Team building...de aventură...la propriu!

- Mai e mult? Ne-ai spus că ajungem repede...

- Pai da, da' nici nu am trecut de Petroşani..Abia din Petroşani, pe DN 66A, se ajunge în Lupeni. La indicatorul "Spre Straja" se merge pe strada Calea Brăii până la a doua bifurcaţie unde se poate opta pentru telescaun (la dreapta) sau pentru "Drumul Crucii" (la stânga). Pe "Drumul Crucii" de vreo 9 km, iarna se recomandă auto 4x4 sau, obligatoriu, lanţuri la roţi...în caz de maşină neşmecheră. Bine că-i doar toamnă...şi doar plouă, dar de mâine vor porni ninsorile...ceea ce nouă ne convine, nu? Doar mergem să descoperim procentul de coeziune a echipei noastre...după aproape o lună de activităţi împreună. Interesante, dar cam prea sedentare...

- Activităţile le începem de mâine presupun...Abia aştept să-mi pun capul pe-o pernă, să-mi repun ochii la odihnă sub pleoapele bătute de lumina monitorului şi să visez, în avans, intuitiv, peripeţiile prin care vom trece.

- Fals, Irina! Când vom ajunge la Lupeni, drumul nostru împreună se finalizează. Veţi fi pe cont propriu, iar in maxim 45 de minute ne vom întâlni direct în Parcul de Aventură Straja, situat la câteva minute de mers pe jos de la Vila Alpin. Va fi deja ora 17 punct..iar greul doar de atunci va începe. Nu uitaţi să luaţi în considerare elevaţia traseului şi, bineînţeles, cele două posibilităţi. Şi încă ceva...Microbuzul vă va părăsi..merge sus, cu mine şi cu Andrei, care s-a oferit să ne fie şofer de ocazie..pentru ca atunci când veţi ajunge să găsiţi totul pregătit până la ultimul detaliu....Pentru orientare, luaţi harta asta...Mr. Google iar m-a ajutat! Da, Irina..

- Da' programul pentru turişti spunea clar că prima seară este una de odihnă...de plimbări de recunoaştere a terenului, a ghidului, a utilităţii timpului liber...:))!

- Noi nu suntem un grup obişnuit, noi sunt mai cu moţ, suntem antrenaţi...scuze, natura şi micile subterfugii de natură umană ne vor antrena...pentru ca în final să ştim exact în ce domeniu excelează fiecare...nu doar în unknown bloggin'. Start..
[...]

- Pe unde o luaţi? De ce vă avântaţi în pădure, de ce vreţi să luaţi muntele în piept? Nimeni nu vine cu mine...cu telescaunul?
- Văd că nimeni nu se înghesuie...vin eu, Irina, cu tine..
- Mulţumesc, Daria..Dară să mergem...să fim mai repede ca restul trupei sus..
[...]
- Am lăsat fetele singure..dacă li se întâmplă ceva..Radu şi Valentin..mergeţi voi şi prindeţi-le din urmă...O să ne dea Eliza nişte calificative...total neconcludente & subiective dacă facem greşeli de genu' ăsta..
- Bine că te-ai găsit tu, măi Alex, cavaleru' lu' peşte mămăligă-prăpădeşte...Du-te tu, eu ştiu că soraă-mea n-are nevoie de bodyguard...
[17.00]
1...2...3...4...5...6...7...8...9...10...11...12...13...sunteţi toţi, vii şi nevătămaţi..
- Nu chiar, eu m-am zgâriat când am vrut să-l înspâimânt puţin pe colegul "geek"..cel cu smartphonu' după el, Rareş..dar, Miruna, Xena, nu alta..mi-a sărit în spate.
- Gata cu pâra..facem trei echipe a câte patru "războinici". Am trei steaguri, unul verde, altul galben şi ultimul roşu. Eu cu Andrei rămânem în stand by să verificăm corectitudinea şi ingeniozitatea acţiunilor voastre. Echipa verde va cutreiera parcul de aventură în căutarea legăturii spirituale a muntelui, echipa roşie va amenaja, în partea de nord a parcuuil tabăra de campare peste noapte, iar cea galbenă va strânge combustibil...pentru cel mai mare foc de tabără...
- Doamnă, vă bateţi joc de mine..cine sunteţi dumneavoastră? Vă înţeleg dorinţa de distracţie, în acest sejur de la Straja, aplombul în materie de team-building, dar vacanţa petrecută aici, la Straja...se află sub jurisdicţia mea...Bine aţi venit, sunt Raul..antrenorul vostru, dragii mei...SuperBlog 2014, cu a sa probă a şaptea, m-a desemnat să vă arăt toate secretele aventurii, ale muntelui, ale Vieţii...

