Team building...emoţional..JOIN US!

- Ne grăbim..toată viaţa. Ca şi cum ar fi un capăt de ţară dacă n-am face lucrul ăla până la termenul dat...până la dead-line..până cădem în cap..

- Apoi ne frustrăm pentru lipsa timpului...şi începem să aruncăm vini în toate părţile şi în toate sensurile...înainte şi-napoi..Rănim, pentru a ne simţi bine..pentru a nu fi nevoiţi să ne lingem singuri rănile...şi să ne petrecem restul zilelor abătuţi şi învinşi..

- În plus de asta, unii, ca mine, de altfel, îşi fac mea culpa, se căiesc şi se smiorcăiesc, doar-doar că cineva să îi mângâie pe cap şi să le spună spună: Nu-i adevărat, dragu' mamii, nu ai capul pătrat..bine, în timp cea forma mângâierii este, vădit, pătrăţoasă.

- Nu e chiar aşa..eu, de exemplu, când simt că ceva nu merge bine mă opresc, stau locului, gândesc, mă relaxez, ies din lumea virtualo-reală a calculatorului pe care, până nu demult, l-am considerat singurul meu prieten..cel cu ajutorul căruia îmi ordonez viaţa..şi cea de la job şi cea de acasă...şi, mai nou, de când îl am în buzunar sub formă de smartphone, chiar şi pe cea din autobuz. Fug...sau merg încet..să mă plimb prin ploaie, sau să râd la o seară cu scamtorii delirante, sau să beau o bere..Aaa, încep să-mi amintesc invitaţiile pe care le-am refuzat...şi mă pomenesc pe o insulă de catifea albastră..naufragiată imposibilă!

- Gabi, e aşa frumos..uite cum ne-ai rupt filmul deraierii pe panta pe care fusese deturnată discuţia..

- Daria...Opreşte-te! Vrea să zică şi Eliza ceva. Haideţi s-o ascultăm...să vedem dacă vom plânge sau vom râde în hohote..Domnişoara Râs cu Plâns Balegă de Mânz, aşa parcă te dezmierda tatăl tău când erai mică..

- Mi-e tare frică, am toate motivele să-mi fie, dar nu atât de tare încât să mă las păgubaşă..Mi-e frică de lucruri mărunte, de zgomote, de hoţi, de vânt puternic, de gheaţă pe trotoar, de lipsa banilor & a timpului, amintită de cineva înaintea mea, mi-e frică de evoluţia bolii..dar nu într-atât încât s-o las pe ea să-mi decidă bucuriile care-mi aduc emoţii şi energie pură. Apropo, ieri seară, am făcut şi eu ca Gabi..Nu prea mi-a mai păsat că dead-line-urile de la SuperBlog 2014 erau duse deja...mai-mai apuse..şi m-am dus la concert..Radu Nechifor & friends..Nu mi-e frică!!! Am simţit şi am trăit comunitatea & comunicarea naiului, a prietenilor lui, ai mei, ai noştri...Mulţumesc!

V.I.P. o dată/ fiecare zi ...la FITS 2013

Sunt deja în cea de-a patra zi de răsfăţ cultural, într-o desfătare a simţurilor, a bătăilor accelerate ale inimii, într-o emoţie aproape continuă + o bucurie sau două...sau nouă..sau nu ştiu câte - imposibil de evaluat numeric, în timp ce calitatea nu poate fi pusă la îndoială - sub nicio formă:),  într-o alintare pe care subsemnata şi-a câştigat-o la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, 7-16 iunie 2013. [Ţineţi minte campania Blogal Initiative von Sibiu "The Best City To Visit"? Da, exact aceea în care voi, cititorii mei...şi mulţi alţi prieteni ai Sibiului au reuşit prin votul online să stabilească oraşul nostru câştigător al turneului mondial, iniţiat de Anil Polat, travel blogger. Oare o fi venit la FITS,

aşa cum spunea într-un comentariu?]

Totul a început pentru mine în luna martie. Nu ştiam la ce să mă aştept, nu credeam că voi reuşi să îmi exprim atât de convingător (în 17, 19 şi 31 martie, cu update învingător în 2 aprilie) bucuria & recunştinţa de a trăi în oraşul meu drag, Sibiul. Trec peste impacienţa de a afla câştigătorii campaniei, bucuria a venit prea brusc pentru o mai reţine drept importantă în ecuaţie;). Am primit răspuns şi în căsuţa mea electronică şi in addenda campaniei, tocmai încheiate: 

"Un abonament VIP de o persoană la FITS ce oferă acces gratuit la câte un spectacol/zi în cadrul 

Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu 

http://greencharme.blogspot.ro/2013/03/vreau-lume-lumesoro-lumesa-umple-sibiul.html + celelalte două art." 

