Se afișează postările cu eticheta eliziace. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta eliziace. Afișați toate postările

2.3.14

Mea culpa...ante-Mărţişor

N-au trecut decât două zile de când fiecare persoană de gen feminin de la noi din birou a primit mărţişoare de la varii indivizi (colegi, prieteni, colaboratori ş.a.), dar şi câte un bucheţel de ghiocei-clopoţei...drept simbol al renaşterii naturii, în prag de întâi martie. Mulţumim! Trei doamne şi toate trei...s-au grăbit, care mai de care, să-şi găsească câte un recipient, să-l umple cu apă şi să asigure hidratarea vestitorilor primăverii ce năvăliseră peste reprezentantele Marketingului, ale Educaţiei muzeale şi al PR-ului Muzeului ASTRA. Bineînţeles au fost ales alese păhăruţele de plastic ce ne-au rămas de la vernisajul Iluminatei scz expoziţiei Lvmen est omen Arta, istoria şi spiritualitatea iluminatului artificial. Prima expoziţie din România cu tehnologie de realitate adăugată (care by the way nu poate fi ratată..Aşa vă sfătuiesc...călduros/ fierbinte/ incandescent sau toate 3 simultan. Aveţi timp până în 20 mai, la Casa Artelor din Piaţa Mică nr. 21 şi...nu uitaţi să vă luaţi telefoanele inteligente cu voi..sau tabletele, pentru că surprizele vor fi...în circuit:)
Revin pe firul epic şi vă mărturisesc că dintre cele trei colege de birou, una, vrând să fie mai interesantă şi gândindu-se abitir şi la partea de estetică a aranjamentului floral şi-a pseudo epatat privitorii prin golirea unei căni de lut smălţuite de flecuşteţele care stăteau pe acolo de vreo doi ani, gen agrafe de birou, elastice de prins afişe rulate, o gumă de şters verde, un Moş Crăciun miniatural ş.a., şi prin găsirea unei soluţii în ton cu promovarea civilizaţiei populare tradiţionale, în speţă a olăritului din Obârşa. Cănuţa odată golită şi-a primit oaspetele de vază...buchetul primăvăratic.
Dar, la puţin timp după aia, tot ea, a început să strâmbe din nas, adăugând o droaie de grimase de tip bleac olfactiv, alăturate de cereri susţinute pentru aerisirea imediată şi fandoseli cercetătoare a provenienţei mirosului persistent...de vin oţetit. Hm..în birou? Păi asta-i treabă? [Fără niciu rezultat...nici după şase ore!]
Mai departe doar gânduri: "Toată lumea a plecat..Turn off computer, că e vineri şi-ţi pleacă autobuzul. Nu uita ghioceii că trebuie să-i duci mamei tale." "Nu pot să cred...am ieşit din birou, iar mirosul mă urmăreşte.." 
În faţa muzeului îşi dă şi toanta seama ce-i cu mirosul venit de niciunde, refăcând puzzle-ul zilei, cumulat cu amintirea Paştelui 2011, când cănuţa a fost adusă plină de vin şi pâine sfinţită după Înviere şi a rămas nespălată până în ziua de...mâine, când voi ajunge din nou în birou. La contactul cu apa proaspătă destinată clopoţeilor, vinul impregnat în pereţii vasului de lut, nesmălţuit pe interior, a revenit la viaţă şi ne-a salutat prin iz.
Alt adevăr, altă mea culpa, aceeaşi Eliza...


Şi-a început ploaia..

11.10.13

Puseu de sinceritate..Am nevoie de un Farmec!

