De la Noaptea de Sânziene via Târgul de Ţară, inaugurat azi, direct în SuperBlog 2012

Hmm...de bunăvoie şi nesilită de nimeni mă bag cu nonşalanţă în gura lupului...sau poate că nu a lui...poate e doar "gura lumii" despre care v-am zis eu odată, la nr. 29 ce părere am...Dar, a trecut un an de-atunci, am învăţat să mi-o aduc aproape, s-o evit când îşi scoate corniţele...mamă, ce aberaţie am lansat! "Gura Lumii" cu coarne...ioi, unde ar putea fi? În colţurile buzelor, dacă rămânem în stadiul efectiv anatomic..De ce nu îmi spuneţi că iar sunt în plin derapaj...că altele-mi sunt ideile cu care am pornit această postare...

Astăzi suntem în 8 septembrie, sâmbătă...Optu' (v. Cică senin) este pentru mine o taină, e Viaţa însăşi...e semnul meu...îl ştiu de mică. De dimineaţă, m-am trezit devreme. Ţuşti pe balcon cu cartea-n mână! Volumul al II-lea din Noaptea de Sânziene a lui Eliade! O amintire fotografică de dimineaţă cu Munţii Făgăraşului în soarele proaspăt de septembrie...şi pregătiri pentru plecarea-mi langzam aber sicher :)), spre Târgul de Ţară de la noi, din muzeu. Fac un scurt raport, prin maniera enumeraţiei, atât de dragă mie, atunci când vreau să scurtez momentul: zece jumate transformat în unşpe şi ceva, doctoru' în literatură îmi spune finalul cărţii..Ştefan Viziru moare în accident de maşină! La care eu: Cu Ileana? Da! Iarăşi eu: Aşa trebuia să fie! Nu vroiam să aflu:(! Anima ASTRA!, cele cinci ateliere sunt la locul lor, animate cum se cuvine, chiar şi cuţii sunt curioşi, urmează discursurile, tăierea panglicii tricolore apoi, START! Bulz, scoverzi sălişteneşti, "puiul târgului" - turta dulce, ţuică, vinoase şi vinarsuri:), hencleş, poze peste poze...io la aparat!..doi ochi albaştri-închis, faini, adânci şi, iarăşi, faini. Urmăriţi şi, la final, cunoscuţi ....pe fugă! S-ar putea dori o cercetare mai temeinică...Înapoi acasă! Magnetizată/Energizată fiind, m-a apucat cheful să-mi citesc mesajul primit de la un prieten...Citez: Uite vroiam să îţi recomand un concurs de blogging, ştii că eu intru pe blogul tău cu mult drag de fiecare dată şi cred că tu ai avea şanse să câştigi premii faine la competiţia asta. Asa că, iata link-ul, şi dacă te bagi, eu îţi urez baftă multă! Mulţumesc, Andrei!

Şi acum, la sfârşit, revin cu informaţiile clare! Mă voi înscrie pentru a scrie, pentru a nu mai fi leneşă, pentru a-mi dovedi mie că pot pe parcursul a două luni, din octombrie până în întâi decembrie, din şapte în şapte zile, să-mi impun un program de scris...cum spunem, de bunăvoie (cu voie bună:) şi nesilită de nimeni...aaa, ba da, doar de mine! De-asta nu sunt bună PiaRistă...că evit esenţialul...Este vorba de un concurs, cred că frumos, cred că greu, cred că nu imposibil de dus la bun sfârşit! 

Om trăi şi om vedea ce voi face la SuperBlog 2012!

Ce-ar fi să dau Lovitură Norocoasă, dacă Lucky Strike sunt ţigările mele prefeate, din 1999, vara!

O fi vreun semn că nu le fumez degaba?

Mulţumesc...

NOTA BENE...din ciclul: Nu cerceta aceste legi, că eşti nebun de le-nţelegi!

Mulţumesc Animă ASTRA!, vinului roşu demisec, Berlinului, U-bahn-urilor & grafitti-urilor din staţii, Moş Crăciunului meu de acum doi ani, ştiţi voi, Sânziana aka Scufiţa Roşie...pentru idee, Harley-ului de August, ochelarilor de Ozzy şi Lunii Pline, Fridei Kahlo, lui/lor/ei A for A - all for art, a romanian designer product şi verdelui-gri sau viceversa, abramburelii frumoase de poezie infantilo-reminiscentă, citez: Cosmin şi Cosmina se plimbă cu maşina, la orice stop beau câte-un sirop, la orice cotitură mănânc-o prăjitură! [CASĂ DE PIATRĂ! A fost o minune de nuntă faină-faină-faină], Canadei, Martei & lui Richard, flamenco-ului, dar şi Mexicului cu ai săi susţinători [gracias amigos A y D]...musai să-l facem..,pe el, proiectul de tandem între Tequila & Ţuică, minimalizând intenţionat importanta subiectului, AMBIENT-ului, anticipat, dar arheologic de toamnă, de Elle Moi, ce să mai zic, se subînţelege că-i mulţumesc!

În afară de mulţumiri...neepuizate din păcate & de somn ivit brusc...ideea iniţială era că astă-seară am făcut câteva poze...cred eu, frumuşele, dar, cum ziceam...nu căutaţi cumva să le înţelegeţi...iar mulţumirile mi-au răbufnit spontan, pentru că sunt meritate până peste poate! 

