...că am blog, dar stăteam ca pe ace din cauza unui gând care nu-mi dădea pace...şi gata!
Expoziţia foto de la noi de la muzeu, care a fost vernisată în 27 februarie, Sibiul în Alb şi Negru, care mai poate fi vizitată la Casa Hermes (Piaţa Mică nr. 11) până în 31 mai, de a cărei vernisaj eram răcită a doua oară pe fosta iarnă...finally trecută..i-a dat câteva trepidaţii gândului beligerant. Zgâlţâiala supremă i-a fost administră însă de un alt vernisaj, cel al expoziţiei Salonului Şcolii de Fotografie, ediţia a II-a, din 20 martie de la Muzeul Brukenthal, unde subsemnata şi-a descoperit fotografia...prima, pe stânga, chiar cum intri în sală...şi a "murit" de emoţie, dar & de "zdruncinătura zdravănă a conştiinţei". Expoziţia mai poate fi vizitată până în trei mai..
Precis n-aţi înţeles nimic, dar blogul, dragu' de el, de-aia există, ca să-mi ne aducă aminte etapele. Totul a început în februarie 2013, când am participat la campania Care sunt avantajele participării la un curs foto? şi prin elementul-surpriză, pentru "stil şi motivaţie personală", am fost aleasă câştigatoarea, cvasi din oficiu, după trei postari de suflet & din suflet:),...al celui de-al doilea curs, nepus la bătaie, de către Şcoala de fotografie Image Art...
Şi apoi, între 15 februarie şi 4 aprilie 2014 (am stat pe tuşă între câştig şi recompensă, tot anul 2013, din cauze medicalo-distractivo (rock:)-juridice), hop-ţop la curs după orele de serviciu..nu ştiu cum am rezistat aproape două luni...probabil a fost de vină prea marea bucurie a intuirii împlinirii unui vis...visul a cărui retrospectivă de anticipaţie, de tip puzzle, am început-o la finalul cursului, cam anul trecut, mai precis în 13 aprilie...într-o zi norocoasă şi mi-o îndeplinesc abia acum...după ce am sperat din toate băierele inimii că voi primi cadou DSLRu' râvnit până în 15 aprilie 2015, iar dacă nu am l-am meritat sau poate nu am fost deosebit de insistentă, mi-am îndeplinit promisiunea făcută mie, însămi. L-am cumpărat! În rate...că altfel, nu pot!
Şi acum caut de nebună..un capac pentru obiectivul canon zoom lens 18-55mm ef-s...că n-are! Aaaa şi mai caut o gentuţă pentru deja dragul meu my GreenRebel/ GreenKissCanon EOS 500D...că nici pe asta nu o are :)!
Şi acum mulţumirile...pe cine voi uita oare? Lui Tudor, Anei & lui Dani, domnului Fred Nuss, mamei mele şi tatălui meu, uneia pentru impulsionare, iar celuilalt pentru neintercalare cu planurile mele ascunse de el, dentistului meu şi asistentei lui :), lui Laur şi lui Laurenţiu :), înţelegă cine ce-o vrea :P, colegilor şi prietenilor mei ş.a.m.d!
Închei abrupt cu un noapte bună...
aruncat printre pisici, porumbei, flori şi prima albină a Paştilor 2015!
1. Nu mai promit nimic referitor de scrisul meu...când vine, vine...când nu e prezent, drept dovadă scriptică, e în curs de transcriere..din adâncul sau, poate, din lipsa de profunzime a gândurilor eliziace...
2. Aproape de spartul târgului m-am trezit şi eu...La începutul lunii mi-am înscris o fotografie din portofoliul cu care am absolvit Şcoala de fotografie Image Art în concursul lui iulie, cu tema Fotografia de călătorie şi am tare mare nevoie de voturile voastre, dar, doar în cazul în care imaginea înscrisă de mine vă place şi vă inspiră ideea de călătorie, ce părere aveţi? Mi-o votaţi până în 31 iulie? Mulţumesc anticipat :)!
...întrerup întru-câtva "va urma-ul" promis pentru o mică notificare...o bucurie atât de minoră, dar atât de puternică, încât nu o pot înţelege nici eu, darămite voi..Factura ei e subconştientală..iar mă prostesc cu elizisme...se simte că mi-o trăiesc semi de ne-nţeles..Se întâmplă din când în când...dar, totuşi rar şi ireal...Acum a venit din câteva gânduri tăvălugite..De exemplu..am auzit azi, la birou, un zvon, depărtat şi monoton...cum scrie Topârceanu într-o poezie dragă copilăriei mele (Acceleratul)...despre un film..pe care am început să-l urmăresc...sunt abia la minutul 46 şi 14 secunde...era şapte jumate, trecute fix..şi simţeam cum masa de prânzo-seară mă cheamă în bucătărie..Stop-joc, căştile jos..ioi..printre gânduri mi s-a strecurat Melodia pe neaşteptate...fredonoz..nu-mi amintesc şi pace de unde s-o iau...Mă duc la mama..."Fii un pic atentă! Ce-i asta? Apare din când în gând...cu o ciclicitate rarisimă!" "Nananana nanananananananana..." Nu vreau să mă las încurcată...şi-mi amintesc brusc: "Shostakovich, ioi mama, mi-am amintit..mă duc la Mr.Youtube, la listuţa mea de "clasică preferată"...
...să fiu pe deplin mulţumită...să mi-o dau la maxim, să-mi sărbătoresc melodico-zgomotos...forte...cei nouă ani..de bucurii, lecţii, energie, prieteni, emoţii, nervi, câteodată şi de "lăcrămioare"..:D!
N-am mai scris demult..de când îmi făceam mea culpa ghioceilor-clopoţei tumentaţi de subsemnata. Încercasem în unşpe martie să mă laud cu prostia..[propoziţia asta am început-o săptămâna trecută..cred că prin cinci aprilie..azi e 12, chiar 13 deja..continui..încercarea moarte n-are...sau?]...pe care am conştientizat-o la o săptămână de la Mărţişorul pseudo-sfinţit, când urma Ziua Femeii, iar AMBIENT-ul, partener al Muzeului ASTRA, s-a gândit la mine, în pragul lansării campaniei Din Sibiu pentru Sibiu, şi mi-a oferit un ghiveci cu şapte bulbi de narcise Tête-à-tête (Narcissus cyclamineus), cărora am vrut să le pun puţină apă..din aceeaşi sticlă din care le turnasem şi ghioceilor...M-am oprit brusc pentru că m-a izbit nebunia de miros. Ioi..Izul Artefactului pe care îl ţineam ascuns lângă piciorul biroului meu, cadou viitor pentru cineva dintr-o lume paralelă, doar momentan, sper! Se afla într-o sticluţă de apă plată Dorna, iar femeia de servici, după ce ne-a dat cu aspiratorul şi-o fi spus că nu are ce căuta pe jos şi că locul ei este lângă cealaltă sticlă care stătea pe birou cu apă (H2O) proaspătă, nevinovată şi băută, la nevoie, de o Eliză însetată. Iar acum concluzia:...ţuica (de Zalău) după (urme de) vin (spinţit în 2011) a fost un chin atât pentru gingaşele floricele, cât ;i pentru olfacţia marketingului biroului.
Aş mai putea trage o concluzie, referitoare strict la persoana mea: procesele de conştiinţă ivite în urma acestei duble-greşeli etilice au stânit, colateral, beţia literelor de pe tastatură, care mi s-au încurcat şi s-au ascuns adânc în subconştient, ordonându-se doar acum..prin varii metode, din greu încercate, gen: suprasolicitare intenţionată, dar dorită şi, prin surprindere, câştigată şi liniştirea bruscă de tip "cui pe cui se scoate", la finalul, aproape cu dreptul, a celor şapte săptămâni de surescitare faină..