Astă seară sunt grăbită, că mi-i casa neîngrijită, rufele mi-s la soare (asta dacă-mi iese planul de mâine:) şi Timpul iar n-are răbdare. Halal de aşa prieten! Mă lasă pe ultima sută de metri cu proba trei a SuperBlogului 2013 şi mă îmboldeşte la sinceritate, nu neapărat la creativitate. Facila de mine a ales pentru această criză...să-şi verse năduful în ritm alert, cu speranţe rapide, dar deja vechi...în curând se face anu' de la lansarea problemei.
Preambul: Părul meu era teribil de frumos, sănătos, invidiat, atrăgător, strălucitor, puternic...câteodată chiar înnebunitor [nu mă faceţi să vă dau detalii, n-am ales conţinut strict pentru adulţi]. Dar, de în luna decembrie a anului trecut nu mi-am găsit şamponul cu care m-am spălat ani de zile, cel care a dat & a menţinut calităţile expuse mai sus. Am fost forţată de musai-ul ivit brusc să-l schimb cu altul pe care-l văzusem într-o reclamă. Greşeală fatală...părul meu s-a răzvrătit. Şi nu doar el, ci şi scalpul, care peste noapte...producea en gros şi en detail firişoare mai mici sau mai măricele de zăpadă grasă.
Obişnuinţe: Părul mi-l spal o dată pe săptămână..De frumos, tot fain e...da' nu mai e cea fost. Ori a îmbătrânit, ceea ce-i destul de plauzibil ori are nevoie de un Farmec puternic. Mai ales că...
Actualitate: Mătreaţa aproape i-a dispărut, dar sănătatea lui e încă în pioneze. Pielea capului meu drag dă semne de ceva simptome alergice...[scuzaţi-mi narcisismul evident la apelativul folosit în gratularea gratuită a extremităţii mele superioare aka the head.. Aşa sunt eu...titlul mă obligă să fiu sinceră până la proba contrarie capăt, nu?]
Viitor...sper strălucit: 
1. Alerg la doctor...la alergolog, respectiv la o consultaţie cosmetico-farmaceutică.
2. Ce m-aş fi făcut fără ideile pe care Gerovital Plant Tratament? [Nu cumva să săriţi că vă bombardez cu link-uri, pentru că ideea centrală este cea a folosirii blogului pe post de agendă a unei uituce relative.]
3. Alegerea produsului/ produselor, în funcţie de indicaţiile primite de la specialiştii denumiţi la punctul 1, dar şi de lista premiilor acestei probe [acum chiar o dau în bară cu sinceritatea...şi se zicea că bunătatea e la un pas de prostie...Off, iar mă vait..de la admiraţia excesivă pentru mine însămi alunec pe panta denigrării personale. Off!]:
- 1 Set Tratament anti-age pentru păr: 1 şampon Anti-age 30+, 1 Mască anti-age 30 (mă încadrez, Timpul a avut grijă să adauge la 30 + 5:)
- 1 Set Tratament Pro Color: 1 şampon Pro Color, 1 bucată Ser Pro Color + 1 Mască Pro Color - nu e cazul meu...încă nu se văd aşa de tare firele albe..sau?
- 1 Set Tratament sebum control: 1 şampon sebum control + 1 Ser sebum control - cosmeticianul va avea ultimul cuvânt
- 1 Set Tratament anticădere: 1 şampon anticădere + 1 Ser anticădere - da. Îl vreau. Totuşi, după
un pieptănat serios nu cred ca e normal să rămână un şomoiog de fire pe perie...fie el cât de mic.
- 1 Set Tratament intensiv de regenerare: 1 şampon regenerant + 1 Loţiune regenerantă cu petroleum + 1 Kit de tratament pentru regenerarea părului. Se aprobă şi e dorit.
- 1 Set Tratament intensiv antimătreaţă antifungic: 1 şampon antimătreaţă cu ichtiol + 1 Loţiune antimătreaţă cu ichtiol. Numa' dacă găsesc în dexonline ce înseamnă ichtiol. L-am găsit...E clar. Aşa un pic, un pic...mi-am mai descoperit un diagnostic. E clar de cercetat.
- Tratament pentru întreţinere: 1 Masca pentru păr degradat + 1 Ser pentru vârfuri deteriorate - Nu mi se aplică. Cel puţin, aşa cred şi sper, dar poate mă va contrazice cosmeticianul.
- Tratament permanent de protecţie: 1 Ser hidratant termoprotector - Dacă nu mă uitam ce-i, nu-i înţelegeam mecanismul. Conductivitatea foarte scăzută a peliculei protectoare reduce semnificativ pătrunderea căldurii în interiorul firului de păr şi împiedică “arderea”. Minunat.

Seara s-a terminat...îmediat începe noaptea...alegerile pot fi multiple...întrebare de "Noapte bună":
Cine e doctorul personal al părului tău?


