Aho, aho, copii și frați !!!
Mâine anu' se-nnoiește
Plugușorul se pornește
C-o hartă de la Eliza
să descoperim Baliza,
Sănătații câștigate,
Bucuriilor, spontan aterizate,
A Norocului Bun, prins în năvod
și a Păcii, sperat Rod,
A Înțelepciunii binecuvântate și împrăștiate,
Dar și a Bunătății necontorizate!
N-am mai scris demult..de când îmi făceam mea culpa ghioceilor-clopoţei tumentaţi de subsemnata. Încercasem în unşpe martie să mă laud cu prostia..[propoziţia asta am început-o săptămâna trecută..cred că prin cinci aprilie..azi e 12, chiar 13 deja..continui..încercarea moarte n-are...sau?]...pe care am conştientizat-o la o săptămână de la Mărţişorul pseudo-sfinţit, când urma Ziua Femeii, iar AMBIENT-ul, partener al Muzeului ASTRA, s-a gândit la mine, în pragul lansării campaniei Din Sibiu pentru Sibiu, şi mi-a oferit un ghiveci cu şapte bulbi de narcise Tête-à-tête (Narcissus cyclamineus), cărora am vrut să le pun puţină apă..din aceeaşi sticlă din care le turnasem şi ghioceilor...M-am oprit brusc pentru că m-a izbit nebunia de miros. Ioi..Izul Artefactului pe care îl ţineam ascuns lângă piciorul biroului meu, cadou viitor pentru cineva dintr-o lume paralelă, doar momentan, sper! Se afla într-o sticluţă de apă plată Dorna, iar femeia de servici, după ce ne-a dat cu aspiratorul şi-o fi spus că nu are ce căuta pe jos şi că locul ei este lângă cealaltă sticlă care stătea pe birou cu apă (H2O) proaspătă, nevinovată şi băută, la nevoie, de o Eliză însetată. Iar acum concluzia:...ţuica 
 |
| Slimnic, 22 martie 2014 |
Neînţelegătoare în ale procedurilor medicale postoperatorii, nedoritoare în a deranja, ignorantă în continuare, doritoare să mă fâţâi singură până spre toaletă şi retur, dar "trădată" de "robotul" ce mă monitoriza şi anunţa, piuind ca-n filme, dorinţele mele de a o lua razna 
...Era toamnă, ţăranii cu familiile lor, înconjuraţi de coşuri împletite din nuiele, lucrau de zor la culesul viilor. Dar nu cântau, cum s-ar crede, aveau feţele înnegurate, iar femeile îşi mai ştergeau câte-o lacrimă apărută din frustrarea muncii în zadar, cu care se învăţaseră de ani de zile, dar pe care nu mai vroiau să o continue în acceptarea ei, ajunseseră pe capătul puterilor.
şi cu câteva idei venite din corelarea dintre temperamentul şi pasiunile ei, plus din ceea ce ştiu precis că o va mişca. Utilul, plăcutul, misterul şi lectura sunt deja cumulate în Povestea Ceaiului. Apoi naturaleţea/ naturalul, simplitatea, duioşia, dar, într-un fel, şi fragilitatea sunt reunite în setul super-fain Rose Luxury Diptyque, ambalat într-o cutie neagră, de la elegant în sus. Nu trebuie să faceţi exerciţii de imaginaţie...v-o dau pe tavă, pardon în bolul de porţelan alb fin şi dantelat, din fotografia ataşată. Iar, pentru că nici un cadou ales, nu există să nu fie legat, printr-un fir invizibil de egoism eliziac, de preferinţele subsemnatei, care, logic, corespund cu înclinaţiile Mamei, însăşi. Să ne delectăm cu puţin/ mai mult lichior Cointreau de portocale, în timp ce gustăm timid sau nu, din trufele cu cremă Ganache, învelite în ciocolată elveţiană.
"4. ELIZA, PLECATĂ ÎN FURTUNĂ: Deja eram Eliză de liceu, în clasa a XI-a.
