Pluguşor de la Green Charme, ediţa a XI-a, 2020/ 2021

Aho, aho, copii și fraţi!

Mâine anu' se-nnoiește

Plugușorul se pornește
Cu urări de la Eliza, O MIE    

Să scăpăm de pandemie !!!!!!!!

 

Sănătate, Noroc Bun

Bani cu furca să-i aduni!

 

Întâlniri, la depărtare,

Pân' va fi BINE sub Soare!!!

 

Împliniri, trăiri, senzaţii

În toate cele 365 de rotaţii !!!!

 

Veselie şi belşug

Cu spor în toate-n meşteşug

Iar Covidu' ars pe rug! 

ps Am zis! Am zis!

La mulți ani 2021! ✨🍀🤗🎉

 

Dacă anul trecut scriam: "Oare când va veni din nou momentul când Eliza, purtătoarea și autoarea de Pluguşor eliziac, în ultimii zece ani, își va pune din nou mâinile în mișcare pe tastatură și va binevoi să-și aștearnă postări noi ... scrise cu sufletul, o țâr' adormit acum?", acum s-ar putea să promit, o fac foarte rar :), că-mi voi ordona să mi se trezească sufletul...la scris. Ar fi şi cazul...

Hei, fetiţo, e deja un ordin, ia nu te mai face că promiţi... Apucă-te de treabă, scrie-ţi blogul, mâzgăleşte-l dacă vrei, dar lenea în ale creativităţii tale scriptice...nu se mai acceptă! Nu ştii cine-ţi mână degetele acum pe tastatură...? De greieraşul lui Pinocchio ai auzit? De bancul pe care îl ştii de la tata...

[Într-o dimineaţă mohorâtă de ianuarie, un lucrător de la Parlamentul României, nu i se mai ştie funcţia (mai şi inventez:), se trezeşte brusc din cauza un zgomot puternic. Ştiţi ce ea? Se crăpa de ziuă.

Se îmbracă, se spală pe faţă şi pe dinţi, în grabă, mănâncă o ţârică, îşi ia servieta sau rucsacul, nu se specifică, şi  iese din scara blocului să prindă autobuzul. Grăbit fiind, deodată se împiedică de ceva, de era să cadă în nas..ce era? Era un sărac lipit pământului...

Se miră, îşi face cruce, mai merge câţiva paşi, dar un miros pestilenţial îi mută nasul..Se uită în jurul şi descoperă sursa. Era un individ...putred de bogat!

O ia la fugă după ce se uită la ceas şi-şi vede întârzierea. Prinde autobuzul, aproape din zbor...şi nici nu-şi dă seama cănd au trecut cele 50 de minute ale călătoriei spre locul de muncă.

Coboară relaxat, ajunge la aleea din spatele Casei Poporului şi aude în spatele lui..Râc, râc, râc. Nimeni. Metge mai departe...Iar, râc, râc, râc ... Grăbeşte pasul, cuprins de o frică aproape inexlicabilă, râc, râc, râc în spatele lui. Nimeni. O ia la fugă, dar se opreşte brusc. Şi-a dat seama ce făcea râc, râc, râc. Ştiţi ce? Îl râcâia conştiinţa pentru în graba cea mare a dimineaţii nu îşi plătise biletul de autobuz.]

 

 

 

Scrie...că dacă nu, Conştiinţa râc şi râc! Vrei? You've got yourself a deal!

 

 

 

Care-s păcălelile, care-s adevărurile, care-s provocările?

Dimineaţă. Soare. Cer senin. Trei norişori. Prima melodie a zilei pe care am ascultat-o a fost faină, ritmată, cu iz de libertate, Mica Ţiganiadă. Am gândit puţin mai departe şi am simţit totuşi o micuţă energie negativă, cam cenuşie de felul ei...cauzatoare a unor mici presimţiri uşor înnegurate cu privire la ziua ce-mi urma.

Sună telefonul. "Eliza, am un vierme pe tastatură! Am încercat să-l dau jos, dar a picat printre litere." Trece jumătate de oră. Sună iar telefonul. "Gata cu viermele. Nu mi se mai târăşte printre taste. Tocmai a venit cineva din Diaspora şi m-a ajutat să-l scot de acolo." "Şi ce-ai făcut cu el? L-ai omorât?" "Nu, cum să-l ucid?...I-am schimbat domiciliul...l-am transportat la aer curat..."

Bate cineva la uşa. Foarte solemn, de 3 x. M-am speriat puţin pentru că în acel moment eram foarte concentrată asupra calculării unui deviz pentru un evenimant pe care o să-l organizez în vară. Era un curier frumuşel, care cu o voce de bariton m-a întrebat, întinzându-mi un plic: "Dumneavoastră sunteţi Eliza?" şi a continuat, spre surprinderea mea: "Aveţi o scrisoare din partea unei persoane care doreşte să-şi păstreze anonimatul. Vă roagă să-i citiţi mesajul cu atenţie şi să faceţi ceea ce consideraţi a fi necesar."

Suspans, marcat de o curiozitate evidentă. Să fie antrax? Wtf? Citesc: "Vă anunţ cu durere în suflet dispariţia prematură a Bunului Simţ. Sincere condoleanţe! Înmormântarea lui va avea loc începând din acest moment...se va desfăşura...peste tot...Aţi intuit această veste, nu-i aşa? Nu este deontologic să vă anunţ asemenea grozăvie când vă aflaţi în plină activitate profesională! Îmi pare rău! Nu vreau să vă destabilizez! Dar mai e o şansă...şi o speranţă! Faceţi-l să renască din propria-i cenuşă...! Cum? Prin Conştiinţă.[Semnătură aproape ilizibilă] Greierul Vorbitor (momentan Scriitor)"

Da, într-adevăr ştiam, dar nu credeam că e deja oficial. M-am speriat...dar am făcut ce mi s-a cerut...ceea ce am considerat a fi necesar. Am mediatizat mesajul...şi voi continua să-l promovez...pentru că nu am chef deloc să accept realitatea expusă prea conştiincios...

În rest, la fel ca dimineaţă, soare, cer senin, trei norişori...Momentan, noapte!