Vizionare plăcută...analitico-psihedelică....! Că anyway Pink Floyd a fost vedeta RockFM-ului de astăzi, la Monsters Day!

Luna nu e încă plină, dar LUNA PLINĂ, ediţia I, e în desfăşurare...

...la Biertan! Nu aş fi vrut să scriu azi că mi se pare că după lunile ăstea două, care tocmai au trecut, luni în care pot recunoşte că m-am scremut forţat să-mi stârnesc/strunesc inspiraţia şi să-mi potenţez disponibilitatea de scris, respectiv să dau dreq-ului lenea & lipsa de chef, iată-mă, acum, aici, ieri, azi şi mâine, în trecut, prezent şi viitor, doritoare să-mi dezmorţesc deştele, pe tastatură, şi limba, prin viu grai sau plecăind o ciocolată caldă după 94 de minute de istorie a cinematografiei, stele deasupra mea/a noastră/ Biserica fortificată & luminată a Biertanului, as scenery, în spatele ecranului din proiecţie din Grădina Méliès, una dintre locaţiile Festivalului de Film Horor & Fantastic LUNA PLINĂ, Birtan Transilvania, un eveniment marca TIFF şi răcoare, chiar friguţ accentuat, încălzit, prin autosugestie, de emoţii dătătoare de combustii interne & spontane la trăirea unui moment istoric, la exact nouăzeci de ani de la premiera filmului NOSFERATU, o capodoperă, un model pe care-l putem întâlni în cursul celo nouă decenii de la apariţia lui aplicat cu mai mult sau mai puţin succes în filmele americane...:) Nu mă puneţi să dau nume, ca Eliza să se transforme, peste noaptea de LUNĂ PLINĂ ;), din superficială & diletantă de carieră în specialistă.

Dar, indiferent cum sunt sau mă simt că sunt...pofta de a-mi sharăni (full version:) bucuriile nu mă părăseşte deloc...

Săptămâna asta e al doilea film la care vă urez Vizionare plăcută! 

Dar, cel mai bine, urcaţi-vă în maşini/ pe motoare ş.a mijloace de transport, porniţi spre Biertan, dar nu mergeţi prin Mediaş, că drumul este horror, în lucru, fără cap şi coadă. Luaţi-o pe Agnita! Astă seară avem...Îmbrăcaţi-vă bine!

Derdeluşul gândurilor... Just an example ...

....încurcate sunt căile pe care o iau razna gândurile...cele care îşi urmează logica faptelor viitoare sau trecute şi conexiunile ce rezidă din aceste corelări. Hopa, unde e prezentul? Mi-amintesc de Motto-ul din Clopotele lui Schiller, dar nu mai sunt sigură:) Şovăielnic vine Viitorul, Ca săgeata-şi ia Prezentul zborul, Veşnic e Trecutul pe pământ! Deci, ce mai contează prezentul în ecuaţia asta, când Confucius e maestrul adevărurilor logice & absolute! Nu mă mai îmbârligaţi cu relativitatea, marca Einstein, care oricum e absolută:))!

Iar acum, pornind de la un truism evident, pentru a mă explica, atât mie, cât şi vouă....voi începe cu începutul şi voi termina cu sfârşitul. Voi porni în călătoria, care va parcurge mai mult de paişpe ani, pe firul invizibil al peregrinărilor micilor mele impulsuri neuronale.

Sâmbătă, 18 august, ora 18.00 avem Seară de FLAMENCO în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, performeri Marta şi Richard Moir din Canada. Veniţi, da? 

Ţineţi minte cuvântul/gândul Canada...cumulat cu un altul, care-şi aminteşte că în urmă cu trei-patru zile Eliza s-o dat pe un Harley-Davidson şi că nu i-a relatat faptul îmbucurător lui Laurier, un amic, căruia i-a trimis filmuleţul de pe Youtube, cu Harley-urile pe gheaţă ..De unde e el oare? Clar! Din Canada! 

Şi ce face el acolo? Este inginer forestier în pădurile ălea faine...cum am văzut doar în filme...Hiii...am o poză pe care mi-a trimis-o, ca şi cadou de ziua mea...dintr-o pădure din nordul Albertei. Remember the fugitive thoughts! Ce avem până acum? Canada, Harley (amortizat deja:), Pădure şi Film...

Mai ales într-unul, cel ce mi-a marcat copilaria...Aveam zece ani, când ne-a dus tata la cinema Independenţa, actuala Sala Thalia. Exact în '88 l-am văzut...Se numeşte Ursul, The Bear, iar în franceză L'ours...Iar bucuria din această seară îmi este dedicată mie, căreia îmi mulţimesc pentru descoperirea făcută....

Cuvinte-cheie: URS & PĂDURE! Pe Laurier îl întrebasem, acum vreo trei săptămâni, ce animale sălbatice mişună prin pădurile Albertei. Iar răspunsul lui [This week I saw a small grizzly bear while riding my bike and I also saw a pine marten, like a large weasel, which I haven't seen before] m-a îndemnat să-mi amintesc filmul, să-l caut, ca şi trailer speram eu...dar, fortunately, l-am găsit întreg şi tradus, pe deasupra...pardon, pe dedesubt:))! Mă bucur enorm! E filmul copilăriei mele, de care ţin cu dinţii, s-o retrăiesc, din când în gând!

