Care e legătura dintre Scoţia, Columbia, Canada şi Spania?

Probabil s-a putut observa, în ultimul timp, o super lipsă de activitate la mine-n blog. Bine, trecem peste faptul că-s a naibii de ocupată..cu felurite chestii faine (gen, derulare contracte ale muzeului..nu spun care, da' o urmă a lor o puteţi asculta...din când în când, în pauza de reclame de la Rock FM Sibiu, acum în preambulul Târgului Creatorilor Populari din Romania, a Festivalului Naţional al Tradiţiilor - dintre 9 şi 11 august şi a ARTmaniei, dintre 5 şi 11 august 2013) sau mai puţin atractive, de viaţă cotidiană medicalo-legală, cu controale cvasi riguroase ale stării de funcţionare a propriului organism..ofta, neuro etc. Totodată, trecem şi peste subiectul care-mi vâjâie prin cap şi nu m-a lăsat să mă exprim, pentru că Maica Deontologie veghează şi îmi tot pune câte-o piedică când preaplinul paharului e gata-gata să se reverse. Aşadar, după ce l-am întors pe toate părţile, l-am alungat, l-am surghiunit, în concluzie, l-am şi uitat...Poate că, la un moment dat, îl voi resuscita...în niciun caz în viitorul apropiat. Mă tratez prin ignoranţă voită şi, câteaodată, prin Tourette-u' meu nedirecţionat.:)

Tului, da' m-am pierdut în introducere şi parcă mă văd tratând răspunsul întrebării din titlu cu o nedorită şi inadecvată oboseală. Totuşi, încercarea moarte n-are şi vremea e încă tânără...abia de-a apus soarele...

Vinerea trecută v-am chemat şi n-aţi venit. Aş putea fi supărată, am fost puţin, dar mi-a trecut când mi-am dat seama că seara a fost aproape total a noastră, a mea şi a prietenilor mei. Mi-am conştientizat şi faptul că blogul meu nu are prea mare putere de convingere în a alege dintre două posibilităţi de petrecere a unei seri/ nopţi de vineri-vară: flamenco într-un bar din centrul Sibiului şi aerul curat al unei terase...[sau imaginaţia poate să vă danseze în închipuirea ori, probabil, în rememorarea a ceea ce deja este trecut fierbinte incendiar...:D]

                                       Răspuns brusc...sacadat, în ritm de castaniete...

Richard e un chitarist scoţian, Marta o cântăreaţă din Columbia. După trei luni de când s-au întâlnit în Canada, s-au căsătorit şi sunt cunoscuţi, de mai bine de douăzeci de ani, drept Marta şi Richard Moir, care interpretează direct din Spania, din Andaluzia, tradiţionalul flamenco.

De fapt, pentru mine, flamenco-ul înseamnă totalitatea stărilor sufleteşti..Muzica pe care o sufletul însuşi, chiar el, nevăzutul, incolorul şi inodorul o modelează după chipul şi asemănarea lui şi astfel ne permite să-i vedem/ simţim tumultul, prin noi, înşine. 

De aceea, primind, după ora unu' a nopţii de 26 spre 27 iulie, compact disc-ul inscripţionat cu 13 melodii de Traditional FLAMENCO Music by Marta and Richard, nu m-am putut abţine să nu-mi îmbogăţesc cunoştinţele...Hahaha..Păi cum aşa, vă veţi întreba. Ştiam că posibil trebuie să fie, nu cunoşteam preocedura însă. Aşadar, revine în prim plan, prietenul meu, Mr. Google care îmi dă soluţia. Apoi, de bucurie, scriam pe Facebooku' meu: :) fain de tot! Audio CD-ul de Traditional Flamenco Music, primit de la Marta and Richard ...este acum şi în format mp3. Îi pot tranfera piesele preferate în arhiva mea de pe telefon. Mă bucur că am aflat singură...cu Mr. Google, drept adviser..Mai bine mai târziu decât niciodată...Asta e din ciclul parafrazat, interesul (personal:) poartă fesu'! [Mă refeream la o problemă asemănătoare pe care o avusesem cu câteva zile în urmă la muzeu:)], iar Alegrias, Rumba şi Castaniete sunt noile mele ringtone-uri cu care Audiograbber mi-a răsfăţat telefonul.

ps...începând de astă seară mă va frământa o nouă problematică...Conversia fişierelor audio şi imagine într-un format care va funcţiona pe Mr. YouTube. :)