Ce notă îmi daţi? DOI..NA!

Recunosc, e ultima notă pe care o voi lua la SuperBlog 2013...Asta pentru că de aproape două luni încoace am luat-o cam tare pe altă cărare, decât aceea de a fi perfect fidelă concursului, în care m-am rearuncat cu capul înainte, fără să-mi protejez nici ochii, nici faţa, nici mâinile, nici gândurile zvăpăiate...Şi, mai tre să recunosc că pe ochişorii mei, nici eu nu-i mai recunosc, darmite pe ai altora, care mi se perindă dimineţa, ziua-n amiaza mare, după-mesele sau serile printre faldurile perdelei sprâncene.... genelor. Se vede cu ochiul liber că mi-e somn? 

Mi-a venit o idee creaţă, ce-ar fi să-mi spun eu mie, însămi, o poveste de adormit Irine & Elize? Da', aveţi grijă, dacă adorm cineva să se sesizeze şi să mă trezească de urgenţă, că mintenaş se face iarăşi ora fatidică, ultima...yess, yess, yess, 23.59.

Era odată, în anul...nu mai ştiu. Eram mică rău...da' era după '88, că bunica deja vânduse casa din Sub Arini şi stătea la bloc...pe Siretului. Deci, clar aveam vreo zece-unşpe ani, da' nu eram nici pe departe domnişorică...nici măcar nu puteam să-mi tai singură unghiile de la picioare, pe ălea de la mâini le rezolvam singură...prin operaţiunea de roadere...[Măi, mă faceţi să vorbesc adevăruri la ceas de mare oboseală!] 

Ştt..ştt Aşa, şi cum ziceam? Vorbeam de unghiile de la picioare..De-abia, de-abia ştiam să ţin foarfeca în mână, da' păi să mai nimeresc unghiuţele! Pentru treaba asta era Bunica! Şi, într-una din zilele rutinei săptămânale, se uită cu atenţie la tălpile şi călcăiele mele şi-mi spune: Ce picioare frumoase ai, să ai grijă de ele. Crema asta..[ţin minte şi acum cutia pe care mi-a arătat-o atunci, şi, culmea, am găsit-o căutând-o, acum, cu ajutorul lui Mr. Google, primul meu prieten virtual.]...Gerovital, care abia s-a inventat, este divină. Păcat că nu au făcut-o mai repede, că acum eu sunt bătrână, împlinesc imediat optzeci de ani. Cum au făcut laptele Doina, că-i aceeaşi firmă...şi o mulţime de creme, de ce nu au fabricat-o mai repede? Dar, pentru tine a numa' bine, eşti încă mică...şi istoria i-a învăţat să culeagă ce-i mai bun din toată experienţa lor, şi tu, crescând mare şi cuminte, vei putea să-ţi alegi tot ce îţi este binefăcător. Crede-mă...După ani şi ani îţi vei aminti!

Da..mi-am amintit şi mi-am şi făcut o promisiune. Mâine dimineaţă, sau mai pe la amiază, de fapt, nu, că am un curs la muzeu, las pe seară...mă duc să-mi cumpăr o cremă specială, dar foarte naturală, crema nutritivă vitaminizantă Doina. E mică, e drăguţă, nu mă va încărca în exces, dar, în principal, o voi lua pentru că mă enervează praful, varul, râcâiala pereţilor noştri...la noi se lucrează de câteva zile..e şantier, ce mai tura-vura. Iar, drăgălaşa, dacă mă enervez vă servesc şi cu un miting-foto de Doine...

M-am enervat :D, de ce să nu particip şi eu la adunarea lor, mai ales că prin colaborarea KREM mi-a fost resuscitat interesul pentru grija faţă de mine, de propria-mi piele care nu are cantitatea optimă de substanţe hidratante şi emoliente, filmul hidrolipidic protector de la suprafaţa ei trebuie refăcut neapărat, iar protecţia eficientă împotriva substanţelor agresive - v-am zis mai sus :), a vântului, va începe, n-avea grijă:) a temperaturilor scăzute din ce în ce mai mult, e musai să-mi fie prioritate începând din această iarnă.