Aş fi în stare să dau explicaţii suplimentare...dar las, neexhaustiv şi aleatoriu, câteva dintre notiţele, scrise de mână, pe marginea cursurilor, să-şi impună punctul de vedere, iar notele de subsol supraexplicative se vor încadra între parantezele pătrate: "albumina pe placă de sticlă..uscat; celuloid--->1930; pelicula de cinema; Eastmann (Kodak); IDEE--> blog de fotografie - offline; produce plăcere, prin noutate, inedit, apelează la sensibilitatea şi emotivitatea privitorului...[vorbim despre fotografia ca artă, să ne înţelegem!]; obiectiv, diafragmă, obturator, cameră obscură; orice pe domeniul public; ...legi, drepturi şi responsabilităţi..; Sandoval, CHE GUEVARA [clişeul, jazzul şi fotografia originală a lui Alberto Korda din '60 + descoperirea unui clip interesant...care mă ţine din scris acu']; protecţia dreptului de autor; Google Images, căutare după imagine; de recitit Alegerea aparatului de fotografiat; câmp de profunzime???; exponometru?; difracţie? [prea greu fenomenul pentru demielinizările mele..sunt naşpa acum. Dau vina pe boală pentru ceea ce n-aş fi înţeles pe de-a-întregul nici înaintea apariţiei ei]; f5,6 lumină multă, f22 pătrunde puţină lumină; Lensbaby, singurul grup de lentile convexe, lentile close-up - lupa măreşte de la 0,28 m până la 0,04 m; polarizare circulară...vitrina sau reflexia apei; CS2--> gratuit de la ADOBE; managementul culorii..; RGB & CMYK; Color IQ x rite test [exemplu de test, cât de cât luat,
vineri seara înainte de culcare, după o săptămână plină ochi...]; măsurare în matricial; balansul de alb;
moduri PSA (auto) şi M; [revin pe la câmpul de profunzime cu diminuări, restrângeri sau extinderi în funcţie de diafragmă, distanţă focală şi/ sau zona de focus..mai exersează, maică, mai exersează!!!]; interpolarea...procedeul de ghicire a culorilor [..sau pixeli pe bază de algoritmi, interesting, right?]; "curajul de a tăia un cadru pentru a reprezenta doar MOTIVUL fotografiei"; media de aur [matematică şi armonie] anulată printr-o simplă linie de forţă; spaţialitate - lumină şi umbră; subexpunere, cum?; [întrebări puerile..notate cu conştiinciozitate :)] ce înseamnă expunerea făcută pe zona de lumină?; lumina dură; lumină stânga/ dreapta la unghi de 90, accentuarea spaţialităţii, mai ales la peisaj; NU DESFACEŢI UN BLIŢ--->electroşocuri--->păr creţ!!! :)); număr director; lumină de tip Rembrandt; [BENZIAD (peşteră)]; Adobe Camera RAW (prelucrare RAW-uri, update) - convertor DNG pt. transformarea RAW-ului; nocturnă şi ora albastră, pe locaţie ; Luna nu trebuie expusă mai mult de 30 secunde; 300 DPI; Image size --> Canvas size --> selectăm relativul ..etc. etc. etc. Am fost cam ambiguă, nu-i aşa? V-oi fi trezit nişte dorinţe nebănuite? Vreţi mai mult? Dacă eu am putut şi "am reuşit să fac nişte poze foarte frumoase, chiar dacă nu am mai avut un asemenea aparat în mână", spun parafrazându-l pe dl. Fred NUSS (a se urmări cea de-a doua parte a emisiunii Raluca şi Răzvan), şi anume, un superfain Nikon D3000 pe care mi l-au împrumutat dragii de Ana şi Daniel (mulţumesc pentru TOT), pentru a-i smulge secretele pe perioada cursului, a cărui absolventă sunt din 04.04.2014, voi preferaţi să folosiţi DSLR-ul doar pe auto sau aveţi gânduri de tip high hopes & great expectations...?
ps Mulţumesc tuturor! S-auzim numa' de bine! Voi, cei din grupa 41! Ups, hai că n-am uitat grupa de week-end! Propun, cu ocazia postării mele de astă seară, o întâlnire de mărimea 41-42, plus lectorii, prietenii şi colaboratorii..în două-trei săptămâni! Okidoki?
pps Nu în ultimul rând, mulţam teribil de fain, Blogal Initiative von Hermannstdt, că prin voi a început aventura mea şi iniţiatorului, Tudor, CeMerita.ro...!
N-au trecut decât două zile de când fiecare persoană de gen feminin de la noi din birou a primit mărţişoare de la varii indivizi (colegi, prieteni, colaboratori ş.a.), dar şi câte un bucheţel de ghiocei-clopoţei...drept simbol al renaşterii naturii, în prag de întâi martie. Mulţumim! Trei doamne şi toate trei...s-au grăbit, care mai de care, să-şi găsească câte un recipient, să-l umple cu apă şi să asigure hidratarea vestitorilor primăverii ce năvăliseră peste reprezentantele Marketingului, ale Educaţiei muzeale şi al PR-ului Muzeului ASTRA. Bineînţeles au fost ales alese păhăruţele de plastic ce ne-au rămas de la vernisajul Iluminatei scz expoziţiei Lvmen est omen Arta, istoria şi spiritualitatea iluminatului artificial. Prima expoziţie din România cu tehnologie de realitate adăugată (care by the way nu poate fi ratată..Aşa vă sfătuiesc...călduros/ fierbinte/ incandescent sau toate 3 simultan. Aveţi timp până în 20 mai, la Casa Artelor din Piaţa Mică nr. 21 şi...nu uitaţi să vă luaţi telefoanele inteligente cu voi..sau tabletele, pentru că surprizele vor fi...în circuit:)
Revin pe firul epic şi vă mărturisesc că dintre cele trei colege de birou, una, vrând să fie mai interesantă şi gândindu-se abitir şi la partea de estetică a aranjamentului floral şi-a pseudo epatat privitorii prin golirea unei căni de lut smălţuite de flecuşteţele care stăteau pe acolo de vreo doi ani, gen agrafe de birou, elastice de prins afişe rulate, o gumă de şters verde, un Moş Crăciun miniatural ş.a., şi prin găsirea unei soluţii în ton cu promovarea civilizaţiei populare tradiţionale, în speţă a olăritului din Obârşa. Cănuţa odată golită şi-a primit oaspetele de vază...buchetul primăvăratic.
Dar, la puţin timp după aia, tot ea, a început să strâmbe din nas, adăugând o droaie de grimase de tip bleac olfactiv, alăturate de cereri susţinute pentru aerisirea imediată şi fandoseli cercetătoare a provenienţei mirosului persistent...de vin oţetit. Hm..în birou? Păi asta-i treabă? [Fără niciu rezultat...nici după şase ore!]
Mai departe doar gânduri: "Toată lumea a plecat..Turn off computer, că e vineri şi-ţi pleacă autobuzul. Nu uita ghioceii că trebuie să-i duci mamei tale." "Nu pot să cred...am ieşit din birou, iar mirosul mă urmăreşte.."
În faţa muzeului îşi dă şi toanta seama ce-i cu mirosul venit de niciunde, refăcând puzzle-ul zilei, cumulat cu amintirea Paştelui 2011, când cănuţa a fost adusă plină de vin şi pâine sfinţită după Înviere şi a rămas nespălată până în ziua de...mâine, când voi ajunge din nou în birou. La contactul cu apa proaspătă destinată clopoţeilor, vinul impregnat în pereţii vasului de lut, nesmălţuit pe interior, a revenit la viaţă şi ne-a salutat prin iz.
