Se afișează postările cu eticheta jurnalul meu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta jurnalul meu. Afișați toate postările

15.7.12

Dansul de caracter al superstiţiilor eliziace...deja cutumizate...

...în trei decenii şi 1468 de days & nights...
Fuck ce fuck...:)) Să-mi revin...că am luat-o razna de la început...Reîncep, cu seriozitatea-mi întipărită pe faţă..cică:))!

Aşadar, fac ce fac şi mă auto deconspir, de m-apucă şi pe mine uimirea...Şi, pentru a-mi răscoli prin trecut, îl am pe Yoghy, alături de mine [ăsta-i numele lui de cod, al jurnalului intim:)...început în clasa a VI-a, la insistenţele lu' tata & continuat cu drag, râsete, nervi, bucurii, îndrăgosteli, emoţii, lacrimi ş.a.m.d., de sussubsemnata! Bubu ştie!] să-mi dovedească practica aproape îndelungată în ale istoriei recente a superstiţiilor mele, create şi (re)create. Nici prin cap să nu vă treacă vrăjitoriile, magiile albe sau negre, poate doar ălea multicolore:), flăcările violet, păpuşelele Voodoo bla,bla. N-am treabă, nici în clin, nici în mânecă cu drăcoveniile de genu' ăstora din pozele de upstairs pe care le-am făcut în septembrie 2010, lângă Căsuţa Meşteroaiei, locaţie a atelierului de confecţionat măşti tradiţionale, la unul dintre team building-urile din Muzeul în aer liber. Se vede că alţii au totuşi...ioi...iar eu doar îi supraveghez din umbră & din absolută întâmplare:).
Deja m-am plictisit...am obosit...mi-e foame...vine ploaia în sfârşit...Mi-am răvăşit postările în căutarea cunoscutului necunoscut sau viceversa,...nu-mi dau seama, oricum  supranatural:)..de tip eliziac. Am găsit ceva dovezi, gen: Juca-m-aş să mă joc cu jocul..., Între...şi ..., În căutare de răspunsuri obiective..., iar acum, SENZAŢIONAL...îmi continui şirul superstiţial cu ultima găselniţă...databilă, prin viu gând :) în preziua mea (07.07), de anul ăsta. Se întâmpla în timp ce, cu RockFM-u' în căşti, respectiv urechi, mă îndreptam spre Biserica Ursulinelor, ca să-i ascult pe copilaşii din Corul danez de băieţi, care, by the way, a cântat îngereşte, ca apoi s-o tai în Cramă la Don Titi şi prietenii mei, cu care mi-am prins ziua, după miezul nopţii:D. Şi mi-am zis ieşind din scară Primele trei melodii care sunt difuzate îmi vor fi dedicate mie şi noului an din viaţa mea. Sunt curioasă ce mă va caracteriza, ce-mi urseşte RockFMu'. Şi au fost, pe măsura aşteptărilor şi dorinţelor secrete adiacente lor. Vi le prezint în cea mai corectă ordine...nu mă acuzaţi de vrăjeli...Ce mi s-a destinat, e bine primit...:P!

1) QUEEN - The Show Must Go On - în ton cu my inner questions, legate de trecerea-mi!


2) Steppenwolf - Born to be wild - mi s-a confirmat buna alegere, pentru care am optat deja:D...Mai bag un by the way pentru băieţii de la RockFM, eu aş pronunţa ŞTEPĂNVOLF, aşa cred că ar fi pronunţia corectă pentru Lupul de stepă, în limba germană:)
 

3) Timpuri Noi - PERFECT...:) 

 

Acestea fiind zise/cântate...e chiar perfect...s-a terminat ploaia, păcat...
O mai aştept, mă duc la mama să mănânc de duminică.


Completare de la Rock FM, căruia i-am trimis link-ul pe Rock FM-ul de pe Facebook...ca să mă laud...:) și ca răspuns la introducerea/prezentare/ concluzia mea: "Bună seara...iată postarea de duminică, de pe blogu' personal...în care Rock FM ...se dovedește a fi pe post de ursitor...Aşa o fi? Vă ţuc din Sibiu...şi vă ascult...după cum se vede:"
"Rock FM Frumos-frumos. Ne bucurăm că ne primești lângă tine."




30.4.11

Habar n-am ce vreau...