12.9.13

15.09.1985 + 6 mai 2006 + 16 septembrie 2013 = Profi te premiază

Brânciul inspiraţional de la Blogal Initiative - Campionatul Naţional de Blogging a sosit! Îl aşteptam demult...cu siguranţă au mai fost şi alte ocazii, dar cum probabil nu eram pe fază le-am ratat.
Acum nu se mai poate...începe şcoala mintenaş, iar o paralelă între emoţiile primei zile de şcoală..Irina din clasa I E la Şcoala Generală nr. 4 din Sibiu..da, cea de pe strada Spartacus...şi cele ale primei zile ca blogger, Eliza Day & Night, aproape în necunoştinţă de cauză, pe un yahoo 360o, dispărut prea devreme, este o bucurie a rememorărilor prea puternică pentru a fi sărită. Mai ales, că mi-am dat seama de o coincidenţă numerologică, care-mi pică la ţanc pe sufletul-mi b(l)ogat în naivităţi superficiale, de natură eliziacă..Aveam şapte ani, când brusc, după o grădiniţă prelungită [doi ani de grupă mare:)], în dimineaţa zilei de 15 septembrie '85, m-am trezit cu un buchet de flori în mână pentru tovar... doamna învăţătoare şi cu două cărţi cam jerpelite pe banca mea, că nu se dădeau manuale noi pe timpul lui Ceauşescu..
Iată-le într-un anunţ expirat de pe Okazii.ro. Ştiu doar că le-am sorbit din ochi vreo câteva luni...poate chiar un an, mai ales Abecedarul...căruia foile au început să-i plece cât de curând...Noroc ca s-a terminat clasa întâi..cu un premiu al III-lea pentru subsemnata, din care n-a mai putut ieşi decât într-a IV-a, când a trecut la al II-lea.
Am râs copios când, sunând-o pe mama, în cercetarea prealabilă postării, la întrebarea mea mea: Este adevărat că în întâi septembrie 1985 am început clasa întâi?, ea a răspuns convingător, dar prea rapid ca să fie adevărat: În '75! Deja râzând i-am replicat: Da! Cu trei ani înainte de a mă naşte:))!
Uitasem să-mi iau la răspăr postările mai vechişoare. Mi-am găsit amintirile mele de fetiţă prea cuminte care îşi rememorează bucuria infantilă cu care îşi scria temele la lumânare [iar era luat curentul]...era spectaculos...lumini tremurate şi umbre pseudo-terifiante pe pereţii coloraţi de noi cu creioane colorate...nu ştiam nici să înjur pe vremea aceea, aprigul tata se reţinea în faţa noastră să arunce cuvintele porcoase la adresa regimului, care, probabil îi stăteau pe limbă., dar trebuie recunosc că imaginile păstrate în memorie îi sunt dedicate, scriptic, fratelui mai mic despre care notam în continuare: O mică dovadă o am de prin 1986, când frai-mio proaspăt ajuns pe băncile Şc. Gen. nr. 4, de pe Spartacus, a făcut o primă aşa-zisă dandana, iar învăţătoarea, teribil de zeloasă, împreună cu directoarea şcolii l-au chemat pe tata la interogatoriu. Ce se întâmplase...? Alexandru, probabil ca urmare a discuţiilor de pe-acasă şi vrând să-şi exerseze talentul şi stiloul cu peniţă de aur:), proaspăt primit, şi-a deschis Abecedarul şi a dat de poza tov. preşedinte al Repulicii Socialiste România. Cum nu ştia încă să scrie s-a apucat să deseneze...fix pe poza cu pricina. Mai întâi, Ceauşescu a primit o pereche de ochelari, apoi o mustaţă stufoasă şi câteva fire asimetrice de barbă, de tip piratesc, punctate de multe-multe cruci:D...[nu înţeleg de ce, pentru că nu am fost crescuţi cu biserica în cap], dar cireaşa de pe tort au constituit-o cerceii de factură africană (zic eu acum...că atunci habar n-aveam), la ambele urechi...care-i dădeau tovarăşului o înfăţişare total derizorie, pentru care tata a trebuit să dea explicaţii, ceva de genul: "Lăsaţi copilul să îşi exteriorizeze talentul. Probabil că ochii lui de artist în formare:D au găsit o alternativă care l-ar avantaja mai mult de conducătorul PCR al RSR." Nu garantez că ăstea au fost neapărat cuvintele lu' tata, dar ideea că atunci noi i-am înţeles părerea despre regim. 