Ce-mi puteam dori mai mult? N-am mulţumit, nu-i aşa? Oftez mulţumită & zâmbitoare şi-mi zic: Acum a fost/ este Momentul! Mulţumesc din suflet! Nu voi exagera cu corelările personale de factură cam naşpa & minunatele săgeţi energizatoare, date de Festival..Pornind de la alegerea, cu greu & intuiţie, a reprezentaţiilor, imediat după venirea analizei de la Cluj şi de intercalarea, aproape la perfecţie, între două concedii medicale..unul actual, altul prognozat, până la mesajele, subliminale  sau nu, ale pieselor pe care le-am văzut, trăit & simţit până acum şi revederile prietenilor dragi, unii dintre ei, nevăzuţi mult:).

Până acum Tout va bien, CIRCA, Platonov..[ochii măriţi atenţie la ilustraţie:)]..doar spicuiri...Nu trecem cu vederea, concertele, cărţile, fanfarele, voia bună, muzica, dansul, nebunia...

E Sibiu, e Festivalul Internaţional de Teatru...

după douăzeci de ani...

LA MULŢI ANI!

Lângă Sibiu, chiar în Sibiu...The Best City To Visit 2013 / UPDATE 2 aprilie

Deunăzi, implicată fiind într-o discuţie reconfortantă, după jdemiile [vă daţi seama că exagerez puţin:)] de contracte şi planificări de evenimente pentru lunile ce vor urma, ne întrebam cum de în această primăvară 2013, care încă n-a putut veni..Teatrul Naţional Radu Stanca ne pregăteşte o pleiadă de poezie, redusă de la şapte (conform standardelor încetăţenite de istore:) la patru recitaluri. Mie mi se pare normal să-i fie acordată atenţia meritată poetului supranumit al pătimirii noastre, mai ales că pe întâi aprilie, acum 132 de ani se năştea la Răşinari, lângă Sibiu, iar lirica lui trece printr-o perioadă nedorită de uitare. Eu nu uit chiar aşa de uşor...Le-am amintit de "La noi", de "Dăscăliţa", "Plugarii", "Rugăciune", dar, deşi am căutat ca nebuna pe internet prima lui poezie publicată în Tribuna, când era elev, în 1897, nu am găsit-o nicicum...Are şi un titlu premonitoriu: Atunci şi acum, măcar dacă-aş ştii la ce se referă...
Dar, să-i continuăm ideea şi să rămânem totuşi în prezent. Atunci-ul a trecut deja, Sibiul a depăşit Shanghaiu', Barcelona, Florenţa, Parisu' şi Dublinu' în super-turneul iniţiat de travel blogger-ul Anil Polat - The Best City To Visit 2013, iar momentul nostru este ACUM şi aici, lângă Sibiu, la Sibiu, amintindu-ne şi de poezia Cântec pentru anul 2000:

Vulturul ce roteşte sus

va fi atunci de mult apus.

Lângã Sibiu, lângã Sibiu, prin lunci

numai stejarii vor mai fi şi atunci.

Mai aminti-mã-va un trecãtor

vreunui străin, sub ceasul lor?

Nu cred sã mã vesteascã cineva

căci basmul ar incepe-asa:

Pe-aici umbla şi el şi se-ntorcea mereu,

contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu.

...care, la rândul ei a fost rememorată de una dintre interlocutoarele discuţiei despre care vă povesteam iniţial.

Lăsând poezia la o parte [n-o părăsiţi de tot, vă implor!], aţi remarcat între ce oraşe se dă Lupta Finală? Să vezi şi să nu crezi, îţi vine să fii Toma ncredinciosul...Sibiul nostru vs. capitala ţării, Bucureşti. Luptă dreaptă în voturi, de la Capitală la Capitală, cu marea diferenţă care ne va aduce şi rezultatul scontat, că una a fost, este şi va rămâne Culturală (doar uită-te peste partenerii etapei desfăşurate de Blogal Initiative von Hermannstdt: Muzeul Brukenthal, Teatrul Naţional Radu Stanca şi Muzeul ASTRA!) şi cealaltă învârteşte jocurile politicii, despre care nu e cazul să voorbesc aici. Părerea mea o ştiţi prea bine!

