Mami, tati, am visat o maşină...

- Mai vreau să dorm, mamă...pot? Vreau să văd totul...Mai lasă-mă un pic...

[...]

- E tare ziuă...cât e ceasul..de ce m-ai lăsat să dorm, mami? Trebuie să merg la şcoală. Am întârziat.

- E zece..lasă-mă să-ţi pun termometrul, nu-mi place agitaţia pe care ai avut-o timpul somnului de dimineaţă. Şi nici nu înţeleg cum se face ca tu, care eşti de obicei treaz înaintea noastră, astăzi ai preferat să discuţi, în vis, cu un Moş Ene matinal. 

- Nu era niciun Moş Ene, mami, era un om micuţ, puţin mai înalt ca mine şi, la început, vorbea într-o limbă pe care n-o înţelegeam deloc. Şi a vorbit mult, mult, iar eu tot clipeam din ochi mirat că nu mă dumiream ce vrea să zică până am prins un cuvânt...Că la fiecare zece vorbe zicea sacadat To-yo-ta..Şi eu i-am pus o întrebare în română: Japania? El s-a luminat la faţă, m-a luat de mână, în faţa noastră s-a ivit o clădire mare-mare în formă de bilă cu o singură uşiţă şi am intrat înauntru. 

- Andrei, dă-mi termometrul...au trecut zece minute deja. N-ai febră..

- Da' mami, brusc am început să înţeleg ce-mi zice şi...Nu mai pot sta...mă duc la şcoală să ajung până în pauza mare..Mă duci cu maşina lu' tata? Cu Toyota aia mică..Yaris parcă îi zice.

- Eşti sigur că vrei să mergi? Eu am vorbit cu diriginta ta şi i-am zis cu nu vii deloc azi la ore.

- Trebuie să merg pentru că am de făcut un anunţ pentru colegii mei. Sunt Ambasador Toyota, aşa mi-a spus nenea ăla la care îi ziceai Moş Ene, dar de fapt era domnul preşedinte Akio Toyoda. Şi mi-a mai zis că sunt talentat, creativ, că am imaginaţie, că am mii şi milioane de idei frumoase, că am toate şansele să transmit mesajul dânsului, pentru a opta oară, pentru toţi copiii pe care îi cunosc să ne strângem toate forţele şi să desenăm fiecare maşina visurilor nostre, aşa cum ne-o imaginăm şi ne-o dorim noi..

- Mănâncă tartinele ăstea, bea-ţi laptele şi mai vobim..

- Nu mă crezi, mami! Nu te mint! Mi-a dat şi o adresă de internet să văd cu ochii mei cine a câştigat în anii trecuţi. Au fost peste 600000 de desene. Sunt copii din întreaga lume care-şi pun visurile pe hârtie. Până îmi pregăteşti mâncarea intru eu repede pe laptopul tău. Pot? Că-ţi arăt toate desenele şi să îmi scot la imprimantă regulamentul concursului Toyota Dream Car Art Contest, mai ales că nu mi se adresează doar mie şi copiilor de la mine din clasă...Sunt trei categorii de vârstă: 12-15 ani, 8-11 şi....picea de soră-mea, Miruna, se încadrează la prima categorie, cea de sub 8 ani. Uite nişte desene frumoase...deşi parcă e prea mult albastru..Eu aş folosi mai mult verde şi..Gata, mami, hai la şcoală, că nu mai apuc să ajung la pauză. Mă duci, te rog, în cancelarie...că vreau să vorbesc cu directoarea...să mă lase să mă duc în fiecare clasă cu prezentarea concursului care abia a început şi ţine până la anu' în 15 martie. Precis o să mă lase pentru că ştie că mă cheamă Andrei şi că mâine e ziua mea...şi ar fi cadoul ei pentru mine, cadoul meu pentru toţi copiii şi...

- N-ai uitat nici de cadoul SuperBlog, proba 24, nu-i aşa?