...my birthday from yesterday! Mă trezesc de dimineaţă...la 6 şi 25', deschid simultan, ca de obicei, calculatorul & radio-ul, de la butonul ştecărului...şi mă opresc brusc la vederea unei imagini aniversare care mi se iţea pe pagina de pornire a laptop-ului...
Repede m-am gândit, hai să vedem pe cine sărbătoreşte Google-u' deodată cu subsemnata şi m-am uitat curioasă...Curiozitatea s-a transformat în uimire, apoi a fost urmată de două clipe de gândire...plus concluzia logică:
1. Mamă, ce tare a prietenu' meu, Mr. Google!
2. E musai un printscreen...da' ai grijă să se vadă esenţialul care te interesează! Şi salvează în format .jpg. Nota bene: esenţialul e scris mic-mic, abia se vede, sub ultima prăji din imagine:P!
Concluzie rapidă, scurtă, la obiect, antemergătoare mulţumirilor:
Laptop-ul meu, Dell vostro 1000, puţin expirat, dar foarte de ajutor, fiind un personal computer pe care te poţi baza aproape oricând, foloseşte Google Chromu' şi se loghează automat, la fiecare redeschidere. Faptul că persoana în cauză nu a trântit vrăjeli la marea nimereală şi a tratat cu profundă conştiinciozitate facerea contului ei de gmail a contribuit la un alt 1st time neaşteptat. Tortul, lumânările, prăjiturelele şi artificiile le dat virtual prietenul meu de încredere, Mr. Google! 10x a lot! Ţie şi zecilor, dacă nu cumva sutelor de mesaje de felicitare + real presents, primite prin varii surse: facebook, telefon, poştă, yahoo messenger, curier - mulţumesc LuxuryGiftsşi SuperBlog.
Sunt deja în cea de-a patra zi de răsfăţ cultural, într-o desfătare a simţurilor, a bătăilor accelerate ale inimii, într-o emoţie aproape continuă + o bucurie sau două...sau nouă..sau nu ştiu câte - imposibil de evaluat numeric, în timp ce calitatea nu poate fi pusă la îndoială - sub nicio formă:), într-o alintare pe care subsemnata şi-a câştigat-o la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, 7-16 iunie 2013. [Ţineţi minte campania Blogal Initiative von Sibiu "The Best City To Visit"? Da, exact aceea în care voi, cititorii mei...şi mulţi alţi prieteni ai Sibiului au reuşit prin votul online să stabilească oraşul nostru câştigător al turneului mondial, iniţiat de Anil Polat, travel blogger. Oare o fi venit la FITS,
aşa cum spunea într-un comentariu?]
Totul a început pentru mine în luna martie. Nu ştiam la ce să mă aştept, nu credeam că voi reuşi să îmi exprim atât de convingător (în 17, 19 şi 31 martie, cu update învingător în 2 aprilie) bucuria & recunştinţa de a trăi în oraşul meu drag, Sibiul. Trec peste impacienţa de a afla câştigătorii campaniei, bucuria a venit prea brusc pentru o mai reţine drept importantă în ecuaţie;). Am primit răspuns şi în căsuţa mea electronică şi in addenda campaniei, tocmai încheiate:
"Un abonament VIP de o persoană la FITS ce oferă acces gratuit la câte un spectacol/zi în cadrul
Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu
http://greencharme.blogspot.ro/2013/03/vreau-lume-lumesoro-lumesa-umple-sibiul.html + celelalte două art."
Ce-mi puteam dori mai mult? N-am mulţumit, nu-i aşa? Oftez mulţumită & zâmbitoare şi-mi zic: Acum a fost/ este Momentul! Mulţumesc din suflet! Nu voi exagera cu corelările personale de factură cam naşpa & minunatele săgeţi energizatoare, date de Festival..Pornind de la alegerea, cu greu & intuiţie, a reprezentaţiilor, imediat după venirea analizei de la Cluj şi de intercalarea, aproape la perfecţie, între două concedii medicale..unul actual, altul prognozat, până la mesajele, subliminale sau nu, ale pieselor pe care le-am văzut, trăit & simţit până acum şi revederile prietenilor dragi, unii dintre ei, nevăzuţi mult:).
Până acum Tout va bien, CIRCA, Platonov..[ochii măriţi atenţie la ilustraţie:)]..doar spicuiri...Nu trecem cu vederea, concertele, cărţile, fanfarele, voia bună, muzica, dansul, nebunia...
Nota bene..cu scris de mână din lipsă de curent electric. Totuşi, copy-paste de pe ciornă. De ce? Răspuns bine intuit: de lene...