V-am, de fapt, m-am obişnuit de câţiva ani să stârnesc amintirile istoriei mele recente pe baza unei "lepşe", descoperite în 2009, când nici nu-mi imaginam că blogului meu îi lipseau diacriticele şi începeam cam aşa: Am gasit o leapsa (la Monica Olteanu pe blog, 10x a lot!)...Fane, vrei sa fac io efortul sa ma uit in dexonline ce inseamna "leapsa"? Hai ca il fac, io stiu ca era un joc cand eram mici, dar nu mai stiu despre ce era vorba...:P. Am avut dreptate:)...uite: " LEÁPŞĂ, lepşe, s.f. (Pop. şi fam.) Lovitură dată cuiva cu palma. ♢ De-a leapşa = numele unui joc de copii. – Formaţie onomatopeică." Hai ca ma apuc si io....vreau sa vad cat pot fi de sincera si daca ma sperie sinceritatea mea..şi vrând-nevrând, continuată de o curiozitate debordantă, la început, în primii ani, 2010 şi 2011, apoi o ţârică abătută în 2012, când scriam forţată de conştiinţă că mă doare sufletul să răspund la unele dintre provocările cu care mă plesneşte leapşa..mai ales că mi-am recitit postările anilor precedenţi..Îmi pare că a trecut atât de mult timp, că m-am schimbat cvasi total. Hai să văd rezultatul stării mele psihice...la sfârşitul acestei pseudo retrospective...A intra sau a nu intra în depresie, asta-i întrebarea, acum în întâi ianuarie ...nu ştiu când voi finaliza...nici dacă!...am ajuns să-mi fac planul cincinal, cu o mică sau mai mare întârziere...depinde de chef. De fapt, nu mai vreau s-o scriu, nu vreau să mai răspund, dar...râc, râc, râc..tot nu v-am spus bancul cu conştiinţa pe care l-am promis acum câţiva ani...Lipsa de chef, starea de semi-dezamăgire, obligaţia auto-impusă...ş.a. mă vor împinge să nu mă mai extaziez în faţa celor 29 de întrebări care-mi sunt adresate, în cunoştinţă de cauză, şi să le fuşeresc răspunsurile. E bai mare? Dacă e, nu-i bai!
1.Ce ai făcut nou în 2013, ceva ce nu ai mai încercat înainte?
Mi-am încercat puterile.
2.Te ţii de ceea ce-ţi propui la cumpăna dintre ani? Îţi vei stabili şi mai multe scopuri pentru anul următor, 2014?
Da..dar nu atât de abrupt cum mi-am planificat anul trecut. Ziceam atunci: continui cu nebăutul berii...mă ţine din 29 decembrie 2011. Atât! A fost de ajuns, luna mai 2013 mi-a readus plăcerea gustului serios al acestei licori surghiunite pe nedrept...mi-a revenit între preferinţe cu menţiunea că o beau doar când mi se face dor de ea..cam rar, totuşi. Nu mă pot abţine să nu vă spun o marcă pe care n-o ştiam şi-i atât de faină: Firestone...
De la băutură trecem la ţigări. Ziceam: 12 Luckies pe zi. Aproape am reuşit, iar acum vă voi speria cu un calcul prea precis: rezultat final, media aritmetică a celor 365 de zile conduce la 12,21 cuie la 24 de ore. Dacă se face împărţirea la 362 de zile, că au existat trei zile fără pic de fum în plămâni, ar ieşi 12,28 ţ/ zi. Creepy, isnt't it? 2014 să vină cu o altă reducere...cobor de 12 la 10..Ştiu că pot!
Mai am propuneri cu mine însămi, scopuri care-mi sunt dedicate şi îndeplinibile...iar inventez cuvinte: sănătatea-mi sub ctrl şi câteva hopuri de trecut; repunerea pe tapet a team building-urilor, marcă a Muzeului ASTRA, de către subsemnata şi recâştigarea drepturilor.
3.A născut cineva apropiat ţie?
Da, da, da! Încă nu l-am întâlnit personal pe micuţul Albert, dar m-a salutat frumos pe Facebook: Hello world, eu sunt Albert, iar eu i-am răspuns: Servus Albert! Bine ai venit! Să creşti mare, să fii sănătos, frumos, bucuros, voios, norocos! Să-ţi bucuri părinţii Anca & Andrei...şi pe noi, lumea... ! Crăciun fericit şi un an nou minunat vă doresc tuturor!
4.A murit cineva apropiat ţie? Nu. Răspuns final! Pe care nu l-aş schimba niciodată! 5.Ce ţări ai vizitat? În afară de a mea...şi pe ea pe bucăţele? Da' ce bucăţele: un picuţ de Bucureşti x 4, o ţârică de Cluj x 2, puţin din Alba, Biertan, Veştem şi ce-am mai uitat...x 1 + Sibiul meu drag, de care nu mă mai satur, poate doar dacă mi se va oferi vreodată o pauză de joc...la Berlin!
Primul Cluj a fost pentru radioactivare, imediat după Noaptea de Sânziene şi a trecut repede în ritm teatral, cam aşa scriam: Cluj-Napoca. Semi-telegrafie. 25 iunie. După-masă devreme spre seară. Gazda în sesiune. Examen a doua zi. Eliza, cerşetoarea de cărţi. În afară de calculatoare, tehnică ş.a., doar una. Punct ochit, punct lovit. La fix. Mai ales că, cu o săptămână înainte, mai precis joi, nu ajunsesem la Cetatea Cisnădioara unde se juca piesa Cântecele lui Lear, la care aveam bilet. Continuarea e extrem de previzibilă. Era volumul al 7-lea al Operelor complete ale lui Shakespeare, care conţinea draga mea piesă ratată: Regele Lear. Întrerup telegrafierea şi o înlocuiesc cu o diagramă scriptică a lecturii: Început în cameră, la fereastră, continuat în 34 Caffe [număr încă predestinat...doar în iulie, o ţârică mai încolo fac 35]...apoi, în pat, la lămpiţă. Deja în douăşase, între cunoştinţe extrem de plăcute şi total neaşteptate, cu promovare de blog personal, in attachement [mulţumesc, Maria & fiica încă necunoscută:)], în pat din nou, înainte şi după activare. Culmea că n-ascultam radio, dar replica la care am rămas a fost cea de la pagina 187: EDGAR: Gândeşte-te de acum numai la bine! Aşa m-am şi gândit!
Clujul de toamnă a fost dedicat în întregime lucrărilor Seminarului Naţional de Scleroză Multiplă, dar şi activităţilor cultural-recreative, gen turul oraşului...cu autocarele, dar cu mici pauze, până la destinaţia finală, Biserica Reformată-Calvină din Oraşul de Jos (cunoscută şi Biserica Reformată cu 2 turnuri), unde ne aştepta super concertul de orgă, susţinut de Torsten Sterzik, compozitor, organist, dirijor de muzică bisericească din landul Turingia, cantor în Hildburghausen şi profesor la Colegium Musicum din Erfurt + aventurile mele printr-unul dintre turnuri, încheiate cu găsirea unei kiállítás (expoziţii) despre activitatea constructorului de orgi Michael Kestner...din păcate, închisă la ora aia. Era deja seară.
6.Ce anume din ceea ce ţi-a lipsit în 2013 şi ai vrea să ai în 2014?