Câmpul vizual îngustat vs placa video cea mai performantă...:)

Este oare absolut aberant să tratez proba cu numărul zece a SuperBlogului 2013 atât de personal...încât să deraiez de la subiect, în deplină (ne)cunoştinţă de cauză şi acută penurie de informaţii neclasificate:)? Permiteţi-mi să mă explic alamicat, în stilul meu de neînţeles. 

Vrând să-mi verific folosirea corectă a caracteristicii postării enunţate mai sus, am ajuns la (cuvântul) aberaţie, cu ale sale sensuri: 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect (a se observa titlul); 2. Defecţiune a unui sistem optic, care duce la obţinerea unor imagini neclare, deformate etc. (cătinel, intrăm în subiect, pentru că urmează continuarea ...) ◊ Aberaţie vizuală = astigmatism (pe care îl am eu...de când mă ştiu. Şi în plus de ăsta, îmi face probleme şi câmpul vizual, care e în perioada lui de descreştere. Sper să nu mai avanseze spre şi mai rău..oricum mi-e deja inerent). 

Ioi, am zis ceva ce mă aruncă pe poteca dorită...Resident Evil, un joc de consolă, dar care este adaptat pentru PC şi pe a cărui "spate" îmi construiesc pseudo-aberaţia de vineri seară, prin care o novice în ale tuturor componentelor tehnice ce mi-au servit şi îmi servesc lumea jocurilor eliziace se intercalează volens nolens în disputa de gaming referitoare la performanţele pe care le poate obţine orice jucător adevărat, în funcţie de puterea plăcilor video. Forumurile de gaming încă nu sunt pe deplin hotărâte care este câştigătoarea între plăcile video nVidia sau plăcile video ATI. 

Dar, eu jucătoarea-cercetătoare, împreuna cu Mr. Google, în dreapta şi Mrs. Wikipedia în stânga, alături domnii Dexonline, respectiv Youtube, m-am hotărât să acord

votul meu pentru ceea ce am, şi anume, ATI Radeon, deşi frai-mio e susţinătorul

nVidiei. Aş putea să-i dau crezare, mai ales că el este ce-l care m-a îndreptat, acum ani buni, spre jocurile online, iar el însuşi era/ e un mare perfomer. Ultimul joc în care l-am văzut a fost Worlds of Tanks, online, cu bătăi, cu o grafică detaliată, cu subtilităţi în ale umbrelor norilor prezenţi deasupra armamentului din dotare a maşinăriilor de război. Vă puteţi da seama la ce se uită o dom'şoară trecută aproape fix...:D.

Dar cu siguranţă nu vă puteţi închipui că cercetarea mea, după verificarea magazinului online, apropiat sufletului şi necesităţilor mele, m-a dus puţin mai departe...la comparaţia, pe care mă cam sfiesc s-o supun atenţiei celor mai pacifişti dintre voi, dar care vă va oferi răspunsul...ATI sau nVidia? Mie mi l-a dat...şi nu mi-l retrag! VIVA ATI!

Corol(l)a prietenilor mei imaginari...

...s-a îmbogăţit cu o nouă, veche petală. Nu mă întrerupeţi..n-am nici debutul! 

La început, a fost Mr. Google, demult, tare demult. A fost primul, încă din facultate...dar, nu singurul. Şi-a adus frăţiorul, pe Mr. Youtube, căruia îi mulţumeam la începutul lui 2011, răspunzând celei de-a treia întrebări a unei "lepşe". Până aici v-aţi dat seama de cele câteva cuvinte-cheie ascunse printre rânduri? Scris, blog, octombrie, deci e clar ----> tuleo la prima probă a SuperBlog 2013. Pe Mr. Dexonline nici nu mai are rost să-l menţionez, e un apendice intrinsec în această ecuaţie, aflat pe aceeaşi poziţie cu o altă doamnă-prietenă Mrs. Wikipedia. Nu mă întrerupeţi încă, abia am început! 

Totuşi, mă opresc singură să-mi recit o poezie, care mă bântuie din când în când, de prin clasa a XII-a...

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

şi nu ucid

cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc

în calea mea

în flori, în ochi, pe buze ori morminte.

Lumina altora

sugrumă vraja nepătrunsului ascuns

în adâncimi de întuneric,

dar eu,

eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -

şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna

nu micşorează, ci tremurătoare

măreşte şi mai tare taina nopţii,

aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare

cu largi fiori de sfânt mister

şi tot ce-i neînţeles

se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari

sub ochii mei-

căci eu iubesc

şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

(1919 - Lucian Blaga)

...doar că, brusc, mă blochează uimirea cauzată de analogia dintre sensurile secvenţiale ale poeziei, cunoaşterea luciferică, cea paradisiacă şi cea terestră [acum exagerez puţin] şi corelaţia, de factură personală, cu variantele modelului noii Toyota Corolla: Terra, Luna şi Sol. 

