Omul simplu faţă în faţă cu ZIDUL...@ Roger Waters, The Wall, Bucureşti, Piaţa Constituţiei, 28 august 2013

Când eram mai mică..prin 2010:), nu ştiu cum de am fost aleasă să vorbesc despre mine la TEDx Sibiu. Culmea că nici nu am fost curioasă...doar acum, după aproape trei ani, sunt. Aşadar, am verificat arhiva netului şi am găsit unele dintre motive pe blogul fostului meu coleg de şcoală generală, din C, Cipi de la Citadela...Sibiană. Dar, pe de altă parte îmi amintesc de catalogarea subsemnatei drept "omul simplu" între cei eight speakers. Chiar aşa a fost...nu râdeţi prea tare de mine, voi cei care nu m-aţi văzut & auzit live în 29.10.2010. 

Am făcut introducerea asta, cu iz narcisist(ic) tocmai pentru a nu fi blamată că mă bag unde nu-mi fierbe oala..acum, când voi povesti un nou 1st time al vieţii mele..dorit din momentul în care l-am auzit sub formă de ştire în vara anului trecut, la Rock FM, şi anume, că Roger Waters, unul dintre membrii fondatori ai legendarei fomaţii Pink Floyd, urma să vină la Bucureşti în 28 august 2013 cu show-ul The Wall, obiectiv pe care mi l-am trecut pe catastif, cu menţiunea must seen. Mă citez din postarea începutului de ianuarie, când la întrebarea 2: Te ţii de ceea ce-ţi propui la cumpăna dintre ani? răspundeam: Plus, conform principiului, pe care îl am de mică, am păstrat cel mai mare & mai important & de neconceput de ratat plan, cât un zid de mare, la final. Vă spun doar câteva cuvinte-cheie: 28 august, Bucureşti, Roger Waters, concertul vieţii mele! THE WALL, capodopera Pink Floyd...Deci, o idee fixă, o dorinţă nestăpânită, o încredere oarbă şi un dram de Noroc Bun m-au adus în posesia biletului mult dorit. Mă repet, dar ce-i dacă..Mulţumesc continuu, Rock FM!

Trec peste drumul cu Stau-uri, TIR-uri "deraiate" de pe şosea, peste ploaia care cădea şi o alungam, în gând, până când pe autostrada Piteşti-Bucureşti a apărut Soarele, care mi-a păstrat iarba uscată pe peluza Casei Poporului unde era gazonul B. Într-o înghesuială minimă, extrem de acceptabilă - totuşi la concert au fost peste 50000 de spectatori - am fost martora show-ului pe care nu o să-l uit toată viaţa. 

N-am vrut să vă păcălesc când scriam pe Facebook, a doua zi, în 29: Până duminică, întâi septembrie,...va urma şi postarea trăirilor..la mine pe blog!, dar tot nu pot să mă exprim. Le-am povestit vrute şi nevrute prietenilor mei, m-am înflăcărat descriindu-le momentele cheie, atmosfera şi micile întâmplări faine made in Bucharest, dar deja de vineri încoace nu mai pot să vorbesc despre The Wall. 

Venind înapoi în Sibiu, totul - nu chiar totul, generalizez prea mult - mi se pare prea mic, prea mărunt, prea insignifiant, prea neimportant...Vorbesc prostii, îmi voi reveni, dar nu voi uita niciodată starea de mulţumire totală, oare pot să exagerez puţin şi s-o denumesc orgasmică de natură cerebrală? Nu mai pot continua..

ps..ba da, mi-amintesc de îndemnul de pe verso-ul artefactului din carton sub formă de disc de vinil, cadoul Rock FM pentru public...

pps..nu vă spun de câte ori am tremurat...şi nu de frig, nu amintesc melodiile care mi-au umezit ochii...vreau ca liniştea extatică să continue...

Am ZIDUL...În urechi!

Acum aproape două săptămâni am început pregătirile. Nici nu mi-am dat seama că printre picăturile smulse timpului, care nu mi-e prieten la cataramă, mi-am cvasi rezolvat cele multe, mărunte şi/sau de mare anvergură şi bătaie lungă, gen: noi tiraje de tururi virtuale sau meşteşuguri tradiţionale la greu, cu copii, tineri şi adulţi..(nu vă gândiţi la prostii)...la noi în muzeu sau aranjamente necesare ediţiei revăzute, revizuite şi adăugite a broşurii Servicii Culturale & Turistice sau derulare de contracte la care subsemnata e responsabilă sau examinări medicale încheiate cu succes. Totul cu o plată...două kile în minus. E agitaţia sau tiroidectomia din 20 mai? Voi afla la începutul lui septembrie când voi face o nouă tură de analize..dar, DUPĂ demolarea Zidului pentru care vă ziceam că mă pregătesc din 14 august: Roger Waters | The Wall @ Piaţa Constituţiei | 28 august 2013.

Nu cred că pot să mă exprim...nu sunt scriitor adevărat, sunt o simplă fiinţă care nu-şi poate transpune bătăile emoţionate, nervoase, nerăbdătoare, bucuroase, fricoase...ale inimii în cuvinte. Zidul meu acum este neputinţa transcrierii agitaţiei mele de tip comfortably numb, dacă înţelegeţi pradoxul. De ce oare simt că după apropiata mea experienţă viitoare nu voi fi în stare nici măcar să mă exprim coerent? Nu-mi răspundeţi că am aşteptări prea mari pentru că, în acest caz specific, nu vă voi da crezare!