O bună bucată de vreme mi-au lipsit frânturi din sănătate, dar ştiu că vine o întrebare exact pe acest subiect. Apoi, mi-a lipsit chimia şi, astfel, m-am auto-contrazis în ceea ce-mi doream anul trecut: Îmi lipseşte căldura unui om care să-mi fie aproape, seara când ajung acasă de la servici, să mă ia în braţe, să mă alinte, să îi povestesc extaziată sau nu:P...întâmplările de la muzeu, să gătesc tot ce-mi trece prin cap...dar pentru două persoane....Aşa o tentativă firavă în a-mi declara dorinţa am avut-o prin 3 octombrie [2012], la prima probă a SuperBlog, dar acum să nu vă închipuiţi că vreau un soţ neapărat cu Avensis. Poate nici să n-aibă carnet de şofer, dar să-l aibă pe cel de Posesor ai celor şapte ani de acasă. Chimia-i baza totuşi, acei fluturaşi...care după ce îşi iau zborul, din & în toate părţile, e prea târziu să le încerci reprinderea şi poate nici nu mai vrei. :(, doar obiectiv vorbind!
7.Ce dată din anul 2013 îţi va rămâne vie în amintirile tale şi de ce?
Doamne, doar răspunsul întrebării ăsteia m-a convins să-mi continui periplul în jurul anului trecut! Ţineţi minte ce scriam în leapşa lui 2012 la secţiunea dorinţe, întrebarea a doua? Ia, uitaţi-vă aici: Plus, conform principiului, pe care îl am de mică, am păstrat cel mai mare & mai important & de neconceput de ratat plan, cât un zid de mare la final. Vă spun doar câteva cuvinte-cheie: 28 august, Bucureşti, Roger Waters, concertul vieţii mele! THE WALL, capodopera Pink Floyd...N-aveam bani, dar spuneam tuturor, voi merge la concert. Ţine-mi şi mie un loc în maşină, te rog! De ce, ţi-ai cumpărat bilet? Nu, că n-am cu ce..dar o să câştig la Rock FM! Nu mă credea nimeni, dar...acum mă citez...Aţi ghicit bine, voi, cei care nu ştiaţi deja! Ieri, 14 august, la ora 7 şi 20 de minute, Lucian Boariu a întrebat-o pe fata care sunase pentru concursul de la Rock FM de continuare a versurilor alese din piesa care tocmai se terminase, şi anume, Good Bye Blue Sky, Cum te numeşti? Iar, ea, cu o voce cam gâtuită de emoţia prinderii firului liber, că de vreo două săptămâni încercase în van, i-a răspuns: Irina. Nu şi-a spus celălalt nume, Eliza, ca să nu se facă de ruşine în Sibiu dacă n-ar fi fost în stare să dea răspunsul corect şi dacă şi-ar ratat visul cu care îi înnebunise pe prietenii ei. Iar Lucian, tot cu o voce înceată, o/ mă întreabă: Te-am trezit cumva din somn? :D (cred)...Nici acum nu am cuvinte, inima iar a luat-o razna, oftaturile rememorării, la scară mult mai mică, a trăirilor din cea mai intensă seară/ noapte a anului 2013 au revenit în lumina reflectoarelor sufletului eliziac.
28 august!
8.Care a fost cea mai mare realizare în acest an? Nu ştiu, ba ştiu! Am avut putere să trec prin/ peste tot & toate! Cu bine! Inclusiv de SuperBlog 2013, unde m-am clasat pe locul 100 între finalişti, dar pe primul loc la penalizări...E şi ăsta un 1st place, cumulat cu un 1st time. Tot succes cataloghez şi decizia surprinzătoare a juriului campaniei, marcă a Blogal Initiative von Hermannstadt, CARE SUNT AVANTAJELE PARTICIPĂRII LA UN CURS FOTO PROFESIONIST?, şi anume, SURPRIZĂ: Pentru că nu s-au putut hotărî să aleagă dintre toate articolele foarte bune, Image Art oferă un al doilea loc 1. Astfel, un al doilea curs de fotografie profesionist în valoare de 1.400 lei merge la: Irina-Eliza Penciu (greencharme.blogspot.ro). Pentru stil şi motivaţie personală. Fain şi neaşteptat, am scris de 1, 2, 3 ori despre pasiunea mea, neşcolită, pentru fotografie..şi n-am putut să-mi ridic premiul şi, implicit, nivelul fotografiilor din cauze...medicale. Pentru mai multe detalii a se vedea răspunsul de la zece. Şi totuşi, tot medicalul...concediul medical de după operaţie mi-a oferit una dintre cele mai mari satisfacţii culturale ale lui 2013, participarea la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, ediţia a XX-a. Mulţumesc, din nou, Blogal Initiative şi Teatrul Naţional Radu Stanca!
9.Care a fost cel mai mare eşec? Chiar nu ştiu! Sau..pot să mă hlizesc puţin răspunzând aproape exact ca la întrebarea anterioară? "Am avut putere să trec prin/ peste tot & toate! Cu bine!", chiar dacă nu le-am catalogat drept eşecuri, doar mici "scăpări", repuse sub un CTRL, cam riguros!
10.Ai avut parte de boală sau răniri mai serioase?
Aici e aici..cu ce să încep? Cu un citat, al lepşei anului 2012: De trei [acum patru] ani încoace îmi pui aceeaşi întrebare, iar eu mă văd nevoită să-ţi dau răspunsuri identice, cu două menţiuni: boala mea e incurabilă (până în prezent nu s-au găsit nici leacul, nici cauza sclerozei multiple, doar alinarea ei aka ţinerea ei sub control, cât de cât, nu total, cu ajutorul Interferon-ului injectabil din două în două seri zile, în cazul meu special), deci toate-s noi (simptomele) şi vechi sunt toate (tot simptomele) şi clar leziunile de demielinizare nu dispar ca stelele căzătoare. Dovada sunt examenele anuale de rezonanţă magnetică nucleară. Punct, nu mai am chef de scris pe acest subiect! Totuşi acum sunt nevoită să mai elucidez din simptome. Boala mea m-a lovit fain frumos cu un puseu la început de ianuarie, cu o internare la Militar, cu vreo trei săptămâni de aşteptare a remisiei piciorului-butuc. Aşadar, e acolo şi veghează! Şi nu doar ea. Nu e singură. A mai venit una, să-i ţină de urât şi să mă dea peste cap, să mă lase sub anestezie totală, exact când se împlineau 24 de ani de la alegerea lui I. Ilici Iliescu, despre care spuneam cândva că îmi era ciudă că nu am drept de vot pentru a-l alege pe Raţiu...etc., etc., am dat explicaţiile în postarea copilăriei mele, dintre anii '89 - '99şi când eram programată la prima înfăţişare de apărare a drepturilor mele, adică pe 20 mai. Ce-a urmat, ştiţi deja! Diagnosticul, sperietura...nu ştiu ce-a fost înainte...Oul sau găina? :) Radioactivarea de la Cluj, mulţumesc doamnei dr. Doina Piciu şi, bineînţeles, domnului dr. Aurel Coman, cel care a făcut cel mai important pas în scoaterea răului de la rădăcină. Unul dintre hopurile de care vă povesteam la începutul postării...este vizita din 12 martie...decisiva! Back 2 Cluj!
11.Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumpărat?