Vizionare plăcută! 

Me and my Romanian Dream. ...ARTmania & Harley-Davidson

N-am întârziat vineri dimineaţă la servici. Cu toate că m-am întâlnit cu Pardon Cutzu', vizavi de fosta Casa Modei şi am poposit două minute să-l prind în chip cu telefonul, tocmai pentru a stabiliza legătura intrinsecă creată în urmă cu o săptămână şi ceva, pe ploaia aia mare, neaşteptată, dar faină, cu bulbuci, în timp ce-mi beam laptele cu miere şi intram în atmosfera de soul stories. Mă găndeam ca seara începeau concertele (Trail of Tears, Deathstars, Epica şi Die Toten Hosen)...şi trecând pe lângă Împăratul Romanilor am fost izbită în retină de şirurile aproape simetric aranjate de motociclete Harley Davidson...4 de-o parte, 4 pe cealaltă şi una moţ, care cred că, deşi pe atunci nu ştiam, dar mi-era, cât de cât, sortită. Shootin' cu mobilul...deja vise, alegeri, planuri...totul on line, dacă aş fi întârziat...n-aveam nici o scuză...era totul pe faţă, pe Facebook...

Mâine voi întârzia, nu e cazu', da' nu mă pot abţine să nu scriu şi să adorm târziu...Aşa, numa-n ciuda mea, mă duc pe balcon să-mi aprind un Lucky, să-mi fie cu noroc..aşa cum am avut mai târzior norocul să descopăr un portret, chiar la intrarea în Galeria Habitus, Cartierul General al stuff-ului ARTmania. A fost un semn...că voi avea cel puţin o emoţie, ca în 2010. Au fost două...Mă scuzaţi pentru digresiune...

Dar, cred că totuşi conştiinţa mă râcâie şi mă trimite în pat. Drept urmare, mi-amintesc de telegrafie, pentru a nu ştiu câta oară când mă grăbesc pe blog. Înţelege cine ce poate...dar eu mă descarc sau, poate, reîncarc...mai corect spus...Start:

Norvegia & Suedia...bun, bun, buni reprezentanţi. Stop. Amintiri din  anii '98 - '02, Forum, prieteni vechi, revederi, strecurat în faţă. Alles Gute. Stop. Sâmbătă, trezit devreme după o noapte semialburie:)...renunţat la sandale, luat casca şi ochelarii de Ozzy (10x guys), îmbrăcat în negru şi plecat în viaţă. Stop. Grădina Baroc. Vecinătate My Dying Bride. Cafea, 5 lei, legată cu plastic de prins bannere, pe care l-am confundat c-o linguriţă. Servită cu un alt plăsticuţ, corespunzător amestecatului zahărului. Cutter-ul în funcţiune. Stop. Bogdan, nu te urăsc! Stop. Parada Harley-urilor tocmai trecea prin Piaţa Mică şi se îndepărta. Mie îmi plac chopper-ele. Stop. Dar nu puteam să ştiu sigur că nu e doar o iluzie, o prejudecată, de tip eliziac, dacă nu aş fi încălecat unul...Am ieşit din ritm. Stop. Feri-ferea. Reintru mult mai laconic & de neânţeles. Stop. O maşină pentru Eliza, la Kappa. Muzeul în aer liber. O singură ţigară. Stop. Familia din Galaţi. Stop. Cum putem ajunge în Centru. Ni s-a stricat GPSu'. Dacă aveţi un loc liber în maşină, pot fi eu GPS-ul dumneavoastră. Stop. Scena Harley-Davidson. Stop. Violentory din Bulgaria. Comunitatea bulgară prezentă. Stop. Stuff-ul Harley prezent. Stop. Eliza în acţiune. Împăratul Romanilor. Stop. Aici se rupe filmul. Stop. Începe aventura. Multumesc, dl. Paraschiv! Aştept fotografia, singura dovadă şi sursă de rememorare a scurtei (aprox 17 km), dar FAINEI călătorii, Stop. Îţi mulţumesc mult, Dan!!!! Stop. Mulţumesc, Claudiu, pentru activare!:)) Stop! 

Ce stop, femeie? Că de-abia de aici pornim! Pe Alba Iulia, în jos, ne dăm în cercul giratoriu...Mă gândeam ok, e fain, păcat că e puţin. Dar nu! Trecem de Ibis, trecem pe sub balconul meu...Mergem. Viteză. Confort. Nu mai am baterie nici la aparatul foto, nici contul Vodafone aka Internet, pe care nu l-am încărcat. De lene. Dar nu contează! Trăiesc clipa! Atât de fain! Am filmat puţin ceva din drum şi bordul motocicletei Harley Davidson..care-mi era gazdă primitoare, dacă înţelegeţi ce vreau să spun:), până în momentul în care m-a apucat frica la gândul că nu o să pot găsi/număra fărâmele telefonului, care ar fi putut să-mi zboare din mâna stângă datorită forţei de gravitaţie, corelată cu v şi cu gradul accentuat din B-atitudinea-mi, care nu m-a părăsit încă....Nici nu o va face! Iar acum o mostră...o fotografie de noapte a VISULUI AMERICAN/ROMÂNESC de peste zi...