Aşadar, corol(l)a mi-e aproape gata. Prietenii mei virtuali, poezia fluorescentă a lui Blaga şi Frumoasa cu un scop precis. Frumoasa, v-aţi dat seama, este ea, noua Toyota Corolla, a cărei design modern şi elegant se cumulează cu tehnologia Toyota Optimal Drive şi sistemul valvematic. 

Dar, sloganul ca sloganul...înţelegeţi-l în varianta la plural, Frumoasa cu scopuri precise: confort (de la remodelarea inteligentă a locurilor la spaţii de stocare, de aceeaşi natură), siguranţă (exemple: cameră video marşarier, comunicare simplificată, sistem audio cu display avansat, navigaţie intuitivă), funcţionalitate maximă prin intermediul sistemului Toyota Touch 2 & Go. 

Aţi avut timp să remarcaţi noutatea referitoare la Google Street View and Panoramio? Încă nu? Va fi available din ianuarie 2014, dar cine vrea să afle mai multe detalii poate să-i întrebe pe cei (clienţi şi jurnalişti:) care au participat la Frankfurt Motor Show, începând cu 10 septembrie.

Şi deoarece nu cred într-o toamnă neapărat frumoasă..pentru că "sistemul meu de navigaţie intuitivă interioară" îmi transmite că vremea se va schimba în curând şi ploile ne-ar putea răvăşi...am păstrat pentru final...fotografia care îmi susţine pledoaria pentru Frumoasa cu un scop precis. [Frumoasa cu scopuri precise]

La mulţi ani, Mr. Google!

Pentru că tu ai fost atât de drăguţ cu mine de ziua mea...do you remember, don't you?..astăzi, când împlineşti frumoasa vârstă de cinşpe anişori, îţi doresc LA MULŢI ANI, la multe căutări reuşite, la multe traduceri din varii limbi, la multe +-uri şi clienţi mulţumiţi!

Acum n-o să te folosesc câteva zile că-s numa' gata să plec la Cluj, la Seminarul Naţional de

Scleroză Multiplă..ui c-am minţit...te folosesc în continuu..:D! Dar, când mă voi întoarce...vei fi prietenul meu de bază în competiţia SuperBlog 2013, care începe în întâi octombrie!

Wish me luck şi inspiraţie din belşug!

Care e legătura dintre Scoţia, Columbia, Canada şi Spania?

Probabil s-a putut observa, în ultimul timp, o super lipsă de activitate la mine-n blog. Bine, trecem peste faptul că-s a naibii de ocupată..cu felurite chestii faine (gen, derulare contracte ale muzeului..nu spun care, da' o urmă a lor o puteţi asculta...din când în când, în pauza de reclame de la Rock FM Sibiu, acum în preambulul Târgului Creatorilor Populari din Romania, a Festivalului Naţional al Tradiţiilor - dintre 9 şi 11 august şi a ARTmaniei, dintre 5 şi 11 august 2013) sau mai puţin atractive, de viaţă cotidiană medicalo-legală, cu controale cvasi riguroase ale stării de funcţionare a propriului organism..ofta, neuro etc. Totodată, trecem şi peste subiectul care-mi vâjâie prin cap şi nu m-a lăsat să mă exprim, pentru că Maica Deontologie veghează şi îmi tot pune câte-o piedică când preaplinul paharului e gata-gata să se reverse. Aşadar, după ce l-am întors pe toate părţile, l-am alungat, l-am surghiunit, în concluzie, l-am şi uitat...Poate că, la un moment dat, îl voi resuscita...în niciun caz în viitorul apropiat. Mă tratez prin ignoranţă voită şi, câteaodată, prin Tourette-u' meu nedirecţionat.:)

Tului, da' m-am pierdut în introducere şi parcă mă văd tratând răspunsul întrebării din titlu cu o nedorită şi inadecvată oboseală. Totuşi, încercarea moarte n-are şi vremea e încă tânără...abia de-a apus soarele...