Într-o concluzie neevidentă aş putea recunoaşte, fără convingere totuşi, că nu îmi amintesc prea multe din prima zi de şcoală. Sunt frânturi de la careul şcolii, învălmăşeala şi emoţiile boboceilor...adică a noastră. Eram aproape două sute de omuleţi în uniforme albastre în curtea Şcolii Generale nr. 4, şase clase de noi debutanţi, de la A la F. Mai vizualizez clasa, învăţătoarea mea dragă şi aranjarea în băncile butucănoase, sclijelite de înaintaşi..şi mai văd şi un ghiozdan
frumos, galben, cu doi ochi reflectorizanţi portocalii, pe post de catarame. Nu era al meu, ci al Ştefanei, colega mea sortită a-mi fi de bancă toată clasa întâi, până s-a mutat la Deva. Norocul este că legătura creată începând cu prima zi de şcoală...continuă şi astăzi, după 28 de ani...Mai răruţ, că tare-tare drăguţ e când reuşim să ne şi vedem, că Timişoara e o ţârică departe.
Dar, totuşi poate vă întrebaţi care e metoda de menţinere a unei comunicări actualizate...nu doar la zi, ci şi la noapte..:) Este el+ea...blogul Eliza Day & Night, dragul meu jurnal intim, scris de mică mână, transformat într-o zi de mai...continuată cu jdemii de seri într-un caiet virtual, la libera vedere şi alegere a publicului. Vorbeam la început despre o concidenţă numerologică. Aşadar la şapte ani am trăit prima mea zi de şcoală, iar acum şapte ani...pe prima foaie virtuală a caietului meu online au început să apară nişte semne grafice...din câte observ, extrem de personale...dar nu atât de enervant de complicate ca în prezent. Vă dau exemplul în totalitate, menţionându-mi între paranteze vârsta de atunci ( 28 de ani fără câteva luni):
Avertisment:
"Nu cititi, nu e interesant ce va urma...e doar un studiu de personalitate, o autocaracterizare on-line. Imi va folosi, in special, mie, pentru a-mi descoperi, prin cuvintele postate:) zilnic...sau in functie de lene, starile generale ale zilelor scurse din calendar....suisurile si coborasurile...si poate, voi invata sa nu-mi repet greselile (ceea ce nu cred nicidecum)."
Astazi...am asteptat ca ceva sa se intample...nu s-a intamplat...am fugit...am urcat si am coborat scari...si am ras. Sa tin minte ca a fost o zi...draguta! Incet, incet vine primavara, vara...la mine...si ma sperie chestia asta...ca stiu ca o sa ma apuce ba dracii, ba ingerii...o sa fiu ba prea sus...(cuvintele nu vor mai ajunge la mine)...ba prea jos (ingropata in cuvinte...plansa rau, nedormita...etc.)
Ideea cu care m-am trezit azi-dimineata...este: "Abia astept sa ma intorc acasa...sa dorm!" Noapte buna de la servici! Gata! Observaţi lipsa diacriticelor, nu eram coaptă îndeajuns:P! Măcar am învăţat ceva din Şcoala Blogului..
Dar, apropo de şcoală...am început cu amintiri din copilărie, continui cu prezentul blogului discontinuu şi mă grăbesc să vă sugerez o idee, pe care eu deja am aplicat-o...Dau puncte şcolii mele care m-a format..Şcoala mea dragă..Da, clar că e pe listă - Şcoala Gimnazială Nr. 4. Nu-i aşa că ştiţi despre ce vorbesc? Nu-i aşa că sunteţi la curent, de trei ani încoace, cu campania Profi te premiază? Nu-i aşa că deja aţi citit regulamentul ei? Eu nu vreau să vă influenţez...dar poate totuşi contribui cu o mână de puncte acordate ei.
Când m-am apucat de scris, adică sâmbătă...[greu cu timpul nerăbdător, neîndurător ş.a.m.d.] Şcoala 4 era pe locurile fruntaşe în toate cele  opt magazine Profi din Sibiu...