 

 Mulţumesc, Harley Davidson România!

În loc de epilog ... retrăiesc emoţia My Dying Bride! Noapte bună, e ora unu şi cinci, iar mâine e deja azi!

 

În curs de dezintoxicare...

...am o problemă, la început n-am băgat de seamă...dar sunt silită să mi-o recunosc şi să încerc s-o eradichez. Ştie toată lumea cât de mult îmi place să scriu...scriu cu uşurinţă în Festina Lente-ul meu! Ideea este că, deşi am subiecte...zilnic o droaie...izvorul îl simt total nesecat, colcăie de chef & antren, undeva, cândva s-a interpus o baricadă, ca un sediment greu erodabil & explorabil...

Chiar acum, după ce s-a procopsit cu 34 de ani la activ, Elizei, brusc, îi e frică să scrie...Unde e nebuna, scz. zănatica aia drăgălaşă, impertinentă câteodată, perversă alambicat, aproape tot timpul şi cvasi vulgară, dar totuşi inocentă în zvăpăielile ei? Ce drequ' o apucat-o? Că Viaţa e aceeaşi, prietenii ei sunt cu duiumul, muzeul înfloreşte, se animă încontinuu ANIMĂ ASTRA!, ginul tonic cu lămâie la fel de bun a rămas pe caniculă...şi aşa mai departe...

Să-i facem anamneza, tocmai pentru a-i găsi cauza/cauzele penuriei emoţionale care o macină, de fapt a măcinat-o săptămânile trecute, dar nu cred, personal că putem vorbi totuşi la timpul trecut despre ea, Neclaritatea stărilor ei afective...

Păi să vedeţi şi să nu credeţi...Acum două săptămâni am surprins-o stresată, nu mai rău ce de obicei, dar de necontrolat, în sensul că, deja parcă îşi crease o ritmicitate a izbugnirii în plâns nervos, între orele 9.00 şi 10.00, dimineaţa. Şi-a dat singură seama de ciclicitatea fenomenului, când, repetiţia a devenit extrem de supărătoare...Fix când trebuia să rezolve rapid vreo trei, patru lucruri simultan...îşi deranja ritmul dimineţilor de servici sau de aiurea..că, nu doar la muzeu păţea de-ăstea!

S-a speriat şi a început să se gândească abitir la ea, însăşi. Sar direct la concluzia la care a ajuns, pentru că deja mi-e greu să-i retrăiesc fazele: Deşi toată lumea o consideră o super sociabilă, vorbăreaţă până la extrem, o jucătoare cu cuvintele şi nu numai - are blog personal:), o salvatoare [hahaha], în materie de idei sau soluţii spontane pentru rezolvarea inerentelor neprevăzuturi ale cotidianului, fata are o problemă gravă, nu ştie să comunice cu adevărat. Nu spune lucrurilor pe nume, nu are curajul să-şi arate adevărata faţă, cea a nevoii de atingere a sufletelor cu care să intre în consonanţă. Bine că s-a prins, că ea în beatitudinea/combustia-i spontană, dar, oarecum artificială, ar fi dus-o înainte, cu râs şi plâns, balegă de mânz, dacă nu ar fi conştientizat că POATE comunica! Că ştie să vorbească din suflet, dar şi să asculte! Pardon! Mulţumesc! Trebuia să-ţi scriu un sms...Pardon!

Nu-s normală, de ce tre să îmi caut tot felu' de subterfugii pentru a para eventualele acuzaţii se slăbiciune omenească, îmi bag picioarele, ba nu...mai bine, bani în buzunar, cum ar zice Cristi, colegul meu de birou...că-s prea ocoşă să-mi recunosc slăbiciunile, eu, care am fost crescută cu vorbele lu' tata, că sunt extraterestră...

Ce mai alien am fost #prinSibiulmeu, ediţia a II-a (mulţumesc Tudor & Răzvan), după ce mi-am trăit 1st time-ul parcurgerii pistei de biciclete a Sibiului, până în Pădurea Dumbrava, la Muzeul ASTRA, am socializat cu bloggerii invitati special (postarea lui Răzvan e totalmente concludentă:), am pornit-o înapoi spre oraş, pe cărarea secretă, prin pădure, prin spatele Muzeului în aer liber, pe care mi-a revelat-o Călauza mea, un bătrânel biciclist de vreo 75 de ani...Mare om, dar care nu a putut să-mi oprească şovăiala care m-a cuprins la intrarea pe Aleea Călăreţilor...Aveam în faţă aleea, care mi se deschidea largă, liberă de maşini...Ce mi-am zis: Hai că părăsesc pista, că-s prea mulţi pietoni infiltraţi printre biciclişti. După 3-4 metri, în stilul meu caracteristic de răzgândicioasă, continui să reflectez în grabă Da' de ce totuşi să nu merg pe pistă? Parcă e totuşi mai fain acolo...Virez brusc la stânga...Aaaaauuuu! Zdraannngggg! Aţi păţit ceva? Eu udam florile în gradină şi am auzit căderea bicicletei! Haideţi să vă spălaţi pe faţă..M-am speriat, m-am pipăit, credeam că-s plină de sânge...Apă rece, rece, bună, bună, doar cotul drept zdrelit...Vă aduc Rivanol, să dezinfectăm. Eu deja m-am obişnuit, săptămânal se întâmplă niscai accidente din cauza bordurii. Da, aţi înteles totul bine, nehotărârea şi lipsa acuităţii vizuale, mi-au venit de hac. Am confundat bordura cu o linie albă, mai groasă. Dar, noroc cu tata, care ne-a învăţat multe când eram mici: să ne batem, să cădem corespunzător, ca nu cumva să ne rupem ceva...Dar şi cu Călăuza, care la cererea mea expresă şi total anapoda, dată fiind situaţia, a imortalizat momentul de după. Multumesc domnule Toma!