Vinerea trecută v-am chemat şi n-aţi venit. Aş putea fi supărată, am fost puţin, dar mi-a trecut când mi-am dat seama că seara a fost aproape total a noastră, a mea şi a prietenilor mei. Mi-am conştientizat şi faptul că blogul meu nu are prea mare putere de convingere în a alege dintre două posibilităţi de petrecere a unei seri/ nopţi de vineri-vară: flamenco într-un bar din centrul Sibiului şi aerul curat al unei terase...[sau imaginaţia poate să vă danseze în închipuirea ori, probabil, în rememorarea a ceea ce deja este trecut fierbinte incendiar...:D]

                                       Răspuns brusc...sacadat, în ritm de castaniete...

Richard e un chitarist scoţian, Marta o cântăreaţă din Columbia. După trei luni de când s-au întâlnit în Canada, s-au căsătorit şi sunt cunoscuţi, de mai bine de douăzeci de ani, drept Marta şi Richard Moir, care interpretează direct din Spania, din Andaluzia, tradiţionalul flamenco.

De fapt, pentru mine, flamenco-ul înseamnă totalitatea stărilor sufleteşti..Muzica pe care o sufletul însuşi, chiar el, nevăzutul, incolorul şi inodorul o modelează după chipul şi asemănarea lui şi astfel ne permite să-i vedem/ simţim tumultul, prin noi, înşine. 

De aceea, primind, după ora unu' a nopţii de 26 spre 27 iulie, compact disc-ul inscripţionat cu 13 melodii de Traditional FLAMENCO Music by Marta and Richard, nu m-am putut abţine să nu-mi îmbogăţesc cunoştinţele...Hahaha..Păi cum aşa, vă veţi întreba. Ştiam că posibil trebuie să fie, nu cunoşteam preocedura însă. Aşadar, revine în prim plan, prietenul meu, Mr. Google care îmi dă soluţia. Apoi, de bucurie, scriam pe Facebooku' meu: :) fain de tot! Audio CD-ul de Traditional Flamenco Music, primit de la Marta and Richard ...este acum şi în format mp3. Îi pot tranfera piesele preferate în arhiva mea de pe telefon. Mă bucur că am aflat singură...cu Mr. Google, drept adviser..Mai bine mai târziu decât niciodată...Asta e din ciclul parafrazat, interesul (personal:) poartă fesu'! [Mă refeream la o problemă asemănătoare pe care o avusesem cu câteva zile în urmă la muzeu:)], iar Alegrias, Rumba şi Castaniete sunt noile mele ringtone-uri cu care Audiograbber mi-a răsfăţat telefonul.

ps...începând de astă seară mă va frământa o nouă problematică...Conversia fişierelor audio şi imagine într-un format care va funcţiona pe Mr. YouTube. :)

Mr. Google made my day..

...my birthday from yesterday! Mă trezesc de dimineaţă...la 6 şi 25', deschid simultan, ca de obicei, calculatorul & radio-ul, de la butonul ştecărului...şi mă opresc brusc la vederea unei imagini aniversare care mi se iţea pe pagina de pornire a laptop-ului...

Repede m-am gândit, hai să vedem pe cine sărbătoreşte Google-u' deodată cu subsemnata şi m-am uitat curioasă...Curiozitatea s-a transformat în uimire, apoi a fost urmată de două clipe de gândire...plus concluzia logică:

1. Mamă, ce tare a prietenu' meu, Mr. Google! 

2. E musai un printscreen...da' ai grijă să se vadă esenţialul care te interesează! Şi salvează în format .jpg. Nota bene: esenţialul e scris mic-mic, abia se vede, sub ultima prăji din imagine:P!

Concluzie rapidă, scurtă, la obiect, antemergătoare mulţumirilor:

Laptop-ul meu, Dell vostro 1000, puţin expirat, dar foarte de ajutor, fiind un personal computer pe care te poţi baza aproape oricând, foloseşte Google Chromu' şi se loghează automat, la fiecare redeschidere. Faptul că persoana în cauză nu a trântit vrăjeli la marea nimereală şi a tratat cu profundă conştiinciozitate facerea contului ei de gmail a contribuit la un alt 1st time neaşteptat. Tortul, lumânările, prăjiturelele şi artificiile le dat virtual prietenul meu de încredere, Mr. Google! 10x a lot! Ţie şi zecilor, dacă nu cumva sutelor de mesaje de felicitare + real presents, primite prin varii surse: facebook, telefon, poştă, yahoo messenger, curier - mulţumesc LuxuryGifts şi SuperBlog.

Multe, multe, multe, multe...mulţumiri! 

Cui? 

Vouă...prietenilor mei dragi!