Fiecare bon de cumpărături contează. Încă un exemplu, pentru scanarea unui bon firav de 12.78 lei (o varză, coaste afumate Elite şi un gem de prune) şcoala mea a primit 160 de puncte.
E logic ca băieţelul, fan al Şcolii Gimnaziale Nr. 1, şi fetiţa, susţinătoare a Liceului Onisifor Ghibu, să fie aşa de înverşunaţi pentru şcoala lor.
Precis se gândeau la premiu: un laborator de informatică pentru şcoala câştigătoare!


16.7.13

De ce câteodată vorbesc urât?

Ioi, Doamne...am trăit s-o fac şi pe asta! Încă n-am făcut-o...sunt în plină pregătire sufletească...habar n-am ce-o să iasă până la urmă. Ba ştiu, da' încă nu vă zic!
Eu mă consider a fi o parafină observatoare a lumii, la scală mignonă:), cu extensiune spre lumea mea, de profundis elizismelor. Îmi tot pun întrebări retorice la care oricum am răspunsurile aproape corecte.  Gen, interogarea din titlu.
Să vă dau un exemplu...numa' aşa ştiu eu să mă exprim...E dimineaţă. E vară. Chiar super-vară. luna mea...Ba nu-i a mea, e a lui Cuptor. Dar, numai cică..Plouă, eu zâmbesc că a început Queen la RockFM, la mine în căşti. Ajung la muzeu, înainte de a intra pe poarta-i verde îmi trăiesc ritualul zilnic cu Luckyu', cafeluţa de la Doris, cu sonorităţi a la Freddy şi apoi se porneşte...
...nebunia. Unu', doi, trei, patru, cinci...sună telefonul din nou...ioi, e şase, vine şi al şaptelea, îngrămădit de opt şi de nouă...Nu mai pot ţine şirul...Rezolv, înjur vorbesc urât, fără ţintă anume. Şi totuşi, culmea, nu mă enervez. Pentru că exprimându-mă  cvasi necuviincios, în stil neaoş, dar cu variaţiuni pe bază de prea multă imaginaţie şi alăturări neobişnuite de cuvinte, mă descarc de energiile-mi posibil negative...Ţineţi minte teoria lui Maiorescu...aia a formelor fără fond? Pot să-mi permit o necuvenită bravadă şi să fac o comparaţie inversă? Da, forma este cea a expresiilor de factură injurioasă, dar lipseşte fondul...Nu-l adresez cuiva anume...chiar dacă, de multe ori, îi conştientizez direcţia. La un moment dat, acum câtiva ani buni, mi-am pus o altă întrebare retorică. Nu cumva am sindromul Tourette? Aiueli teribiliste...
Şi din vorbă în vorbă am ajuns la altele, mai întâi acasă, iar acum după ce m-am distrat puţin...la conştientizări ale substratului episodului pe care l-am vizionat acu' câteva ore! Iar episodul integral îl puteți găsi aici, pentru că youtube-u' nu m-a ajutat de astă dată...




11.5.13

Jonglez cu zilele...

..ziua mea obişnuită de postare era..cred că de ani de zile, înainte să mă dereglez cu participările la campaniile blogosferice:), duminica..De două săptămâni încoace, m-am dat pe vineri..Frumuseţea:)!  Azi sunt saturniană de sâmbătă şi aproape pleonastică.
Nu dau veşti noi, poate doar vechituri din '54. Nu remarcaţi neapărat simbolistica mesajului din titlul melodiei, în caz că sunteţi reţinuţi prea mult în subconştient cu traducerea lui...
Observaţi însă contradicţia mea şi a Soarelui care-mi străluceşte în faţa muzeului, chiar în Piaţa Mică, în fotografia din imediata vecinătate!
Contează energia, dansu' care m-a apucat tam-nesam cu ligheanul plin-neochi:D de haine albe proaspăt spălate & bucuria jonglării cu zilele...Joaca!!! Vă invit la dans! Rock'n'roll!


ps... imediat după deja celebra înţepătură la plural..iv cel naiv mi-a dat concluzia printr-o dulce aducere aminte, în acest caz, de subsemnata..şi pentru viitor:)!