Să-mi fie învăţătură de minte, toatele lecţiile pe care le-am învăţat în acest scurt concediu, care s-a terminat azi!

Dansul de caracter al superstiţiilor eliziace...deja cutumizate...

...în trei decenii şi 1468 de days & nights...

Fuck ce fuck...:)) Să-mi revin...că am luat-o razna de la început...Reîncep, cu seriozitatea-mi întipărită pe faţă..cică:))!

Aşadar, fac ce fac şi mă auto deconspir, de m-apucă şi pe mine uimirea...Şi, pentru a-mi răscoli prin trecut, îl am pe Yoghy, alături de mine [ăsta-i numele lui de cod, al jurnalului intim:)...început în clasa a VI-a, la insistenţele lu' tata & continuat cu drag, râsete, nervi, bucurii, îndrăgosteli, emoţii, lacrimi ş.a.m.d., de sussubsemnata! Bubu ştie!] să-mi dovedească practica aproape îndelungată în ale istoriei recente a superstiţiilor mele, create şi (re)create. Nici prin cap să nu vă treacă vrăjitoriile, magiile albe sau negre, poate doar ălea multicolore:), flăcările violet, păpuşelele Voodoo bla,bla. N-am treabă, nici în clin, nici în mânecă cu drăcoveniile de genu' ăstora din pozele de upstairs pe care le-am făcut în septembrie 2010, lângă Căsuţa Meşteroaiei, locaţie a atelierului de confecţionat măşti tradiţionale, la unul dintre team building-urile din Muzeul în aer liber. Se vede că alţii au totuşi...ioi...iar eu doar îi supraveghez din umbră & din absolută întâmplare:).

Deja m-am plictisit...am obosit...mi-e foame...vine ploaia în sfârşit...Mi-am răvăşit postările în căutarea cunoscutului necunoscut sau viceversa,...nu-mi dau seama, oricum  supranatural:)..de tip eliziac. Am găsit ceva dovezi, gen: Juca-m-aş să mă joc cu jocul..., Între...şi ..., În căutare de răspunsuri obiective..., iar acum, SENZAŢIONAL...îmi continui şirul superstiţial cu ultima găselniţă...databilă, prin viu gând :) în preziua mea (07.07), de anul ăsta. Se întâmpla în timp ce, cu RockFM-u' în căşti, respectiv urechi, mă îndreptam spre Biserica Ursulinelor, ca să-i ascult pe copilaşii din Corul danez de băieţi, care, by the way, a cântat îngereşte, ca apoi s-o tai în Cramă la Don Titi şi prietenii mei, cu care mi-am prins ziua, după miezul nopţii:D. Şi mi-am zis ieşind din scară Primele trei melodii care sunt difuzate îmi vor fi dedicate mie şi noului an din viaţa mea. Sunt curioasă ce mă va caracteriza, ce-mi urseşte RockFMu'. Şi au fost, pe măsura aşteptărilor şi dorinţelor secrete adiacente lor. Vi le prezint în cea mai corectă ordine...nu mă acuzaţi de vrăjeli...Ce mi s-a destinat, e bine primit...:P!

1) QUEEN - The Show Must Go On - în ton cu my inner questions, legate de trecerea-mi!

2) Steppenwolf - Born to be wild - mi s-a confirmat buna alegere, pentru care am optat deja:D...Mai bag un by the way pentru băieţii de la RockFM, eu aş pronunţa ŞTEPĂNVOLF, aşa cred că ar fi pronunţia corectă pentru Lupul de stepă, în limba germană:)

 

3) Timpuri Noi - PERFECT...:) 

 

Acestea fiind zise/cântate...e chiar perfect...s-a terminat ploaia, păcat...

O mai aştept, mă duc la mama să mănânc de duminică.

Completare de la Rock FM, căruia i-am trimis link-ul pe Rock FM-ul de pe Facebook...ca să mă laud...:) și ca răspuns la introducerea/prezentare/ concluzia mea: "Bună seara...iată postarea de duminică, de pe blogu' personal...în care Rock FM ...se dovedește a fi pe post de ursitor...Aşa o fi? Vă ţuc din Sibiu...şi vă ascult...după cum se vede:"
"Rock FM Frumos-frumos. Ne bucurăm că ne primești lângă tine."

Opriţi Timpul!...continuarea la final!:)

Hm..cum naiba să mă abţin în a face ce-mi place...iar scrisu', dat la o parte volens nolens, mai mult nolens, zic asta ca să mă scot...Că cică ... sunt foarte ocupată! 