IDEI PRINCIPALE:
- tiroidectomie totală extracapsulară --> preoperatoriu m-a preocupat o melodie, despre care scriam pe facebook, cu o seară înainte de a pleca de acasă: Mă urmăreşte melodia asta..atât de tare încât am urmărit-o şi eu..vers cu vers...până la vindecarea totală..:)
- postoperatoriu --> abia atunci m-am interesat detaliat cu privire la ce face fluturaşu'glanda tiroidă, bla-bla-ul cu reglarea metabolismului general + hormonii pe care îi secretă - T3 & T4 etc. [Mă simt aşa de ciudat fără curent şi net. Îmi lipseşte ctrl-u' informaţiei, iar frigideru' mi se dezgheaţă!]
- melodia care mi s-a pornit singură imediat după operaţie, respectiv după cercetarea tiroidisiacă de mai târziu:) e a lui Ducu Bertzi...Versuri (net)...Abia când a plecat plângând [într-o călătorie de afaceri, la Cluj] şi n-a mai fost a mea/ M-am îndrăgostit numai de ea.
GATA...mă doare mâna încleştată pe pix.
Idee pentru postare...o simplă enumerare a stărilor mele, iar în caz că simt nevoia să dau informaţii suplimentare ori fac note de subsol, ori deschid o grămăjoară de paranteze pătrate :)!
Exemplificare...apelez la aducerile aminte din perioada 19 - 29 mai: o ultimă ţigară fumată la zece seara, obosită, preocupată, nu prea dormită, blocată pe Rusciorului, deblocată până la Polisano, radiografiată, îmbrăcată cu o camăşuţă albă cu chestiuţe mici, albastre, urcată la trei, întâlnită la patul de la terapie intensivă cu o prietenă dragă, liniştită, căzută...în anestezia generală, trezită brusc...neliniştită [Nu vă supăraţi, mie trebuie să mi se facă o operaţie, dar vă anunţ că mă doare puţin gâtul. E vreo problemă? Va deranja? Zâmbete..Păi te doare pentru că acolo e operaţia!], din nou liniştită & adormită, de voie-de nevoie, luată de tensiune periodic [cred că din oră în oră], dar totuşi prin surprindere, de fiecare dată..[prin surprindere a venit ACUM şi curentul împreună cu Pink Floyd şi ale lor High Hopes, în direct la RockFM, care abia aştepta să pornească.] Se schimbă placa, continui în online în acelaşi stil. Reiau şirul...
Neînţelegătoare în ale procedurilor medicale postoperatorii, nedoritoare în a deranja, ignorantă în continuare, doritoare să mă fâţâi singură până spre toaletă şi retur, dar "trădată" de "robotul" ce mă monitoriza şi anunţa, piuind ca-n filme, dorinţele mele de a o lua razna în păpuşo.. pe coridor, nemâncată, totuşi hrănită cu calciu, trecută în ziua următoare la doi, la locul meu unde deasupra pernei se lăfăia, aşteptându-mă, Petruţ, vizitată de domnul doctor (medic primar chirurgie generală) Aurel Coman [căruia îi mulţumesc din suflet!], hrănită regeşte, dar nemâncată până a doua zi, fiind încă sub efectele halucinogene de anestezice, îndurerată un pic în gât:), încălzită de urările prietenilor prin sms sau live, bucuroasă de revederi, dar şi îngrijorată, visătoare, pesimistă, optimistă, iubitoare de muzeu din concediul meu medical, numărătoare de locuri de parcare proaspăt inaugurate, externată şi, devreme, acasă...la mama & la tata & şi la frai-mio & şi la Irina, ajunsă în 23 şi plecată în 29. Între timp [de-acum nu mă mai băgaţi în seamă, vorbeşte gura fără mine & făr' de glandă:D] m-am simţit sechestrată, conturbată, obosită, controlată, din nou înţepată, puţin speriată, dar şi responsabilizată & conştientizată de Ştafeta Ciclistă SM 2013, drăgălită, răsfăţată, frezată, amuzată, cadorisită, nuanţată pnv, relaxată şi, la final, adormită...în patul meu pe care nu-l mai văzusem de nouă nopţi.
Şi în ziua următoare, adică azi...sărită de curent, dar cu ciorba de varză cu cimbru terminată! Noapte bună!
ps..nu vă speriaţi, cred că am vrut, ca tăntălaia, să mă şochez puţin cu poza pe care mi-am făcut-o la oglindă...vreau să urmăreasc de acum în colo în cât timp mi se duce lănţişorul purpuriu...aşadar auto-cunoaşterea din punctul de vedere al cicatrizării personale corelate cu factorul timp!