Pentru că deja simt cum stresul emoţional pune, treptat, stăpânire pe mine îi voi contracara efectele prin metoda simplistă a înşiruirii unora dintre preparativele făcute şi răsfăcute:

- recitirea, pe sărite, a romanului Pink Floyd în roşu de Michele Mari-ul anului trecut pentru mine, de fapt al 2010-lui (anul apariţiei)

- reascultarea & refamiliarizarea, din nou pe sărite, a/ cu albumul(ui) The Wall.

- vizionarea filmului din '82 şi a concertului din Berlinul anului '90.
- îmbogăţirea playlist-ului telefonului meu Green Charme Xpress Music cu numai şapte preferate (Anther Brick in The Wall, Goodbye Blue Sky, Mother, Comfortably Numb, Hey You - care mi-a devenit soneria de trezire, înlocuind One Last Goodbye de la Anathema, In The Flesh şi The Trail) pentru că dacă-mi puneam tot albumul intrau în colaps "sinapsele neuronale" ale celularului:).
- lovirea nesacadată, din întâmplare şi fără nici o aluzie subversivă la adresa stăpânirii, a celui de-al treilea deget, din orice ordine e privit, al mânii stângi, care în bezmeticia ei intens emotivă, n-a sesizat că mâna dreaptă tocmai închidea uşa de la balcon. Din ciclu'. Nu ştie stânga ce face dreapta...reciproca e perfect valabilă.

Mă opresc brusc şi mulţumesc continuu Rock FM-ului!

Lângă Sibiu, chiar în Sibiu...The Best City To Visit 2013 / UPDATE 2 aprilie

Deunăzi, implicată fiind într-o discuţie reconfortantă, după jdemiile [vă daţi seama că exagerez puţin:)] de contracte şi planificări de evenimente pentru lunile ce vor urma, ne întrebam cum de în această primăvară 2013, care încă n-a putut veni..Teatrul Naţional Radu Stanca ne pregăteşte o pleiadă de poezie, redusă de la şapte (conform standardelor încetăţenite de istore:) la patru recitaluri. Mie mi se pare normal să-i fie acordată atenţia meritată poetului supranumit al pătimirii noastre, mai ales că pe întâi aprilie, acum 132 de ani se năştea la Răşinari, lângă Sibiu, iar lirica lui trece printr-o perioadă nedorită de uitare. Eu nu uit chiar aşa de uşor...Le-am amintit de "La noi", de "Dăscăliţa", "Plugarii", "Rugăciune", dar, deşi am căutat ca nebuna pe internet prima lui poezie publicată în Tribuna, când era elev, în 1897, nu am găsit-o nicicum...Are şi un titlu premonitoriu: Atunci şi acum, măcar dacă-aş ştii la ce se referă...
Dar, să-i continuăm ideea şi să rămânem totuşi în prezent. Atunci-ul a trecut deja, Sibiul a depăşit Shanghaiu', Barcelona, Florenţa, Parisu' şi Dublinu' în super-turneul iniţiat de travel blogger-ul Anil Polat - The Best City To Visit 2013, iar momentul nostru este ACUM şi aici, lângă Sibiu, la Sibiu, amintindu-ne şi de poezia Cântec pentru anul 2000:

Vulturul ce roteşte sus

va fi atunci de mult apus.

Lângã Sibiu, lângã Sibiu, prin lunci

numai stejarii vor mai fi şi atunci.

Mai aminti-mã-va un trecãtor

vreunui străin, sub ceasul lor?

Nu cred sã mã vesteascã cineva

căci basmul ar incepe-asa:

Pe-aici umbla şi el şi se-ntorcea mereu,

contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu.

...care, la rândul ei a fost rememorată de una dintre interlocutoarele discuţiei despre care vă povesteam iniţial.

Lăsând poezia la o parte [n-o părăsiţi de tot, vă implor!], aţi remarcat între ce oraşe se dă Lupta Finală? Să vezi şi să nu crezi, îţi vine să fii Toma ncredinciosul...Sibiul nostru vs. capitala ţării, Bucureşti. Luptă dreaptă în voturi, de la Capitală la Capitală, cu marea diferenţă care ne va aduce şi rezultatul scontat, că una a fost, este şi va rămâne Culturală (doar uită-te peste partenerii etapei desfăşurate de Blogal Initiative von Hermannstdt: Muzeul Brukenthal, Teatrul Naţional Radu Stanca şi Muzeul ASTRA!) şi cealaltă învârteşte jocurile politicii, despre care nu e cazul să voorbesc aici. Părerea mea o ştiţi prea bine!

Anil Polat, permite-mi să-ţi urez, în avans,
BINE AI VENIT!

ps..de ce nu mă anunţă nimeni, în mod oficial, că-s o hăbăucă...Am uitat omis să vă dau dead line-u' de votare. Până când, măi fraţilor:)? Şi-acum o dau în engleză: Voting in the Championship will be open until 12:00pm US EST next Monday, April 1st. Those of you reading through email and RSS will have to click-through to this page to vote. FINAL RESULTS won’t be announced until Tuesday, April 2nd. 
pps...vă mulţumesc tuturor care m-aţi citit şi aţi votat pentru Sibiu. Dar, bineînţeles, şi celor care nu m-au citit pe mine, dat au votat, aşa încât Sibiul să fie ales THE BEST CITY TO VISIT 2013.