Mami, tati, am visat o maşină...

- Mai vreau să dorm, mamă...pot? Vreau să văd totul...Mai lasă-mă un pic...

[...]

- E tare ziuă...cât e ceasul..de ce m-ai lăsat să dorm, mami? Trebuie să merg la şcoală. Am întârziat.

- E zece..lasă-mă să-ţi pun termometrul, nu-mi place agitaţia pe care ai avut-o timpul somnului de dimineaţă. Şi nici nu înţeleg cum se face ca tu, care eşti de obicei treaz înaintea noastră, astăzi ai preferat să discuţi, în vis, cu un Moş Ene matinal. 

- Nu era niciun Moş Ene, mami, era un om micuţ, puţin mai înalt ca mine şi, la început, vorbea într-o limbă pe care n-o înţelegeam deloc. Şi a vorbit mult, mult, iar eu tot clipeam din ochi mirat că nu mă dumiream ce vrea să zică până am prins un cuvânt...Că la fiecare zece vorbe zicea sacadat To-yo-ta..Şi eu i-am pus o întrebare în română: Japania? El s-a luminat la faţă, m-a luat de mână, în faţa noastră s-a ivit o clădire mare-mare în formă de bilă cu o singură uşiţă şi am intrat înauntru. 

- Andrei, dă-mi termometrul...au trecut zece minute deja. N-ai febră..

- Da' mami, brusc am început să înţeleg ce-mi zice şi...Nu mai pot sta...mă duc la şcoală să ajung până în pauza mare..Mă duci cu maşina lu' tata? Cu Toyota aia mică..Yaris parcă îi zice.

- Eşti sigur că vrei să mergi? Eu am vorbit cu diriginta ta şi i-am zis cu nu vii deloc azi la ore.

- Trebuie să merg pentru că am de făcut un anunţ pentru colegii mei. Sunt Ambasador Toyota, aşa mi-a spus nenea ăla la care îi ziceai Moş Ene, dar de fapt era domnul preşedinte Akio Toyoda. Şi mi-a mai zis că sunt talentat, creativ, că am imaginaţie, că am mii şi milioane de idei frumoase, că am toate şansele să transmit mesajul dânsului, pentru a opta oară, pentru toţi copiii pe care îi cunosc să ne strângem toate forţele şi să desenăm fiecare maşina visurilor nostre, aşa cum ne-o imaginăm şi ne-o dorim noi..

- Mănâncă tartinele ăstea, bea-ţi laptele şi mai vobim..

- Nu mă crezi, mami! Nu te mint! Mi-a dat şi o adresă de internet să văd cu ochii mei cine a câştigat în anii trecuţi. Au fost peste 600000 de desene. Sunt copii din întreaga lume care-şi pun visurile pe hârtie. Până îmi pregăteşti mâncarea intru eu repede pe laptopul tău. Pot? Că-ţi arăt toate desenele şi să îmi scot la imprimantă regulamentul concursului Toyota Dream Car Art Contest, mai ales că nu mi se adresează doar mie şi copiilor de la mine din clasă...Sunt trei categorii de vârstă: 12-15 ani, 8-11 şi....picea de soră-mea, Miruna, se încadrează la prima categorie, cea de sub 8 ani. Uite nişte desene frumoase...deşi parcă e prea mult albastru..Eu aş folosi mai mult verde şi..Gata, mami, hai la şcoală, că nu mai apuc să ajung la pauză. Mă duci, te rog, în cancelarie...că vreau să vorbesc cu directoarea...să mă lase să mă duc în fiecare clasă cu prezentarea concursului care abia a început şi ţine până la anu' în 15 martie. Precis o să mă lase pentru că ştie că mă cheamă Andrei şi că mâine e ziua mea...şi ar fi cadoul ei pentru mine, cadoul meu pentru toţi copiii şi...

- N-ai uitat nici de cadoul SuperBlog, proba 24, nu-i aşa?