De ce n-am mai scris pe blogul meu de la Paşti & Oul Nonconformist încoace? Să reamintesc lenea, să-mi etalez lipsa timpului, să mă gândesc mai profund şi să-mi descopăr pesimismul optimist:D...pe care nu vroiam să-l share-ănesc cu lumea...să nu cumva să fiu luată la întrebări, de tip incomod...? Să mă declar egoistă, chiar şi cu mine însămi...şi mi-e tare greu să scriu asta...nepăsătoare, "zburătoare" dintr-un eveniment într-altul...?
Revin, de ce n-am scris? Deşi, inspiraţia nu mi-a lipsit...am preferat să fug, să mă agit, să rezolv probleme, să mă distrez cu prietenii, să călătoresc, încoce şi încolo, să mă emoţionez, să plâng de emoţie sau de nervi, să-mi apăr principiile sau să le calc în picioare, cu bună ştiinţă, să învăţ, să mă joc...aici, pot spune că am avansat puţin...am renunţat la majoritatea jocurior, mi-am păstrat doar două, aşa de CTRL, să nu-mi ocupe timpul în draci (by the way, la aidraci.ro, no chance, no need to stop it!)...
Mi-e groază, sunt 34 de zile de tăcere...of, doamne, dacă o să uit ceva notabil? Îmi asum riscul şi-mi dau drumu' în vâltoare...
23 - 27 aprilie - Zalău, Centrul Pilot de Referinţă pentru Boli Rare "NoRo". Eram în concediul meu de odihnă, precis vă amintiţi:)...Am profitat de timpul liber..să-mi amintesc că am o boală, boala mea, v-am mai povestit de ea...şi să merg, împreună cu Asociaţia de SM Sibiu, o gaşcă faină, de câţiva oameni bolnavi, la acest centru NoRo, care şi-a dovedit utilitatea prin toate activităţile la care am fost părtaşi, alături de bolnavii Asociaţiei de SM Oradea...Total: două găşti faine de oameni bolnavi, dar majoritar, veseli, cărora li s-au dat foarte multe informaţii folositoare pentru convieţuirea cu această long-term desease....kinetoterapie, psihologie, legislaţie în domeniul social, educaţie medicală, răspunsuri din partea specialiştilor [nu uităm de teleconferinţa la care a fost prezent dl. dr. Raul Pop, de la Clinica de Neurologie, a Spitalului Clinic Judeţean nr. 1, din Timişoara & de intervenţia benefică a doamnei Mihaela Avram, DASC Zalău, căreia îi mulţumesc frumos]. Precis, am uitat multe...dar, nu pot uita senzaţia de "acasă", pe care am simţit-o la Zalău, lângă oameni atât de faini, de nu mi-a venit se cred că, eu, care m-am dus acolo lipsită de aşteptări prea mari, am fust dată pe spate de undele energetice pozitive care erau emanate peste tot locu', dovedindu-mi, fără nicio umbră de îndoială, veridicitatea proverbului Omul sfinţeşte locul!. Mulţumesc! Iar acum, FLORI PENTRU TOATĂ LUMEA! La propriu..:) ...[Mulţumesc, Ale pentru Artefact!:); Mulţumesc, Galeriei de artă IOAN SIMA, pentru întregirea sentimentului de "acasă"!; Mulţumesc, tuturor!]!
Trec rapid peste zilele care au urmat, în care eu am căzut, cam brusc,
într-o stare acută de conştientizare a greutăţilor, care m-ar putea
aştepta, în viitor...eram cam tristă şi preocupată de găsirea soluţiilor
personalizate, când să pic de tot...a sunat telefonul, după aia, a mai
sunat o dată, de două ori, apoi, n-am mai ţinut şirul
convorbirilor...Logic, erau prietenii...! Fără să ştie ei, m-au
superajutat! Am trecut prin, dar şi peste...:)
ps...datorie rămâne Bucureştiul (9 - 11 mai), Noaptea Muzeelor & alte emoţii...
...mulţumesc! Singură, fără impulsuri, fără motivaţii, fără suport, fără documentaţie, fără veselie, fără entertainment, fără părţile materiale şi spirituale, fără micile ameninţări prietenoase, fără înţelegere, fără drăgălăşenii, fără surprize super plăcute, fără puterea voastră, fără voi...n-aş mai fi eu...mulţumesc!
