deşi berile se goleau în jurul meu, la masa mea, m-am atins doar de ginul cu apă tonică şi lămâie. Bebe, mai e unul reportat pe 2013, da? Să nu uiţi!:)
25. Cum ai descrie stilul tău vestimentar în 2012? Asortat, drăgălaş, sportiv, colorat în mod nederanjant! Câteodată chiar sexy..nu io am zis asta, dar vorbesc de vara trecută!:)
26. Ce te-a menţinut pe linia de plutire? Mai multe dimensiuni: cea a jobului meu înnebunitor de fain & câteodată provocator/ stimulant de la muzeu + arealul destinat prietenilor, peste care a tronat drăgălaşa, dar şi ingrata de SM, care mi-a amintit întotdeauna regulile ei...şi astfel, pot spune că m-a echilibrat!
27. De cine ţi-a fost dor? De mine..cea din trecut! Dar, m-am redescoperit prin jurnale...
28. Care a fost cea mai interesanta persoana pe care ai
cunoscut-o? Aici intrăm în altele...nu e vorba de o simplă nouă cunoștință, ci de aprofundarea a ceea ce bănuiam & speram la începutul anului trecut, citez: Din punct de vedere științifico-fantastic, noile
dimensiuni care mi-au fost deschise s-au dovedit a fi peste aşteptări.
Spaţiul nu are limite, iar posibilităţile au fost & sunt, probabil, infinite…
29. Spune-ne o lecţie de valoare învățată în 2012! Am una, dar nu e încă învăţată pe de-a-ntregul...mai am de studiat cu profunzime..Vă dau un mic indiciu, este vorba despre dezvoltarea personală...în toate domeniile vieţii cotidiene. Auto-educarea mea continuă...Still working! Şi e foarte logic că acest vast domeniu este o sursă nesecată de lecţii învăţate la flux automat, pe termen lung! ps...La mulţi ani în 2013 ş.a.m.d....cu sănătate, bucurii, spor în toate și, musai, NOROC BUN! pps Am închinat un pahar de Chivas Regal în sănătatea vostră în 2 ianuarie 2013, prima mea băutură alcoolică a anului & prima poză totodată, făcută prin surprindere în timpul unei porţii bune de sughiţuri. 10x, Doina!