Cu hibrizii lângă mine...Yaris, Auris Touring Sports şi Prius

N-am carnet de şofer...şi nici nu voi avea vreodată. Am vrut cândva, pe la sfârşitul iernii  lu' 2007, anul în care Sibiul era Capitală Culturală Europeană, dar au venit evenimentele peste al meu muzeu, Muzeul ASTRA...şi cele 21 de puncte obţinute la prima, dar şi singura, prezentare la examen, nu au mai putut fi trecute la o examinare ulterioară..din lipsă de timp, iar apoi, după ce a expirat anul în care puteam profita de şcoala de şoferi plătită, nu a mai fost prioritate..M-am retras pentru că am simţit atunci că-s adepta vitezei prea mari şi luând în considerare faptul că văd destul de rău (câmpul vizual mi-e îngustat cu 20 %) aş fi putut crea situaţii total nedorite.
Nu-i mai bine să mă bucur de călătoriile pe care soarta mi le scoate în faţă cu maşinile altora, iar eu să stau pe scaunul din drepta şoferului...să umăresc traficul, să mă fure peisajul, să mă agit şi poate, în anumite momente, dar cu cauze evidente, să arunc cu apelative, dintre cele mai creative, la adresa celorlalţi "colegi" de pe şosea? Ca de exemplu acum..scuze...cât de curând...peste zece zile când mă va "mânca" Bucureştiul.
Pot să visez puţin, că s-a lăsat deja întunericul?..Atmosfera e propice pentru o vizualizare, până aproape de trăire (mai ales, că am deja o experienţă trecută cu o Toyota Yaris) a întregului meu circuit. Pentru târg trebuie să fac rost neapărat de un hibrid.
Ce-mi veni? Ce m-a apucat? Ce atâtea pretenţii? Mi-a căşunat o idee atât de logică, încât v-aţi putea mira că nu i-aţi intuit din start răspunsul, cunoscându-mi părerile. Totul se rezumă la îmbinarea utilului (U=trebuie să...) cu plăcutul (P=wow, ce fain!) Să vă dau un exemplu:
U: Neapărat trebuie să plec la Târgul de Turism al României, să promovez Judeţul Sibiu, cu Muzeul ASTRA, inclus:). Clar notă de fundamentare, bani pentru transport. Mi se vor deconta 7,5 l de benzină/ motorină la suta de kilometri.
P: Aleg, la plecare ruta a II-a, pe Braşov. Nu mi-e frică deloc că-i mai lungă distanţa, deşi sunt 33 de kilometri în plus faţă de varianta pe Valea Oltului, pentru că indiferent de ce model fac rost, fie el Yaris sau Auris ori Prius consumul se încadrează între 3,1 şi 3.9 l/ 100 km.
U&P: Verific informaţia primită de la o prietenă, revenită după opt ani, din Ţara Soarelui Răsare conform căreia cu o maşină Toyota, Pluteşti, nu conduci. Aşa a redescoperit ea jumătate din lume(a) dintr-un hibrid..pentru că n-a mai vrut să ia avionul. Şi-a încărcat Yaris-ul într-un container în port la Akita, l-a însoţit în vapor şi a fost debarcată în portul comercial de la Vladivostok, iar de acolo...încoace. Toată Asia...şi o ţârică de Europa de Sud-Est.

U&P: Redescopăr frumuseţea României. Abia aştept să văd culorile toamnei pe Valea Prahovei...
...
[Poate totuşi norocul îmi va surâde din nou şi voi călători cu un Auris Touring Sports Hibrid. Nu pot să mă dezmint de subiectivitatea-mi caracteristică..]
U+P: Vă daţi seama cât de comod, elegant, eficient şi plăcut aş putea să-mi îndeplinesc sarcina de servici & de suflet?
Acum la final, pot să fiu puţin realistă în visul început la lăsarea întunericului şi apoape sfârşit la căderea nopţii? Care sunt şansele ca cineva dintre prietenii mei să aibă o asemenea maşină disponibilă în România doar din septembrie încoace şi care este primul hibrid integral din segmentul compact – break, are cele mai scăzute emisii de dioxid de carbon codoi, cum spunea cineva...de tristă amintire din segment, de numai 88 g/km, dar şi unul dintre cele mai generoase spaţii de încărcare Foarte tare, inclusiv pentru partea de U (transportul materialelor de promovare ale muzeului:).
Alte impresii, gen coeficienţi de îndeplinire a visului & a task-ului...peste două săptămâni când voi fi deja întoarsă..Sper să nu iasă cu oareşce penalizări, aşa cum am tras eu ponoasele la cea de-a 13-a probă a SuperBlog 2013. Mea culpa!