Păi da, Undava la Palilula a fost doar începutul sfârşitului:)), alergat-am, apoi, virtual, la SemiMaratonul Sibiului, cu escala şi cros în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, prin intermediul prietenilor (unii dintre ei, îmi mai sunt şi colegi:)...la care se adaugă gulyas-ul, mâncat în pripă la Zilele Hungarikum, într-o pauză a team-building-ului AVIVA...Pentru ca duminică să-mi fac timp de soare şi motoare...aşa, pe Finish..pe bune finish, că am ajuns la finish de Finish Red Bull Romaniacs 2012, pe al Guşteriţei deal...Şi să-mi înceapă săptămâna în trombă, cu piaristica vs events managingu', care pe care:)...şi să se gate într-o libertate totală...la imaginaţie, la formare avansată, de la Doctus citire [ioi, tulai, Doamnie!...Nici până acum nu am avut timp să-mi iau diploma...Miercuri mă duc s-o ridic, numa' să pot, că nota-i mare...:)], la plimbare, la gin tonic cu lămâie, la culoare tatuată, la hot nights...Atât de fierbinţi, încât m-am ars, la propriu....săptâmâna următoare...de-o ţeavă încinsă...am început să uit că trebe atenţie distributivă şi când de dai joi jos de pe motor...nu doar în timpul mersului, cu pletele-n vânt....Tot hot, tot pe bune a fost şi la Ziua Sugarului, şi soarele, şi atmosfera...O dovadă foto se poate? Am rămas cu telefonul de la Mikiduţa, că aparatu' de la Moş Crăciun aka Sânziana aka Scufiţa Roşie e în moarte clinică...Se cere o rugăciune, în acest tragic moment..., nu-i aşa? Hai, Serj, ajuta-mă....

 

Am şi uitat de unde am plecat...cică sunt ocupată...hmm, iar mă apucă frica...frica de a nu-mi ajunge timpul...Dar, deşi relativitatea lui, în însăşi relativitatea afirmaţiei, este relativă, Finish-ul este certitudinal pleonastică exprimare absolut sigur. 

De ce tre' s-o dau cu dus-întors...că azi e ziua mea, haha, nu ca n-ar fi toate ale mele!...Şi, gânditoare & cercetătoare din fire, mi-am căutat Oda, în metru eliziac, pe care mi-am dedicat-o acum şase ani mie, Eliza la 28 de ani atunci. Şi culmea, acum mă citez, cu ceea scriam şi atunci, drept explicaţie voalată suplimentară a frazei anterioare: Şi viaţa merge înainte...în verde continuu...şi anii se scurg...spre verdele continuu!

ps-ul continuării de Finish...Opriţi dricu'! Mortu' vrea să bea un Cico! Asta o ştiu de la tata, v-am mai zis, fost medic legist, de pe la 5 ani!

Nervii...

nu i-am avut de la început...Mă pregătisem sufleteşte s-o fac mai lată ca anu' trecut, să SIMT timpul pe care mi-l programasem a fi extrem de favorabil celei mai dificile competiţii Enduro, Red Bull Romaniacs 2012. Dovada o am pe Facebook, unde cu o zi înainte, în calitate de medium înnăscut...care foarte rar dă rateuri...:), spuneam: Remember 2011...ne vedem şi la ediţia de anu' ăsta...fără ploaie, nu? Poate puţin vânticel! şi trânteam link-ul cu cele 104 de instantanee, de la Prolog & Finish...la care o să aibă acces doar prietenii mei...Dimineaţa lu' 13 iunie, a fost puţin nefastă...în proporţie de 13%...Am vrut io s-o fac pe leneşa şi să mă duc cu autobuzul, care tocmai îmi aterizase în faţa scării blocului meu, doar pentru de-o staţie...Wrong move! Leneşul mai mult aleargă, iar scumpul mai mult păgubeşte! Îmi însuşesc aceste calificative de factură peiorativă ... până la un punct! Punctul prin care am zărit parcarea Casei de Cultură...în drum spre muzeu [că autobuzul m-o lăsat hăt pe Calea Dumbrăvii, la Lomonosov]...plină ochi de motoarele nerăbdătoare, aliniate, puţin asimetric, dar încă în repaus...
Trecem cu vederea nebunia zilnică a jobului meu frumos...şi ne îndreptăm privirile spre Preludiu, aşteptat d-un an...Cred că sigur vă enervez cu insistenţa mea puerilo-râzgâiată de a nu folosi adevăratul termen al concursului. Îl spun acum Prelu PROLOGUL! Iar m-am prostit...:))