Urma un 1st time important, prima dată luam Premiul I, asta pentru că
io, toată viaţa mea am fost în clase formate din elevi mai sârguincioşi
decât mine:) şi din premiul II n-am reuşit să ies. Cu o zi înainte, am
întârziat acasă 10 minute, iar tata nu şi-a uitat bunul obicei de a mă
pedepsi cu o palmă zdravănă şi cu căutarea unor cuvinte în DEX, să le
trec definiţiile în jurnalul meu, scriere care urma să-mi atragă atenţia
asupra "calităţilor" personale: ipocrită, nesimţită,
influenţabilă, duplicitară, nerecunoscătoare...Aici m-am oprit din
scris, mi-am luat ghiozdanul cu jurnalul şi partiturile de pian, am
deschis uşa de la intrare încet şi am fugit de acasă, la propriu...am
fugit la şcoală, la Liceul de Artă. Eram inspirată de norii negri care
se îngrămădeau peste Sibiu, de fulgerele albastre şi super-luminoase şi
de puterea trăsnetelor. În 8 minute am ajuns la şcoală în fugă,
ciuciulete, că între timp se pornise şi ploaia...care, acum zic, mi-a
spălat toate păcatele inventate de tata. Portarul se uita la televizor,
în fundul cancelariei, iar, io, ca un hoţ profesionist, pe nesimţite, am
luat cheia de la sala 32, o încăpere mică de la subsol, în care făceam
orele de pian. Ca şi decor aveam o pianină - la care am cântat până la
ora 2 noaptea un vals de Chopin, un negro spiritual, Balade pour Adeline
şi, bineînţeles, Für Elise (a trecut prea mult timp de atunci şi am
uitat mult) şi un dulap prelung, cam cu următoarele dimensiuni: L-1.70
m, l - 0.80 cm, h - 0.60 cm, pe care am dormit restul nopţii, cu
ghizdanul sub cap. A doua zi dimineaţă, mândră nevoie mare de aventurile
de cu o seară înainte:), mi-am primit premiul, cartea, în două volume
"Strigoiul lui Harlot" de Norman Mailer (alt cadou reuşit, pentru o
Eliză visătoare la spionaje profesiniste). Iată deci, cum apa din cer
mi-a fost prietenă şi m-a ajutat într-un moment care trebuia să se
întâmple exact aşa cum a fost!"
Deci, dragă Editură NEMIRA, acum mi-ai schimbat programul...de obicei mă duc să mănânc acasă la mama şi la tata doar duminica, dar, forţată de împrejurări...merg astăzi, cu trei scopuri: 1. să-mi revendic cele două volume din Strigoiul lui Harlot, culmea...nu găsesc nici o urmă a lor pe site-ul tău...:(. E sub acoperire? Este catalogată la Secţiunea de contrainformaţii:D? Mi-o recuperez, tocmai pentru a o retrăi, deşi ţin minte că m-a ţinut cu sufletul la gură, în vacanţa de vară care a urmat...şi la recitirea ei, în acelaşi an, în iarnă; 2. să mânânc ciorbă de perişoare & ciulama de pui; 3. să-mi recuperez Jurnalul dintr-a-unşpea...să-mi verific adnotările, în speranţa de a-mi găsi mărturiile lecturii.
Mai întâi, Ceauşescu a primit o pereche de ochelari, apoi o mustaţă stufoasă şi câteva fire asimetrice de barbă, de tip piratesc, punctate de multe-multe cruci:D...[nu înţeleg de ce, pentru că nu am fost crescuţi cu biserica în cap] dar cireaşa de pe tort au constituit-o cerceii de factură africană (zic eu acum...că atunci habar n-aveam de de-ăstea), la ambele urechi...care-i dădeau tovarăşului o înfăţişare total derizorie, pentru care tata a trebuit să dea explicaţii, ceva de genul: "Lăsaţi copilul să îşi exteriorizeze talentul. Probabil că ochii lui de artist în formare:D au găsit o alternativă care l-ar avantaja mai mult de conducătorul PCR al RSR." Nu garantez că ăstea au fost neapărat cuvintele lu' tata, dar ideea că atunci noi i-am înţeles părerea despre regim. 
Tata ne trimisese la bunica, pe str. Siretului cu ocazia revoluţiei. Nu era bine să stai în gura lupului cu nişte copii năzdrăvani. Nici bunicii, săraca de ea, nu i-a fost uşor, dar a ştiut să gestioneze bine situaţia. În 21 decembrie seara, pe la ora 21, a trecut prin faţa geamului nostru coloana de manifestanţi, solidari cu Timişoara, erau mii şi mii şi strigau din toate puterile Sibiu - Timişoara şi mâine-n toată ţara! Mă înfior numai când îmi amintesc momentul în care noi (io cu frai-mio) am strigat la mama şi bunica: "Hai să ieşim, hai să mergem cu oamenii, uitaţi-vă ce mulţi sunt!". Nu ne-au lăsat, dar ne-am fcut un plan secret pentru a doua zi, când mama a plecat la servici de dimineaţă (la Spital). Pe la ora 9 i-am zis bunicii că noi plecăm până la alimentara din colţul străzii, că era ziua în care veneau portocalele. [Apropo, să vă zic un banc vechi cu care iar mă lăudam că-l ştiu. Întrebare: Ştii care e cel mai sărac arab din România? Răspuns: ALI MEN TARA!...era banc de haz de necaz] Nu ne-a lăsat, ne-a încuiat în apartament, a scos cheia din uşa şi ne spus că a început Revoluţia, că oamenii mor, că armata a început să tragă...ceea ce nu era deloc departe de adevăr...pentru că rafalele de automate începuseră să se audă dinspre Calea Dumbrăvii de dimineţă devreme. Ok, minţile noastre de copii neascultători au mai copt una...planul de evadare. Am scos cearceafurile lu' bunica de prin dulapuri, le-am înnodat bine (sau cum am putut:) şi când am terminat această operaţiune, care ar fi avut, dacă reuşea, ca primă consecinţă eliberarea nostră din casă, de pe balconul de la primul etaj, direct pe pământul în curs de eliberare de comunism, a venit bunica şi ne-a prins. 