O dată a nins iarna asta la Sibiu şi chiar atunci s-a nimerit să trăiesc un fenomen pe care nu-l cunoşteam, dar nici nu am de gând să-l aprofundez. Nici nu ştiu cum să-l numesc. I-aş putea spune Reversul Intuiţiei aka Intuiţie Inversă. Cert e că nu mi-am luat bocancii, ci cizmele cumpărate anul trecut, la reduceri, din înlocuitori piele ecologică..Hahaha..au râs şosetele mele roşii cu brăduţi de la Moş Crăciun. Ai vrut să ne încerci rezistenţa la apă? Ne-ai nimerit din plin..Pune-ne pe calorifer. Tremurăm. Iar tu ia-ţi un Hapciu Răceală şi Gripă, solubil, de la Fares. Iar de mâine du-te şi caută-ţi cizme de piele adevărată! Nu fii atât de scârţară! Gândul a prins rădăcini, iar Moş Crăciun, pomenit anterior, s-a autosesizat, chit că nu el venise data trecută. După ce am văzut câteva zeci de modele, în mai multe zile, am probat vreo zece, în aceeaşi zi şi acelaşi magazin de pe centru, Adelina, pe numele lui, le-am ales pe primele văzute, plăcute, dar încă neprobate. Erau
mărimea 38, fără toc, cu talpă de bocanc şi cu fermoar care se termină la un ţenti şi ceva de talpă. Numa' bune...şi luate au fost! Mulţumesc, Moş Crăciun de Palma! Surpriza cea mai mare a fost că sunt produse de Clujana, de ai cărei bocanci mă leagă atâtea amintiri..şantierele arheologice de la Orăştie, Roşia Montană, Vinţu de Jos, Apoldu, apoi eclipsa totală de soare de pe Cindrel, Bucureştiul şi Saturnul...
12.Comportamentul cui merită sărbătorit/apreciat?
Al familiei mele, al prietenilor & colegilor, al doctorilor, al simplelor cunoştinţe şi al necunoscuţilor. Vă vine să credeţi? Şi mie mi-ar fi greu...dacă nu s-ar fi întâmplat deja..
13.Comportamentul cui te-a dezamăgit sau ţi-a provocat tristeţe mare?
Dacă nu ţin minte...înseamnă că nu a avut loc nimic de aşa natură sau sunt eu amnezică? Iar cine mă va acuza că-s de-o uitucenie iremediabilă să vină cu dovezi! Ne-am înţeles?
14.Unde s-au dus o mare parte din banii tai?
Nu mă mai aşteptam la această întebare...deşi, culmea, am răspunsul pregătit, da' trebuie să mi-l caut prin coşniţă, agenda mea roşie de la Shopping City Sibiu, aia cu abţibild Gib mir Alles sonst Nichts (Dă-mi totul sau nimic - oare am tradus bine?) de la Doina, marcă a Lucky-ului meu Strike. Am modelul de anul trecut, mi-am uşurat treaba. Pentru fiecare categorie, în parte, vor fi două sume, prima corespunzătoare lui 2013, iar următoarea anului precedent, 2012. Start:
Alimente - 3508, 49/ 1970,10 lei; Transport - 2028, 00/ 818.24 lei; Divertisment - 3085, 96/ 3177,95 lei; Îmbrăcăminte - 272, 55/ 167.30 lei; Electronice (chestiuţe mititele, inclusiv încăcările electronice ale cartelelor mele Orange şi Vodafone:) - 419,48/ 79,90 lei; Accesorii, ca să nu zic brizbrizuri...da' mă binedispune cuvântul, de-aia îl folosesc - 245, 06/ 268,53 lei; Acomodare + Facturi = 5842,28/ 3541,66 lei; Iar la toate adăugăm uşurel cheltuielile cu sănătatea mea din boală sau invers:) (medicamente bla-bla) - 922,10/ 1276.78 lei şi cele ale menţinerii integrităţii fiziologice extra muros [iar când zic muros aka perete/ zidul SM] - 2220/ 1753,64 lei. Menţionez că cele 22 de milioane au fost pentru operaţia mea de tiroidectomie şi a plătit tata. La anul, adică anul ăsta deja...promit să termin cu calculele în public. Mă voi reprima...e plictisitor, obositor, enervant, iritant, anevoios..etc..şi, mai ales, degeaba. Cum vin, câţi vin, când vin, tot aşa se duc...şi rareori văd o urmă de-a lor...Poate doar cizmuţele Clujana...să reziste cinci ani!
15.În legatură cu ce anume ai fost extrem de bucuroasă?
Reciteşte răspunsurile de la şapte şi opt, cifre magice!
16.Ce cântec(e) îţi vor reaminti mereu de anul 2013?
Sunt două! V-aţi obişnuit cu mine, nu-i aşa, drept vânzătoarea de castraveţi grădinarului sau de gheaţă eschimoşilor? Povestea contează, povestea vinde...şi melodiile, care-i asigură spatele: Scorpions - But The Best For You şi Marilyn Manson - Sweet Dreams.
17.Comparativ cu anul trecut esti: Mai fericită mai puţin fericită? – La fel; Mai slabă sau mai plinuţă? – La fel, deşi vara asta până mi s-a obişnuit orgnanismul cu hormonii ajunsesem la 55 de gm...wow ce fain era. Acum back to 59.; Mai bogată sau mai săracă? – Să recunosc adevărul sau să sper în schimbarea lui?
18.Ce ai fi vrut să fi făcut mai mult? Să citesc.
19.Ce ai fi vrut să faci mai puţin? Să fiu tristă, abătută, pre(a)ocupată, câteodată asocială.
20.Cum vei petrece Crăciunul? E deja trecut...cu familia, pe baricade.
Sibiul, Eugen David şi Willy Schuster
salvează Roşia Montană + se împotrivesc fracturării hidraulice
24 noiembrie 2013
22.Ce ţi-ai dorit şi ai primit? Linişte!
23.Care a fost filmul tău preferat din acest an? Au fost mai multe, dar a câştigat la puncte...THE WALL!
24.Ce ai făcut de ziua ta? Scurt/ 2: am fost 4, am primit cadouri mai mult de 4, ziua mea a început după 4..Mulţumesc tuturor!
25.Cum ai descrie stilul tău vestimentar in 2013? Nice revoluţionar!
26.Ce te-a menţinut pe linia de plutire? Boala/ bolile împreună cu muzeul & prietenii mei dragi. Ciudată mai sunt, nu-i aşa?
27.De cine ţi-a fost dor? Nu mi-a fost dor de nimeni..Exagerez, tot de mine, sănătoasa de mine.
28.Care a fost cea mai interesanta persoana pe care ai cunoscut-o? De ce nu începi întrebarea cu "cine"? Rămânem la faza de aprofundare...în nopţi cu lună plină care,
de fapt, era doar în cel de-al treilea pătrar.
29.Spune-ne o lecţie de valoare învăţată în 2013! Să tac! Şi am tăcut! (până la proba contrarie :)!)
Dragi spiriduşi ai cadourilor de lux făurite cu dragoste şi oferite din inimă akaLuxuryGifts.ro, vă cer scuze pentru întârzierea cu care particip la cea de-a douăzeci şi şasea probă a SuperBlog 2013, acum pe finalul competiţiei, dar într-o zi în care nu mă pot abţine în a ura României şi tuturor românilor un La mulţi ani!, coroborat cu un îndemn extrem de motivaţional: "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,/ Ţara mea de glorii, ţara mea de dor,/ Braţele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ţi mare, mare viitor!/ Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;/ Căci rămîne stânca, deşi moare valul,/ Dulce Românie, asta ţi-o doresc." Mihai Eminescu - Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!
Şi acum să trecem la oile mărgelele noastre austriece, cristalele Swarovski, fabricate de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi răspândite, de atunci, în întreaga lume, aniversata noastră Românie nefiind ocolită. Ba chiar mai mult, aici, şi-au stabilit cartierul-general al batalionului de lux spiriduşii, care m-au tras de mânecă şi mi-au amintit de un vis, pe care sunt pe cale să-l pierd. Dar, conştientizând un asemenea risc, logic este să-l previn, trecând, ca tot omu', prin diferitele faze evolutive ale ideii de bază.
Faza involuntară. Într-un neobişnuit acces de atenţie oferit Facebook-ului săptămâna trecută, am văzut cu bucurie că la Serile Sibiului, organizate de Asociaţia pentru Înfrumuseţearea Oraşului Sibiu, urma al nu ştiu câte-lea eveniment din cadrul proiectului "Cuvintele Sibiului", finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, şi anume dezbaterea despre Viaţa privată în Transilvania şi Sibiu.