Anil Polat, permite-mi să-ţi urez, în avans,
BINE AI VENIT!

ps..de ce nu mă anunţă nimeni, în mod oficial, că-s o hăbăucă...Am uitat omis să vă dau dead line-u' de votare. Până când, măi fraţilor:)? Şi-acum o dau în engleză: Voting in the Championship will be open until 12:00pm US EST next Monday, April 1st. Those of you reading through email and RSS will have to click-through to this page to vote. FINAL RESULTS won’t be announced until Tuesday, April 2nd. 
pps...vă mulţumesc tuturor care m-aţi citit şi aţi votat pentru Sibiu. Dar, bineînţeles, şi celor care nu m-au citit pe mine, dat au votat, aşa încât Sibiul să fie ales THE BEST CITY TO VISIT 2013.

Vreau lume, lume..soro, lume...să umple Sibiul!

Iubesc Sibiul, v-am zis-o de nenumărate ori...Aş fi putut şi, poate, aş putea să plec de aici..spre alte ţări, de soare pline aka condiţii mai bune...dar, nu. Refuz cu îndârjire. 

Îl iubesc atât de mult încât m-am surprins în 'nşpe mii de situaţii privindu-l & admirându-l ca şi cum n-aş locui aici, ca şi cum aş fi în vilegiatură. Iar campania despre care vreau să vă vorbesc, respectiv conving să participaţi extrem de activ...până la victoria finală, mă unge la suflet, mă transformă într-o mult prea mândră de oraşul meu, oraşul nostru, dar şi al lor, al tuturor românilor. 

De aceea am încredere că Sibiul merită să fie inclus în turneul anual iniţiat şi organizat de travel blogger-ul Anil Polat, şi anume The Best City to Visit 2013 şi să-l câştige. Are cu ce...şi nu mă voi apuca să scriu un ghid despre excelenţă, pentru că îmi ştiu limitele şi aş putea abuza de un dilentantism cras. 

Însă pentru voi, cei care-l cunoşteţi atât de bine îndemnul meu este scurt, clar şi concis (acum uzitaz de forţa pleonasmului în activitatea de persuasiune:): VOTAŢI-L aici. Până acum, în etapele precedente, am trecut de Shanghai, Florenţa şi Barcelona, iar acum Sibiul are până în 18 martie de înfruntat Parisul. Hadeţi să trecem peste acest duel şi să ne propulsăm oraşul în runda următoare Elite 8 19-21 martie. Şi vom trece, acum sunt extrem de curioasă pe cine o să regăsim pe patea cealaltă a baricadei.

Iar pentru voi, cei care doar aţi vizitat/ auzit/ citit/ vizionat/ visat despre/ la Sibiu(ul) îmi încep pledoaria enumerăndu-vă partenerii de până acum ai acestei campanii blogosferice demarate de Blogal Initiative, filiala locală;), tocmai pentru a vă stimula memoria & a vă zgândări aminirile şi emoţiile atât de plăcute: Muzeul Naţional Brukenthal, Complexul Naţional Muzeal ASTRA şi Teatrul Naţional Radu Stanca. 

Voi continua să vă ţin le curent cu evoluţia voturilor voastre, a luptelor virtuale dintre Sibiu şi următorii concurenţi şi am să mă supăr dacă văd că v-a fost lene sau n-aţi avut timp sau aţi uitat omis să participaţi la acest scrutin în favoarea turismului cultural.

În loc de ps...remember 2007!

Pseudo letargie eliziacă...fuck it!

Mi-am dat seama că sunt o plictisitoare [nota bene: nu plictisită!], o anostă, o fadă, plus o incoloră, inodoră, insipidă, toate la un loc. Nu mă credeţi, nu-i aşa? Ştiu că voi mă vedeţi altfel...dar sunt încredinţată că eu mă cunosc mai bine şi în subiectivitatea-mi naturală, de care nu poate scăpa nimeni, voi întredeschide portiţa obiectivităţii şi-mi voi schiţa auto-crochiul începutului de an cu intenţia de a-mi demonstra că nu am motive serioase să-mi asum, voluntar & involuntar, dar întotdeauna, superioritatea, în diferitele domenii de activitate ale vieţii cotidiene...Să vă dau exemplul celor 26 de zile adunate, mai bine zis risipite/ îngheţate de Gerar.

