Puritatea...

Averisment: Nu citiţi această postare, o scriu forţată de o ambiţie prostească, doar de dragu' de a mai trece o probă (22 la SuperBlog 2013) cu antibrio la concusul care-mi macină toamna, segmentând-o, la început, în bucurii devenite, pe parcurs, din ce în ce mai firave, transformate, apoi, în lupte cu minutele pentru încadrarea în dead-line-ul de la 23.59, iar acum, după dezechilibrarea acută, cauzată de promovarea de servici & de drag a Sibiului nostru pentru cinci zile de nescris, doar vorbit:), în veşnice lamentaţii eliziace şi penalizări scriptice din partea calculatorului de pe platforma de jurizare. 

Nu merită AQUA Carpatica să primească promovare din partea unei dezamăgite, a unei persoane care nu mai crede în #puritate, care nu poate gândi mai departe de ceea ce vede, simte şi ştie, a unei mărginite care îşi aplică generalizările fără să ţină cont de (rarii) stropi limpezi pe care Viaţa îi picură cu pipeta, a unei tipe care nu poate face diferenţa între fiinţele, situaţiile, locurile ş.a., mai mult sau mai puţin, murdare impure şi o apă pură din Ţara Dornelor, cum este AQUA Carpatica, fie ea minerală (o apă stabilă, bogată ţn minerale, dar ideală pentru o dietă scăzută în sodiu şi, poate cel mai important, cu 0 nitraţi. Nitraţii şi nitriţii, indicatorii poluării în apă, sunt consecinţa unui fenomen natural ce afectează pânza freatică. Cu alte cuvinte, este o apă minerală naturală, natural carbogazoasă (CO2 natural), hidrogencarbonatată, magneziană şi calcică, puternic mineralizată şi lipsită de indicatori fizico-chimici şi microbiologici de impurificare) sau plată (un conţinut scăzut de minerale, intrând în categoria apelor oligominerale. Toate componentele sale sunt în echilibru perfect, săracă în sodiu şi este o apa recomandata de Societatea Romana de Pediatrie pentru prepararea hranei bebeluşilor, având cel mai mic nivel de nitraţi dintre toate apele plate din România. AQUA Carpatica e prezentă în piaţa cu apă minerală plată (0.5 l, 1.5 l şi 2 litri)! [...]

Am ieşit din casă, nu-mi mai suportam starea..După fresh-ul de portocale, a urmat o pizza margherita, dar sosului picant i-a fost tare sete de-o apă plată faină, într-o sticlă deosebită [----> a se observa fotografia lui Bryluku, câştigătorul premiului al treilea la primul concurs Instagram #stropdeiubire], dar, şi mai important, cu un conţinut lichid de maximă puritate. AQUA Carpatica, căci despre ea este vorba în propoziţie, mi-a amintit de concursul pe care aproape l-am ratat din lipsă de smartphone şi atenţie distributivă, ultima zi fiind astăzi, 24 noiembrie. Nu e tardiv pentru voi...Tehnologia şi imaginaţia vă pot fi aliate pe ultima sută de metri. Este vorba de competiţia fotografică #puritate, tot de pe Instagram, iar tema e teribil de actuală şi creativă totodată: ce înseamnă #puritate pentru tine?
Idei am o droaie, dar sunt toropite de prezent...de înverşunarea românaşilor politicieni în a murdări pământul nu doar pe exterior, ci şi în adâncuri...exemplu clar: Roşia Montană.
Puritatea este în ochii copiilor, în zborul fluturilor, în ploaia de primăvară, în dansul norilor, în albul zăpezii...care nu mai e alb:( Nu mai scriu, pentru că deja simt că mint, simt cum gândurile mi-o iau razna spre poluările de enşpe mii de feluri. Chiar dacă n-am smartphone, chiar dacă timpul cu care mă tot şicanez în luptă dreaptă...sau pe ocolite, pare să câştige...nu mă las şi ceea ce cuvintele mele nescrise nu vor/ nu pot explica va expune fotografia purităţii surpinse într-o toamnă fără de griji...deşi, iar am senzaţia că denaturez într-câtva adevărul.
În loc de noapte bună, citeşte, informează-te, implică-te, semnează petiţia..nu mai e mult până la 100000 de semnături...suntem la 68804 şi urmăreşte clipul...te va pune pe gânduri!