Faza spontană. Vinerea trecută încă oscilam în a participa la prelegerea din Cafe Wien, dar gândul bun pusese deja stăpânire pe mine, a alungat oboseala săptămânii nebune, dar faine de la noi de la muzeu şi a spus prezent la apel.
Faza rememoratoare şi acumulatoare de cunoştinţe noi. Ţineţi minte nebuniile mele comparative în materie de artă culinară germană vs/ împreună cu cea din spaţiul trasilvanean pentru Evul Mediu târziu? Cele începute în timpul facultăţii şi cvasi finalizate prin masterul din februarie 2011. Spun cvasi cu regretul lipsei mele de continuitate, pe care, prin prezentarea lui, ajungând la partea despre alimentaţia Transilvaniei dintre secolele al XVI-lea şi al XVIII-lea (începând cu pagina 38, aviz amatorilor:), Bogdan, un vechi coleg şi prieten, mi-a indus, fără să ştie, un îndemn pe care acum, după principiul, Dar din Dar se face Rai, i-l returnez, sub formă de cadou virtual pentru ziua lui din 21 a lui Undrea: este vorba de o corabie, decorată cu cristale Swarovski tek, negru şi vernil, aşezată pe o placuţă inscripţionată cu proverbul latin: "Dacă vântul nu sufla în pânze, vâsleşte". Simt/ ştiu că aşa a procedat şi el. Mulţumesc!
Concluzie eliziacă: Vreau să cred că pornind de la ultima seară sibiană...motivaţia mi-a fost reanimată, pentru a nu mai folosi adverbul cvasi.
N-am carnet de şofer...şi nici nu voi avea vreodată. Am vrut cândva, pe la sfârşitul iernii lu' 2007, anul în care Sibiul era Capitală Culturală Europeană, dar au venit evenimentele peste al meu muzeu, Muzeul ASTRA...şi cele 21 de puncte obţinute la prima, dar şi singura, prezentare la examen, nu au mai putut fi trecute la o examinare ulterioară..din lipsă de timp, iar apoi, după ce a expirat anul în care puteam profita de şcoala de şoferi plătită, nu a mai fost prioritate..M-am retras pentru că am simţit atunci că-s adepta vitezei prea mari şi luând în considerare faptul că văd destul de rău (câmpul vizual mi-e îngustat cu 20 %) aş fi putut crea situaţii total nedorite.
Nu-i mai bine să mă bucur de călătoriile pe care soarta mi le scoate în faţă cu maşinile altora, iar eu să stau pe scaunul din drepta şoferului...să umăresc traficul, să mă fure peisajul, să mă agit şi poate, în anumite momente, dar cu cauze evidente, să arunc cu apelative, dintre cele mai creative, la adresa celorlalţi "colegi" de pe şosea? Ca de exemplu acum..scuze...cât de curând...peste zece zile când mă va "mânca" Bucureştiul.
Pot să visez puţin, că s-a lăsat deja întunericul?..Atmosfera e propice pentru o vizualizare, până aproape de trăire (mai ales, că am deja o experienţă trecută cu o Toyota Yaris) a întregului meu circuit. Pentru târg trebuie să fac rost neapărat de un hibrid.
Ce-mi veni? Ce m-a apucat? Ce atâtea pretenţii? Mi-a căşunat o idee atât de logică, încât v-aţi putea mira că nu i-aţi intuit din start răspunsul, cunoscându-mi părerile. Totul se rezumă la îmbinarea utilului (U=trebuie să...) cu plăcutul (P=wow, ce fain!) Să vă dau un exemplu:
U: Neapărat trebuie să plec la Târgul de Turism al României, să promovez Judeţul Sibiu, cu Muzeul ASTRA, inclus:). Clar notă de fundamentare, bani pentru transport. Mi se vor deconta 7,5 l de benzină/ motorină la suta de kilometri. P: Aleg, la plecare ruta a II-a, pe Braşov. Nu mi-e frică deloc că-i mai lungă distanţa, deşi sunt 33 de kilometri în plus faţă de varianta pe Valea Oltului, pentru că indiferent de ce model fac rost, fie el Yaris sau Auris ori Prius consumul se încadrează între 3,1 şi 3.9 l/ 100 km.
U&P: Verific informaţia primită de la o prietenă, revenită după opt ani, din Ţara Soarelui Răsare conform căreia cu o maşină Toyota, Pluteşti, nu conduci. Aşa a redescoperit ea jumătate din lume(a) dintr-un hibrid..pentru că n-a mai vrut să ia avionul. Şi-a încărcat Yaris-ul într-un container în port la Akita, l-a însoţit în vapor şi a fost debarcată în portul comercial de la Vladivostok, iar de acolo...încoace. Toată Asia...şi o ţârică de Europa de Sud-Est.
U&P: Redescopăr frumuseţea României. Abia aştept să văd culorile toamnei pe Valea Prahovei...
...
[Poate totuşi norocul îmi va surâde din nou şi voi călători cu un Auris Touring Sports Hibrid. Nu pot să mă dezmint de subiectivitatea-mi caracteristică..]
U+P: Vă daţi seama cât de comod, elegant, eficient şi plăcut aş putea să-mi îndeplinesc sarcina de servici & de suflet?
Acum la final, pot să fiu puţin realistă în visul început la lăsarea întunericului şi apoape sfârşit la căderea nopţii? Care sunt şansele ca cineva dintre prietenii mei să aibă o asemenea maşină disponibilă în România doar din septembrie încoace şi care este primul hibrid integral din segmentul compact – break, are cele mai scăzute emisii de dioxid de carbon codoi, cum spunea cineva...de tristă amintire din segment, de numai 88 g/km, dar şi unul dintre cele mai generoase spaţii de încărcare Foarte tare, inclusiv pentru partea de U (transportul materialelor de promovare ale muzeului:).
Alte impresii, gen coeficienţi de îndeplinire a visului & a task-ului...peste două săptămâni când voi fi deja întoarsă..Sper să nu iasă cu oareşce penalizări, aşa cum am tras eu ponoasele la cea de-a 13-a probă a SuperBlog 2013. Mea culpa!
Acum aproape două săptămâni am început pregătirile. Nici nu mi-am dat seama că printre picăturile smulse timpului, care nu mi-e prieten la cataramă, mi-am cvasi rezolvat cele multe, mărunte şi/sau de mare anvergură şi bătaie lungă, gen: noi tiraje de tururi virtuale sau meşteşuguri tradiţionale la greu, cu copii, tineri şi adulţi..(nu vă gândiţi la prostii)...la noi în muzeu sau aranjamente necesare ediţiei revăzute, revizuite şi adăugite a broşurii Servicii Culturale & Turistice sau derulare de contracte la care subsemnata e responsabilă sau examinări medicale încheiate cu succes. Totul cu o plată...două kile în minus. E agitaţia sau tiroidectomia din 20 mai? Voi afla la începutul lui septembrie când voi face o nouă tură de analize..dar, DUPĂ demolarea Zidului pentru care vă ziceam că mă pregătesc din 14 august: Roger Waters | The Wall @ Piaţa Constituţiei | 28 august 2013.
Nu cred că pot să mă exprim...nu sunt scriitor adevărat, sunt o simplă fiinţă care nu-şi poate transpune bătăile emoţionate, nervoase, nerăbdătoare, bucuroase, fricoase...ale inimii în cuvinte. Zidul meu acum este neputinţa transcrierii agitaţiei mele de tip comfortably numb, dacă înţelegeţi pradoxul. De ce oare simt că după apropiata mea experienţă viitoare nu voi fi în stare nici măcar să mă exprim coerent? Nu-mi răspundeţi că am aşteptări prea mari pentru că, în acest caz specific, nu vă voi da crezare!