Poc...poc...buuum...Lumini pe cer, numărătoare inversă, ţipete, bucurie debordantă...."La mulţi ani!", sticle şi pahare sparte...aşa ca să se spargă ghinionul, nu?

Eliza la fereastra bucătăriei mici, cu telefonul în mână conectat la Facebook în căutarea surprinderii primelor semne ale anului nou pentru ca, mai apoi, să le stoarcă de semnificaţii cum numa' ea ştie, în timp ce masa era deja pregătită cu toate bunătăţile...inclusiv peştele (macroul în sos de roşii) pe care şi-l cumpărase de la Fresh MeatMarket, magazinul de cartier...fiind într-o pasă propice superstiţiilor. Bine că nu s-a dus la nici o petrecere că a apucat-o o mândrie de somn...deja la ora doi. Vă daţi seama în ce vise s-ar fi zvârcolit dacă îşi mai deschidea şi şampania?

Prima zi trecută, nu înainte de a-şi fi forţat norocul (înfundarea în superstiţii contiunuă) prin primul strănut al lui 2013, o strănutare indusă printr-un amestec intenţionat al piperului din punguţa de pe raftul cu mirodenii. 

A doua zi mai faină...mai activă...mai interesantă....mai plină de învăţăminte...mai plimbăreaţă...Din Turnişor-blocuri spre Valea Aurie via Turnişor case aka Metro/ Aeroport. Logic, trebuia să mă pun la curent cu modalitatea de a-mi face noua injecţie cu interferon că s-o schimbat firma. Am trecut de la Betaferon (produs în Germania de Bayer Schering) la Extavia (de la Novartis - Elveţia). Printre sarmale şi prăji, siringi, ace, pansamente, auto-injectoare...verzi:), dar şi whisky & sughiţuri s-a inoculat şi lecţia...care acum e aproximativ învăţată. Şi gata. 

Trec rapid peste tot ce a urmat. 

9 ianuarie. Prezentare la Comisie. Nod în gât. Am trecut, trec & voi trece peste. Dar, nu e bine!

În 10 ianuarie de ziua lu' mama [La mulţi ani, să fii sănătoasă, voioasă şi devreme acasă...:P!] mi-am făcut-o pe prima.

În 11 ianuarie...aşa spre prânz, după o discuţie interesantă referitoare la participarea Sibiului la Târgul de Turism de la Viena, coboram cele trei-patru scări din faţa biroului de la mansarda muzeului...Ceasul rău & omu' prost aka neatent. Mea culpa, n-am acordat atenţie treptei pe care urma să pun piciorul drept, ci unei colege care-mi întindea o foiţă s-o duc la secretariat dacă tot coboram şi m-am procopsit cu o mândreţe de entorsă. M-am speriat, am căzut, am ţipat, m-a durut, m-am zdruncinat, dar nu mi-am rupt nimic. Tata m-a învăţat cum să aterizez şi să mă tratez cu tătăneasă. Noroc că aveam unguentul în casă. 

12 ianuarie...fain, fain, fain. Nora de Henrik Ibsen, deci la teatru! Bravo & mulţumesc, Radu!

Apoi...zile naşpa...A venit puseul! Nu ştiu de ce! Uitasem cum e. Nu mai avusesem din ianuarie 2011. Furnicăturile trecătoare, carenţele frecvente de echilibru şi stările bruşte de oboseală, acea fatigue, le las naibii. Dar acum, cu piciorul drept amorţit [butuc, ce mai], cu ameţeala şi dezechilibrul după mine, cu branula în venă în aşteptarea perfuziilor cu cortizon, cu problemele mele de confort sau, mai bine zis, de lipsa lui, din spital, plus cele conexe, dar cu adevărat importante. 

La un moment dat poate le voi trata, în scris, aici sau în contencios-administrativ...Până atunci le vorbesc, le întorc pe toate părţile şi mă duc...alunec lin pe panta gândurilor necolorate, letargice. 

Mi-e tare frică!

Dar nu vreau să mă las...nu trebuie să mă las...

Vreau să sper, să visez, să merg în 28 august la Roger Waters! 

Mulţumesc, prieteni!