Şi permiteţi-mi [de când e faza asta la mine cu cerutul voii/voiei...? Asta-i varianta corectă gramatical. Sau nu ştiu:(!] să sar ca peste bolovani, trunchiri de brad sau stejar, să încerce crengile de molizi să-mi facă probleme de echilibru...nu, m-am chiert...şi să ajung acasă...,seara, destul de devreme:), pentru a mă juca Ai dracii mei..., pe care-i lăsasem de dimineaţă nesupravegheaţi. Când colo, mă trezesc câştigătoare a premiilor II + III (simultan), la proba Artefactul Norocos. Bineînţeles, primesc mesaj de felicitare de la str8, colegul meu de joc, cu nickname atât de fain, optu' meu şi titlul sub care mi-am salvat lucrarea de diplomă din facultă...iar eu, într-un moment de defulare, îi raspund: Servus...chiar mă bucur de numa', numa'...Că m-am enervat orele ăstea de când am plecat de la servici tot de numa', numa'...M-am dus şi io, ca tot omu', oama...:) la Red Bull Romaniacs...să fac poze...şi mi s-a stricat aparatul, după aia m-a lasat bateria de la telefonu' cu care puteam posta pe Facebook...am reusit să fac doar o poză...Ulterior, m-am întâlnit cu frai-mio care mi-a împrumutat telefonul lui...Din păcate, era mult prea şmecher pentru a fi folosit de o atehnică, de tipul meu...A fost fain, dacă n-ar fi fost aşa de enervant...Şi acum, bucuria dublă a creditelor...:) Fain! O seara frumoasă...şi mersi că ai citit descărcarea mea..
Închei postarea rapid, pentru că sigur răzbate din ea frustarea şi n-am chef să stric şi cheful vostru...mai ales, acum când sunt pe picior de plecare spre Palilula...Cum adica unde? Undeva la Palilula ...la noi în muzeu, astă-seară de la ora 22.00...

Meseria e brăţară de aur...

...ioi, ce să mă fac? Eu suport doar argintul! Da' ce, am vreo meserie de notat? Fac ceva cu mâinile? Aaaa, ba da...bat tastatura, ţin ţigara-n mâna dreaptă, dacă nu cumva-i trabuc şi ultima dată, a fost în stânga...:P. Mă apucă râsu' & doru', că fain o fost!

Hai să nu exagerez...io am treabă mai mult cu capul...Ui acum mi-o dat prin cap că-s o deraiată de la subiect..o îmbârligată în aluzii, de consonaţe şi disonanţe variate...Iar am băgat una. Sorry, nu m-am putut abţine...

Meseria, munca, sunt subiectele mele de bază. pe care le voi trata astă seară într-o seriozitate debordantă, marcată de mici şicane de nişă. Să luăm un exemplu, să-l transformăm până în cea mai adâncă profunzime a lui...care s-ar putea nici să nu existe:), să-l parabolizăm, fără însă ai da tentă religioasă sau moralistă...sau, cine ştie unde mă va duce imaginaţia...Nebănuite-s căile Domnului...:P. Iacă-tă tenta deja...

Va fi sub forma unei mici scrisorele, de-ălea de se trimit, mai nou, prin poşta electronică, fără poştaş speriat de câini în attachement....Se porneşte aşadar de la un fapt real şi .... să încep, că totuşi mâine dimineaţă iar lucrez, n-o intrat zilele-n sac!

"No, servus,
Îs acasă acum, dar m-a marcat astăzi-ul de la servici. S-o luam punctual & să mai omitem chestiile, cât de cât, minore...deşi, nu cred că mă pot abţine:
- colaborare bună cu Mrs. Y & Mr. X - după lungi discuţii, parlamentări...referatul meu, a fost semnat de amândoi, cu mentiunea Mr-ului X..."Dacă avem fonduri.." ;), cum pălăria să nu fie fonduri, dacă se presupune că...Dacă & cu Parcă se plimbau într-o Barcă? Amândouă, sau măcar una dintre ele:). Mrs Y a preluat legătura şi a zis că se va descurca cu proiectul, anunţat şi la Rock FM, într-o dimineaţă, a cărui principal obiectiv este misiunea spaţială pe Marte, în varianta Big Brother. ....O s-o mai pistonez, să văd dacă nu mă pot strecura printre concurenţii spaţiali.
- PR-ul, mi-a fost dor de el...şi lor de mine...:))

- afişele (3) Târg de Produse, Târg de Jucarii, expo CARNAVALUL, Regele Europei) împraştiate...în punctele esenţiale...
- am contractul de sponsorizare pentru sesiune...mâine îl dau la semnat...oricum va trebui atunci să facem rost de încă ceva bănuţi...
PAUZĂ...

Mă duc să mă relaxez...nu ştiu unde exact...cică Undeva la Palilula..., va fi fain cu siguranţă, că am mai fost acolo, în 3 mai...Ştt, nu-i nici un secret, dar îl scriu ca şi cum ar fi...Proiecţia filmului este programată în cadrul TIFF de Sibiu, la noi, în Muzeul în aer liber, pe 15 iunie, de la ora 10 noaptea..pe scena de pe lacul din Dumbravă. 

 

- protocolul de colaborare cu SemiMaratonul va fi şi el rezolvat mâine (sper)! [Acum e pe VAL...sâmbătă, în 16 iunie...Citiţi şi bucuraţi-vă, pentru că Sibiul se pune în mişcare].
- mini-ghidajele pentru oaspeţii AMBIENT-ului la FITS 2012..am rezolvat, dovada scrisă, scanată şi trimisă în pădure.
Gata, m-am plictisit să scriu ce-am făcut, mă apucă oboseala când mă gandesc şi la ce am uitat....
De exemplu:...este şi o continuare, dar...