Pentru că deja simt cum stresul emoţional pune, treptat, stăpânire pe mine îi voi contracara efectele prin metoda simplistă a înşiruirii unora dintre preparativele făcute şi răsfăcute:
- recitirea, pe sărite, a romanului Pink Floyd în roşu de Michele Mari-ul anului trecut pentru mine, de fapt al 2010-lui (anul apariţiei)
- reascultarea & refamiliarizarea, din nou pe sărite, a/ cu albumul(ui) The Wall.
- vizionarea filmului din '82 şi a concertului din Berlinul anului '90.
- îmbogăţirea playlist-ului telefonului meu Green Charme Xpress Music cu numai şapte preferate (Anther Brick in The Wall, Goodbye Blue Sky, Mother, Comfortably Numb, Hey You - care mi-a devenit soneria de trezire, înlocuind One Last Goodbye de la Anathema, In The Flesh şi The Trail) pentru că dacă-mi puneam tot albumul intrau în colaps "sinapsele neuronale" ale celularului:).
- lovirea nesacadată, din întâmplare şi fără nici o aluzie subversivă la adresa stăpânirii, a celui de-al treilea deget, din orice ordine e privit, al mânii stângi, care în bezmeticia ei intens emotivă, n-a sesizat că mâna dreaptă tocmai închidea uşa de la balcon. Din ciclu'. Nu ştie stânga ce face dreapta...reciproca e perfect valabilă.
Mă opresc brusc şi mulţumesc continuu Rock FM-ului!
Claudiu, eram aproape sigură că parteneriatul dintre Muzeul ASTRA şi Festivalul ARTmania a împlinit în 2013...patru ani! Prin deducţie aritmetică rezultă cu suntem împreună de la jumătatea distanţei parcurse până acum, avându-se în vedere că a numa' ce s-a gătat ediţia a opta. Într-adevăr doar de doi ani încoace e mai aprigă colaborarea! Ce naiba e cu mine...de ce nu mi se înşiră cuvintele fluent...fluid...curgător ca ploaia zbuciumată din timpul concertului Lacrimosei:)?
Pentru că mă gândesc într-o mie de direcţii...deja trecut, prezent şi viitor, dar în total contratimp cu Fr. Schiller, care cu desăvârşirea-i caracteristică, îl parafrazează pe Confucius: Şovăielnic vine viitorul/ Ca săgeata-şi ia prezentul zborul/ Veşnic e trecutul pe pământ.
Noroc cu enumerarea asta, mi-a dat scheletul...rămâne strict la latitudinea mea modalitatea de umplere a golurilor:)!
Deja trecut: ARTmania 2013...n-am fost în cea mai bună pasă/formă..da, am observat, cu ochiul liber, dar doar din dovezile fotografice, că mi s-au împlinit formele:P. N-am lipsit la Amaranthe, nici la Haggard, doar la Within Tempation, dar motivat. Prietenii (Ralucuţa, Ionuţ şi Dănuţa) ştiu de ce:)!
Cuvântul-cheie care mi-a marcat ARTmania 2013 a fost prietenie. Veche, nouă...nu contează. [nota bene retroactivă: În 6 iulie (întâziată ca de obicei:), pe Facebook, am auzit/ văzut, apoi ascultat..:) trupa care, după nu ştiu câte "bătălii" urma să plece la W:O:A 2013, şi anume GOD The Barbarian Horde. Zău, mi-a plăcut! I-am scris un mesaj lui Gelu Lăpuşneanu: Am tot auzit de voi! Dar, abia astăzi v-am şi ascultat..profit de concediul meu medical...să vă descopăr mai îndeaproape! Foarte, foarte fain! De acum în colo, n-o să vă ratez...când veţi trece prin Sibiu! Baftă la W:O:A! Daţi-i pe spate! Înnebuniţi-i! Sunteţi tari!] Şi nu i-am ratat...I-am prins în Cramă la Don' Titi şi am profitat să-i cunosc personal şi...până la urmă cea mai reuşită fotografie a fost cea din pridvorul de sub bolţile Casei Artelor, vizavi de GAP (Galeriile de Artă Populară). Vă aştept la Sibiu...să vă şi ascult!] Prietenie energizantă continuată cu sâmbătă..alături de Xandria, care mi-a plăcut la nebunie, Orphaned Land..doar pe jumătate (de concert) şi bineînţeles, LACRIMOSA, despre care postam pe FB...pe o ploaie torenţială...ICH BIN DER BRENNENDE KOMET! Eu, sub copertina terasei Tuborg dreapta:P...şi o tură scurtă prin ploaie până aproape de scenă..şi înapoi. Fain de tot!
Prezent: Cercetare a trecutului pentru binele & de dragu'...[discografie, filmografie, biografie..:)]
...Viitorului foarte apropiat!
Aţi ghicit bine, voi, cei care nu ştiţi deja!
Ieri, 14 august, la ora 7 şi 20 de minute, Lucian Boariu a întrebat-o pe fata care sunase pentru concursul de la Rock FM de continuare a versurilor alese din piesa care tocmai se terminase, şi anume, Good Bye Blue Sky, Cum te numeşti? Iar, ea, cu o voce cam gâtuită de emoţia prinderii firului liber, că de vreo două săptămâni încercase în van, i-a răspuns: Irina. Nu şi-a spus celălalt nume, Eliza, ca să nu se facă de ruşine în Sibiu dacă n-ar fi fost în stare să dea răspunsul corect şi dacă şi-ar ratat visul cu care îi înnebunise pe prietenii ei. Iar Lucian, tot cu o voce înceată, o/ mă întreabă:
Credeam că mă vindec..Dar, chiar dacă mi-am avut seara mea ruseasca..a mea şi a celor două mii de spectatori, chiar dacă Ziua Sugarului, ediţia a IX-a s-a pliat atât de fain sufletului meu şi ale celor peste 700 de participanţi, din zona Târgului de ţară a Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului, chiar dacă petrecerile cauzate de ziua mea au ţinut..aproape două săptămâni (inclusiv Happy Birthdayu' în ritm de jazz la soprano sax(ofonul) lui Cătălin Milea...10x a lot, Cătălin, Cri și Lică!), chiar dacă, colac peste pupăză...[să mă scuzaţi pentru fotografia pe care am fost foarte tentată s-o trântesc cu o nonşalanţă nealuzivă şi necomparatistă :)..mi-a ieșit din pură întâmplare...eu vroiam vacile, mi-ai ieșit și eduriștii...desenați :D!] m-a lovit Preludiul...ioi fac pe neatenta, scuze, Prologul şi Finish-ul on Guşteriţa/ Lizad's Hill al celei mai dure competiţii de Hard Enduro, Red Bull Romaniacs 2014 şi chiar dacă miercurea trecută a fost una dintre cele mai faine zile ale săptămânii :)..cu un du-te, vino teribil de reuşit (97% luck, 3% dust), Sibiu-Bucureşti - din ciclul: muzeu, spital, muzică şi concert Dynfari (Island), la final, în Bohemian Flow Art&Pub...m-am hotărât: 
...să fiu pe deplin mulţumită...să mi-o dau la maxim, să-mi sărbătoresc melodico-zgomotos...forte...cei nouă ani..de bucurii, lecţii, energie, prieteni, emoţii, nervi, câteodată şi de "lăcrămioare"..:D!