Cu hibrizii lângă mine...Yaris, Auris Touring Sports şi Prius

N-am carnet de şofer...şi nici nu voi avea vreodată. Am vrut cândva, pe la sfârşitul iernii  lu' 2007, anul în care Sibiul era Capitală Culturală Europeană, dar au venit evenimentele peste al meu muzeu, Muzeul ASTRA...şi cele 21 de puncte obţinute la prima, dar şi singura, prezentare la examen, nu au mai putut fi trecute la o examinare ulterioară..din lipsă de timp, iar apoi, după ce a expirat anul în care puteam profita de şcoala de şoferi plătită, nu a mai fost prioritate..M-am retras pentru că am simţit atunci că-s adepta vitezei prea mari şi luând în considerare faptul că văd destul de rău (câmpul vizual mi-e îngustat cu 20 %) aş fi putut crea situaţii total nedorite.
Nu-i mai bine să mă bucur de călătoriile pe care soarta mi le scoate în faţă cu maşinile altora, iar eu să stau pe scaunul din drepta şoferului...să umăresc traficul, să mă fure peisajul, să mă agit şi poate, în anumite momente, dar cu cauze evidente, să arunc cu apelative, dintre cele mai creative, la adresa celorlalţi "colegi" de pe şosea? Ca de exemplu acum..scuze...cât de curând...peste zece zile când mă va "mânca" Bucureştiul.
Pot să visez puţin, că s-a lăsat deja întunericul?..Atmosfera e propice pentru o vizualizare, până aproape de trăire (mai ales, că am deja o experienţă trecută cu o Toyota Yaris) a întregului meu circuit. Pentru târg trebuie să fac rost neapărat de un hibrid.
Ce-mi veni? Ce m-a apucat? Ce atâtea pretenţii? Mi-a căşunat o idee atât de logică, încât v-aţi putea mira că nu i-aţi intuit din start răspunsul, cunoscându-mi părerile. Totul se rezumă la îmbinarea utilului (U=trebuie să...) cu plăcutul (P=wow, ce fain!) Să vă dau un exemplu:
U: Neapărat trebuie să plec la Târgul de Turism al României, să promovez Judeţul Sibiu, cu Muzeul ASTRA, inclus:). Clar notă de fundamentare, bani pentru transport. Mi se vor deconta 7,5 l de benzină/ motorină la suta de kilometri.
P: Aleg, la plecare ruta a II-a, pe Braşov. Nu mi-e frică deloc că-i mai lungă distanţa, deşi sunt 33 de kilometri în plus faţă de varianta pe Valea Oltului, pentru că indiferent de ce model fac rost, fie el Yaris sau Auris ori Prius consumul se încadrează între 3,1 şi 3.9 l/ 100 km.
U&P: Verific informaţia primită de la o prietenă, revenită după opt ani, din Ţara Soarelui Răsare conform căreia cu o maşină Toyota, Pluteşti, nu conduci. Aşa a redescoperit ea jumătate din lume(a) dintr-un hibrid..pentru că n-a mai vrut să ia avionul. Şi-a încărcat Yaris-ul într-un container în port la Akita, l-a însoţit în vapor şi a fost debarcată în portul comercial de la Vladivostok, iar de acolo...încoace. Toată Asia...şi o ţârică de Europa de Sud-Est.

U&P: Redescopăr frumuseţea României. Abia aştept să văd culorile toamnei pe Valea Prahovei...
...
[Poate totuşi norocul îmi va surâde din nou şi voi călători cu un Auris Touring Sports Hibrid. Nu pot să mă dezmint de subiectivitatea-mi caracteristică..]
U+P: Vă daţi seama cât de comod, elegant, eficient şi plăcut aş putea să-mi îndeplinesc sarcina de servici & de suflet?
Acum la final, pot să fiu puţin realistă în visul început la lăsarea întunericului şi apoape sfârşit la căderea nopţii? Care sunt şansele ca cineva dintre prietenii mei să aibă o asemenea maşină disponibilă în România doar din septembrie încoace şi care este primul hibrid integral din segmentul compact – break, are cele mai scăzute emisii de dioxid de carbon codoi, cum spunea cineva...de tristă amintire din segment, de numai 88 g/km, dar şi unul dintre cele mai generoase spaţii de încărcare Foarte tare, inclusiv pentru partea de U (transportul materialelor de promovare ale muzeului:).
Alte impresii, gen coeficienţi de îndeplinire a visului & a task-ului...peste două săptămâni când voi fi deja întoarsă..Sper să nu iasă cu oareşce penalizări, aşa cum am tras eu ponoasele la cea de-a 13-a probă a SuperBlog 2013. Mea culpa!