24.3.13

Neprofesionistă...dar, măcar, sinceră..:)


Nu vreau să scriu mult, vreau însă să-mi anunţ o bucurie...veche deja, dar abia de o lună fără două zile împlinită.

Să recapitulăm firul întâmplărilor: aşadar m-am dat în 11 august cu Harleyu' [Pe Alba Iulia, în jos, ne dăm în cercul giratoriu...Mă gândeam ok, e fain, păcat că e puţin. Dar nu! Trecem de Ibis, trecem pe sub balconul meu...Mergem. Viteză. Confort. Nu mai am baterie nici la aparatul foto, nici contul Vodafone aka Internet, pe care nu l-am încărcat. De lene. Dar nu contează! Trăiesc clipa! Atât de fain! Am filmat puţin ceva din drum şi bordul motocicletei Harley Davidson..care-mi era gazdă primitoare, dacă înţelegeţi ce vreau să spun:), până în momentul în care m-a apucat frica la gândul că nu o să pot găsi/număra fărâmele telefonului, care ar fi putut să-mi zboare din mâna stângă datorită forţei de gravitaţie, corelată cu v şi cu gradul accentuat din B-atitudinea-mi, care nu m-a părăsit încă....], iar continuarea o scriam la începutul anului [Există o dovadă video a aventurii, dar şi una a dezinteresului pentru tehnică... Nicio logică? Corect! Filmarea se află undeva pe telefon, pe Micro SD Cardu' meu de 2 GB, singura problemă sunt două:) 1. Mi-am pierdut adaptorul care mă ajuta să-mi descarc amintirile foto/ video în laptop şi 2. Încă n-am făcut comanda la MediaDOT, să-mi ridic unul dintre premiile SuperBlog 2012, voucher-ul de 50 de lei.]

Semi-finalul s-a întâmplat în 26 februarie, când mi-a venit curierul cu comanda mea de la acest super profi magazin online...Acum nu mai e concurs, nu mă acuzaţi că fac reclamă gratuită...De fapt, da...o fac, dar nu fără temei:). 
Lenea, de care vă povesteam + atehnicitatea mea au trecut în pas de festina lente şi iată-mă astăzi în faţa unui nou 1st time care vă aduce în faţa ochilor dovada plimbării eliziace & ARTmaniace pe motorul Harley Davidson, care a fost postată, fără prea mare tam-tam, pe contul de youtube, al subsemnatei. Da, v-aţi prins am reuşit să-mi descarc filmuleţul făcut în mers cu telefonul meu GreenCharme...de la Mikiduţa şi să fac primul meu upload. (să nu ascultaţi cu sonorul la maxim!:)


24.12.12

Merry Christmas!

Vă doresc un Crăciun surprinzător de fericit...al meu aşa este...e Crăciunul Eliziac...plin de surprize faine! Să vă dau un mic exemplu doveditor...foto + descriptiv;)


Nu mi-am cumpărat brad, dar Surpriză am primit o coroniţă...care-mi asigură, olfactiv:), necesarul zilnic de iz de conifer proaspăt, dorit în perioada sărbătorilor de iarnă.
Nu-mi aveam păpuşile mele cvasiverzi acasă (Junot, cea blondă şi plină de sine; GreenCharme, elful-marionetă şi GreenHorn Charme, micuţa novice, păpuşa de deget care abia se vede în poză - Mulţumesc Doina Nistor!)...Dar, Surpriză, fără să-mi doresc neapărat să le am în faţa mea de Crăciun, mi s-au aruncat în bagajul pe care-l luam de la mama, peste haina de iarnă din Anglia şi l-au luat cu ele şi pe Roger, omul de zăpadă în formă de arc, numa' bun în TIR-urile de la Coca-Cola...ălea cu luminiţe puzderie...
Şi, în final, nu mă aşteptam ca Moş Crăciun să îmi ofere atâtea cadouri, dar Surpriză...în ciuda tuturor năzbâtiilor, năzdrăvăniilor, aiurelilor, chiar şi nebuniilor din 2012, totuşi mi le-a adus...începând de acum trei săptămâni. Iar instinctul al şaselea simţ îmi transmite...în cască:), live, că avalanşa lor nu se va opri aici..
Iar Surpriza voastră abia acum se iveşte...Eliza Day & Night aka Greencharme vă colindă...Primiţi cu colindul şi povestea Ajunului unui Crăciun miraculos, frumos, muzical şi aproape de necrezut?
Chiar m-aţi crezut că mă apuc acum eu de cântat? Iată încă o dovadă că Moş Crăciun nu mi-a sesizat caracterul şmecheresc....Aduc în faţa vostră o poveste, un film, o bucurie, o minune de potpuriu al cântecelor de Crăciun în varianta Trans Siberian Orchestra - The Ghosts of Christmas Eve...