N-am mai scris demult..de când îmi făceam mea culpa ghioceilor-clopoţei tumentaţi de subsemnata. Încercasem în unşpe martie să mă laud cu prostia..[propoziţia asta am început-o săptămâna trecută..cred că prin cinci aprilie..azi e 12, chiar 13 deja..continui..încercarea moarte n-are...sau?]...pe care am conştientizat-o la o săptămână de la Mărţişorul pseudo-sfinţit, când urma Ziua Femeii, iar AMBIENT-ul, partener al Muzeului ASTRA, s-a gândit la mine, în pragul lansării campaniei Din Sibiu pentru Sibiu, şi mi-a oferit un ghiveci cu şapte bulbi de narcise Tête-à-tête (Narcissus cyclamineus), cărora am vrut să le pun puţină apă..din aceeaşi sticlă din care le turnasem şi ghioceilor...M-am oprit brusc pentru că m-a izbit nebunia de miros. Ioi..Izul Artefactului pe care îl ţineam ascuns lângă piciorul biroului meu, cadou viitor pentru cineva dintr-o lume paralelă, doar momentan, sper! Se afla într-o sticluţă de apă plată Dorna, iar femeia de servici, după ce ne-a dat cu aspiratorul şi-o fi spus că nu are ce căuta pe jos şi că locul ei este lângă cealaltă sticlă care stătea pe birou cu apă (H2O) proaspătă, nevinovată şi băută, la nevoie, de o Eliză însetată. Iar acum concluzia:...ţuica 
N-au trecut decât două zile de când fiecare persoană de gen feminin de la noi din birou a primit mărţişoare de la varii indivizi (colegi, prieteni, colaboratori ş.a.), dar şi câte un bucheţel de ghiocei-clopoţei...drept simbol al renaşterii naturii, în prag de întâi martie. Mulţumim! Trei doamne şi toate trei...s-au grăbit, care mai de care, să-şi găsească câte un recipient, să-l umple cu apă şi să asigure hidratarea vestitorilor primăverii ce năvăliseră peste reprezentantele Marketingului, ale Educaţiei muzeale şi al PR-ului Muzeului ASTRA. Bineînţeles au fost ales alese păhăruţele de plastic ce ne-au rămas de la vernisajul 
2. Te ţii de ceea ce-ţi propui la cumpăna dintre ani? Îţi vei stabili şi mai multe scopuri pentru anul următor, 2014? 
Clujul de toamnă a fost dedicat în întregime lucrărilor Seminarului Naţional de Scleroză Multiplă, dar şi activităţilor cultural-recreative, gen turul oraşului...cu autocarele, dar cu mici pauze, până la destinaţia finală, Biserica Reformată-Calvină din Oraşul de Jos (cunoscută şi Biserica Reformată cu 2 turnuri), unde ne aştepta super concertul de orgă, susţinut de Torsten Sterzik, compozitor, organist, dirijor de muzică bisericească din landul Turingia, cantor în Hildburghausen şi profesor la Colegium Musicum din Erfurt + aventurile mele printr-unul dintre turnuri, încheiate cu găsirea unei kiállítás (expoziţii) despre activitatea constructorului de orgi Michael Kestner...din păcate, închisă la ora aia. Era deja seară.
Doamne, doar răspunsul întrebării ăsteia m-a convins să-mi continui periplul în jurul anului trecut! Ţineţi minte ce scriam în leapşa lui 2012 la secţiunea dorinţe, întrebarea a doua? Ia, uitaţi-vă aici: Plus, conform principiului, pe care îl am de mică, am păstrat cel mai mare & mai important & de neconceput de ratat plan, cât un zid de mare la final. Vă spun doar câteva cuvinte-cheie: 28 august, Bucureşti, Roger Waters, concertul vieţii mele! THE WALL, capodopera Pink Floyd...N-aveam bani, dar spuneam tuturor, voi merge la concert. Ţine-mi şi mie un loc în maşină, te rog! De ce, ţi-ai cumpărat bilet? Nu, că n-am cu ce..dar o să câştig la Rock FM! Nu mă credea nimeni, dar...acum mă citez...Aţi ghicit bine, voi, cei care nu ştiaţi deja! Ieri, 14 august, la ora 7 şi 20 de minute, Lucian Boariu a întrebat-o pe fata care sunase pentru concursul de la Rock FM de continuare a versurilor alese din piesa care tocmai se terminase, şi anume, Good Bye Blue Sky, Cum te numeşti? Iar, ea, cu o voce cam gâtuită de emoţia prinderii firului liber, că de vreo două săptămâni încercase în van, i-a răspuns: Irina. Nu şi-a spus celălalt nume, Eliza, ca să nu se facă de ruşine în Sibiu dacă n-ar fi fost în stare să dea răspunsul corect şi dacă şi-ar ratat visul cu care îi înnebunise pe prietenii ei. Iar Lucian, tot cu o voce înceată, o/ mă întreabă: Te-am trezit cumva din somn? :D (cred)...Nici acum nu am cuvinte, inima iar a luat-o razna, oftaturile rememorării, la scară mult mai mică, a trăirilor din cea mai intensă seară/ noapte a anului 2013 au revenit în lumina reflectoarelor sufletului eliziac.
9. Care a fost cel mai mare eşec? Chiar nu ştiu! Sau..pot să mă hlizesc puţin răspunzând 
Faza rememoratoare şi acumulatoare de cunoştinţe noi. Ţineţi minte nebuniile mele comparative în materie de artă culinară germană vs/ împreună cu cea din spaţiul trasilvanean pentru Evul Mediu târziu? Cele începute în timpul facultăţii şi cvasi finalizate prin masterul din februarie 2011. Spun cvasi cu regretul lipsei mele de continuitate, pe care, prin prezentarea lui, ajungând la partea despre alimentaţia Transilvaniei dintre secolele al XVI-lea şi al XVIII-lea (începând cu pagina 38, aviz amatorilor:), Bogdan, un vechi coleg şi prieten, mi-a indus, fără să ştie, un îndemn pe care acum, după principiul, Dar din Dar se face Rai, i-l returnez, sub formă de cadou virtual pentru ziua lui din 21 a lui Undrea: este vorba de o corabie, decorată cu cristale Swarovski tek, negru şi vernil, aşezată pe o placuţă inscripţionată cu proverbul latin: "Dacă vântul nu sufla în pânze, vâsleşte". Simt/ ştiu că aşa a procedat şi el. Mulţumesc!
P: Aleg, la plecare ruta a II-a, pe Braşov. Nu mi-e frică deloc că-i mai lungă distanţa, deşi sunt 33 de kilometri în plus faţă de varianta pe Valea Oltului, pentru că indiferent de ce model fac rost, fie el Yaris sau Auris ori Prius consumul se încadrează între 3,1 şi 3.9 l/ 100 km.
Claudiu, eram 
Cuvântul-cheie care mi-a marcat ARTmania 2013 a fost prietenie. Veche, nouă...nu contează. [nota bene retroactivă: În 6 iulie (întâziată ca de obicei:), pe Facebook, am auzit/ văzut, apoi ascultat..:) trupa care, după nu ştiu câte "bătălii" urma să plece la W:O:A 2013, şi anume GOD The Barbarian Horde. Zău, mi-a plăcut! I-am scris un mesaj lui Gelu Lăpuşneanu: Am tot auzit de voi! Dar, abia astăzi v-am şi ascultat..profit de concediul meu medical...să vă descopăr mai îndeaproape! Foarte, foarte fain! De acum în colo, n-o să vă ratez...când veţi trece prin Sibiu! Baftă la W:O:A! Daţi-i pe spate! Înnebuniţi-i! Sunteţi tari!] Şi nu i-am ratat...I-am prins în Cramă la Don' Titi şi am profitat să-i cunosc personal şi...până la urmă cea mai reuşită fotografie a fost cea 