Nu-mi voi respecta una dintre semi-inexistentele rigori ale stilului pe care mi le-am format spontan, de a amesteca scriitura aproximativ  serioasă pe la acest blog cu cea cât de cât frivolă, pentru că de dimineaţă mi-o trăznit prin scăfârlie să-mi fac ordine printre hârţoage...şi nu m-am putu abţine să nu citesc fragmente din jurnalele mele....handwriting...L-am ales pe cel al anilor '99 - '01, pentru că îmi aminteam vag că ar putea să conţină încercările mele într-ale poeziei...:D Le-am luat pe rând, mi-a fost tare drag de mine, mai ales pentru faptul că io nu vroiam decât să-mi pun găndurile într-o formă-neformă...vroiam să-mi trăiesc la maxim simţirile...
De ce scriu acum despre aşa ceva...? Poate pentru că îmi este dor să simt...Doamne, deja devin prea personală...Acum le-am recitit...le postez...cu riscul de a ma simţi vulnerabilă...dar, nu contează, că-mi trece când îmi iau geaca de piele, pantalonii negri cu fermoare şi multe buzunare, vesta mea Canadian 4719 - OURDOOR SURVIVAL şi vârful de săgeată maghiară, replică a celor de evul mediu timpuriu şi gândurile combative.

Nu mă criticaţi...n-au rimă...nu sunt poezii...e ceea ce trăiam...


CICĂ, SENIN

Mă mir şi parcă nu mă mir
Şi simt şi parcă nu mai simt
De ce-i ala uşor să ştii că nu existi?

Roşesc, dar fruntea neagră e acolo
Une nici gânduri nu se-aud.
E chiar albastru cerul când lacrimi se închină?

În opt există viaţă ce sufletu-l stârneşte
Şi casele se schimbă şi frunze cad din tei.
Atunci, diurn se pierd îmbrăţişări-comori?

Lumina mi se-adună în colţuri, la ferestre.
Iar soarele se stinge sperând în viitor,
Căci roşu se preface-n negru sau în zbor?

Iar frunzele se-adună şi cresc în vijelie
Cu zgomot de maree spre lună urc, cobor...
Şi care e speranţa, când munţii-n avalanşă mor?

8.12.1999


DELOC

Suflet pustiu, de ce nu plângi
când ştii că vrei mirat să cerni nisipul lacrimii uscate?

Zig-zag-ul inimii-n bătaie nu-l auzi?
Eşti surd? Ţi-ai părăsit sălaşul?

Golit, lipsit de stropi-lumină,
furat de oaze primitoare ... stă pustiul.

Dintr-o suflare-n grabă ca tine s-a sleit,
iar dulcele-n curmală s-a stins nehotărât.

Fântâna e departe, tăcută-i emisfera,
ce zilnic, în rotire spre ce-a pierdut aleargă.

Dar zborul e strivit de prăbuşire.
Tăcerea, golul, setea, pustiul rezistă.

Dar inima nu. Deşi nu mai e tristă.
E DELOC.

19.12.1999


FUMAŢI-AŞ

Negru cu un nimb de aur
şi în raze de Saturn,
casa ce ne înfăşoară,
muza ce nu ne-nţelege
totul stă în suspendare.

Peste negru-n valuri roşii
orizontul se desprinde
şi ne lasă-n amăgirea noastră
de fiinţe prea cuminte.

Firişoare verzi de iarbă
cresc spre cerul prăbuşit,
îl ating, se duc departe-n orizontul reunit.

Albul peste tot se-ntinde, nu-l mai văd decât pe el
...ca o ceaţă ce preface munţii suri în nori de-oţel.

Fumul nostru-i împreună, iar scânteia-i e Lumină.

28.02.2000
 TU

În turn norii se împing.
Deschid fereastra şi-i primesc,
şi-i strâng.
Şi-i simt în mine, nu-i resping
căci mă cuprind şi pot să-i plâng.
Şi mă apasă, şi-i ating
şi atingându-i, plâng arzând.
Dar ei mă sting dacă-i respir
şi mor de nori.
De nori murind...

04.03.2000



IOC

Speranţă? Râd...
Altceva...poate dragoste?
Deja se simte o schimbare...
Nu mai am putere să râd,
m-am înecat în râs...şi am murit.

05.06.2000




În concluzie...mi-e dor să simt...mă duc să-mi trag armura pe mine...bineînţeles nu înainte de a da cu bâta-n baltă...că mi-am amintit o fază cu armură...:D





...chiar dacă am armură:D...mai îmi iau o măsură de protecţie, în caz că va dispărea acest videoclip de pe youtube...şi vă dau link-ul site-ului exact, chiar de la creatorii RObotzi lor...Creative Monkeyz