21.9.12

Au trecut doar opt luni...

...de când am primit un cadou de la Moş Crăciun 2011, şi împreună cu Moş Crăciun însuşi, am umblat prin librării, de nebună..că, cică: Tocmai s-a terminat...sau că Urmează ca să ne fie livrată comanda în cursul acestei săptămâni. Dar, în tot răul e şi un bine...măcar unul:) Mi-a sărit în mână, pe nepusă masă, pe neaşteptate, dar, de fapt, pe aşteptate..doar umblasem în van după ea, toată toamna care trecuse...o cărticică de care v-am mai spus că, cică, o citeam, în tandem, cu Cimitirul din Praga. Mi se părea normal să-mi afirm hărnicia bruscă în a lectura două cărţi deodată, mamă..!!, asta era din ciclul: Laudă-mă gură, pardon, blog eliziac că mi-au murit lăudătorii! şi să-mi spăl, astfel, ruşinea, cauzată de trândăveala scriiturii.
Deci, în 21 ianuarie 2012, mi-am cumpărat-o, am reuşit s-o ţin în mână!...Râdeţi. voi, cât vreţi! Dar, ăsta-i crudul adevăr..:)). Doar atât am făcut şi, apoi, am lasat-o în aşteptare. 
Prin mai, am luat-o cu mine la Bucureşti, la Atelierul Educaţie pentru Patrimoniu. Educaţie în aer liber. Mă gândeam că voi avea timp s-o deschid în tren...Dar nu! Am făcut poze - abia descoperisem Facebooku' pe mobil, am trăncănit, am fumat prin gări..am uitat-o acolo, la Biblioteca Naţională, în sediul nou, în plăsuţa de la Ra, cea cu Médiathèque du Grand Troyes. Cărţile la cărţi trag, iar de biblioteci ou mediateci:), ce să mai conclud? Dar, după trei săptămâni (aveţi grijă..a apărut cifra magică) am recuperat-o integră dar, probabil, halucinant de psihedelică...scuzaţi-mi accentuarea pleonastică.
Aşa mi se întâmplă întotdeauna, mă pierd...dar, mă regăsesc! 
Caz concret!
Timp: Acum, azi, săptămâna în curs...:P
Spaţiu: Aici, pe blog; Aici, pe Facebook; Aici, pe net; Aici, acasă..Mă opresc AICI, pentru a nu-mi răsufla detaliile colaterale.
Intrigă, pretext sau provocare: Este săptămâna internaţională a cărţii.
Reguli: Ia cea mai apropiată carte, deschide la pagina 52, postează a cincea propoziţie la status. Nu menţiona titlul. Copiază regulile ca parte a statusului tău.
Mulţumesc, Oana! Mi-ai adus aminte de Ea, de Cartea mea aventuroasă, pe care chiar astăzi, mi-am aşezat-o prima pe raft, pe baza intuiţiei îndemnului tău, venit/văzut la câteva ore distanţă!
Răspunsul meu: Hei, Rog, îi spuse Nick, ai un vizitator de pe partea întunecată a Lunii.
Question: Despe ce carte este vorba?

Dar, pentru că am impresia, câteodată, că nici eu nu reuşesc să mă înţeleg pe de-a-ntregul...vă dau un indiciu...melodios...în ton cu toamna, cu începutul şcolii şi echinocţiu' care va să vină mâine!




18.1.11

În căutare de răspunsuri obiective...



...chiar dacă prin natura întrebării nu puteţi îndeplini această rigoare:P

Scurtă istorie a unei superstiţii personale, preluată de curând, dar vechi de când lumea şi pământul şi îmbrăţişate de milioane, dacă nu cumva miliarde de indivizi

Nu-mi plac superstiţiile, am avut multe, le-am eliminat pe rând, una câte una...sau, când m-am enervat, le-am aruncat cu duzinile, fără să le dau importanţa cuvenită:)...Apoi, mi-am dat seama că-mi lipsesc...am refăcut stocul, dar condiţia primordială a fost să fie semne cu personalitate...eliziacă! Neapărat pozitive...orice s-ar întâmpla! Am reuşit! Oricum, creaţia lor a durat câţiva ani buni...iar efectul lor continuă şi în ziua (pardon, noaptea) de azi...:) Le am, sunt posesiunile mele, bine securizate, n-am probleme...

Dar, astăzi îmi mărturiseam o dorinţă veche...dar auto-ignorată...şi ziceam:

"Între anii aştia doi, 2010 şi 2011...mi-am (re)pus-o...dorinţa...[voi, nu vă hliziţi]! E prima dată în viaţa mea când mă conformez cutumei de a-mi rosti (în gând) năzuinţa de la miezul nopţii dintre ani!"
Iar, răspunsul nu s-a lăsat aşteptat: "Eu am auzit că nu se împlinesc!"

Întrebare: Voi cum aţi auzit? Vreţi să mărturisiţi ceva experienţe personale...notabile? Nu? Păcat! Da? Perfect! Oricum, mie răspunsul mi se pare super-motivaţional...Gata, o nouă superstiţie - fabricată de Eliza e pe rol...alăturându-li-se celorlalte! Dar, aştept şi răspunsuri!

29.7.09

Draga mea RA - Soare


Departe-mi esti si, totusi....THE NEW LIFE...viata noastra cea noua, pe fond verde luminat, 8 iunie 2001, a implinit 5 ani si 3 luni. Ce crezi, ar trebui s-o dam anul asta la scoala? Va implini 6 anisori...e inca un COPILAS! Am facut noi destula scoala...si pentru EA. Dar "New Life" are SCOALA VIETII. Stii raspunsul la intrebarea: "Ce a fost mai intai oul sau gaina?", nu? OUL-VIATA-NEW LIFE. Ea ne hraneste pe noi, pentru a da nastere experientei. Bune, rele, nu conteaza...Una calda, 2 reci!
De ce iti scriu? Stiu ca citesti...de acolo...de departe...din Champagne...Ieri, in 7 septembrie, a fost eclipsa partiala de LUNA, cu momentul de acoperire maxima la ora 9,57 p.m. Luna mea, a unei lunateci... Agitatia zilei de 7 septembrie o s-o simt multa vreme...fuga-n sus si-n jos prin muzeu...ganduri tumultoase...torentiale...si toride in acelasi timp. Nu stiam de eclipsa...dar, ea, Luna, Prietena mea stia...m-a erergizat, m-a aruncat in haurile adolescentei...mi-a urat Drum Bun in Viata pe Cararea Luminata a Lunii, care porneste de pe malul Marii Negre si ajunge, spiralat, spre Infinit...
Ma mai tii minte? Tot asa am ramas, dar putin (sau mai mult) mai REA. Rea Eliza! Tu cred ca te-ai maturizat, te-ai schimbat, NEW LIFE a avut o alta conotatie pentru tine. Pentru ca te-ai dus DEPARTE si esti DEPARTE, dar totusi APROAPE. Mai tii minte cand eu eram la Berlin si tu la Cisnadie? Traiesc experienta ta efemera, dar personalizata in stil eliziac, in loc de napolitane JOE, acum se foloseste Yahoo Messanger...Am si eu o Napolitana...de pe langa tine si Fozzilica...Imi place sa scriu printre randuri. Tu citeste tot si ... VEI INTELEGE. Intrebarea mea este: CE SA MA FAC?
PS Donnez-moi une réponse!:) Oricare!
PPS1 Detaliile clare, fara ego-cenzurari, prin alte mijloace ale stiintei comunicarii, okidoki?
PPS2 La Multi Ani, Aditza! Sa fii fericit!