...........................de-aici, fie-vă milă de mine, lăsaţi-mă s-o dau în bălării...lăsaţi-mă să scriu în aşa fel încât voi să nu mai înţelegeţi chiar nimic...dadaismul vă spune ceva? Dar Urmuz şi a lui dicteu automat?

Mi-amintesc de timbrele triunghiulare..din copilărie...alea cu fluturi chinezeşti...momentan fluturaşii au zburat, n-am găsit decât o cămilă....vorbesc de mărcile poştale, atât de valoroase la mine în clasor. Şi brusc, îmi dau seama că îmi făcusem planuri mult prea mari...trebuia să fiu mai realistă...s-o las pe minimal..Da, ştiu ce s-a întâmplat, zburaseră spre Danemarca...că fuseseră arvuniţi printr-un Invoice, plătit prin OP, pentru a doua oară.

Acum, pe bune, GATA...
Aaa...mai e ceva, am primit xxxxxxxx.....a venit printre noi, Doamna sau Domnişoara...CENZURA....ioi, cre' că-i, de fapt & de drept, Babă Cloanţă...

Eliza Penciu
Fata buna la toate:))

ps....sunt obosita:( "

Nu atât de obosită încât să nu mă hlizesc...la Târgul de Jucării, sâmbăta trecuta...10x, Gabi!

De ce...?!? Da', de ce nu?

De ce n-am mai scris pe blogul meu de la Paşti & Oul Nonconformist încoace? Să reamintesc lenea, să-mi etalez lipsa timpului, să mă gândesc mai profund şi să-mi descopăr pesimismul optimist:D...pe care nu vroiam să-l share-ănesc cu lumea...să nu cumva să fiu luată la întrebări, de tip incomod...? Să mă declar egoistă, chiar şi cu mine însămi...şi mi-e tare greu să scriu asta...nepăsătoare, "zburătoare" dintr-un eveniment într-altul...? 

Revin, de ce n-am scris? Deşi, inspiraţia nu mi-a lipsit...am preferat să fug, să mă agit, să rezolv probleme, să mă distrez cu prietenii, să călătoresc, încoce şi încolo, să mă emoţionez, să plâng de emoţie sau de nervi, să-mi apăr principiile sau să le calc în picioare, cu bună ştiinţă, să învăţ, să mă joc...aici, pot spune că am avansat puţin...am renunţat la majoritatea jocurior, mi-am păstrat doar două, aşa de CTRL, să nu-mi ocupe timpul în draci (by the way, la aidraci.ro, no chance, no need to stop it!)...

Mi-e groază, sunt 34 de zile de tăcere...of, doamne, dacă o să uit ceva notabil? Îmi asum riscul şi-mi dau drumu' în vâltoare...

23 - 27 aprilie - Zalău, Centrul Pilot de Referinţă pentru Boli Rare "NoRo". Eram în concediul meu de odihnă, precis vă amintiţi:)...Am profitat de timpul liber..să-mi amintesc că am o boală, boala mea, v-am mai povestit de ea...şi să merg, împreună cu Asociaţia de SM Sibiu, o gaşcă faină, de câţiva oameni bolnavi, la acest centru NoRo, care şi-a dovedit utilitatea prin toate activităţile la care am fost părtaşi, alături de bolnavii Asociaţiei de SM Oradea...Total: două găşti faine de oameni bolnavi, dar majoritar, veseli, cărora li s-au dat foarte multe informaţii folositoare pentru convieţuirea cu această long-term desease....kinetoterapie, psihologie, legislaţie în domeniul social, educaţie medicală, răspunsuri din partea specialiştilor [nu uităm de teleconferinţa la care a fost prezent dl. dr. Raul Pop, de la Clinica de Neurologie, a Spitalului Clinic Judeţean nr. 1, din Timişoara & de intervenţia benefică a doamnei Mihaela Avram, DASC Zalău, căreia îi mulţumesc frumos]. Precis, am uitat multe...dar, nu pot uita senzaţia de "acasă", pe care am simţit-o la Zalău, lângă oameni atât de faini, de nu mi-a venit se cred că, eu, care m-am dus acolo lipsită de aşteptări prea mari, am fust dată pe spate de undele energetice pozitive care erau emanate peste tot locu', dovedindu-mi, fără nicio umbră de îndoială, veridicitatea proverbului Omul sfinţeşte locul!. Mulţumesc! Iar acum, FLORI PENTRU TOATĂ LUMEA! La propriu..:) ...[Mulţumesc, Ale pentru Artefact!:); Mulţumesc, Galeriei de artă IOAN SIMA, pentru întregirea sentimentului de "acasă"!; Mulţumesc, tuturor!]!

Trec rapid peste zilele care au urmat, în care eu am căzut, cam brusc, într-o stare acută de conştientizare a greutăţilor, care m-ar putea aştepta, în viitor...eram cam tristă şi preocupată de găsirea soluţiilor personalizate, când să pic de tot...a sunat telefonul, după aia, a mai sunat o dată, de două ori, apoi, n-am mai ţinut şirul convorbirilor...Logic, erau prietenii...! Fără să ştie ei, m-au superajutat! Am trecut prin, dar şi peste...:)

ps...datorie rămâne Bucureştiul (9 - 11 mai), Noaptea Muzeelor & alte emoţii...

Ioi, mă va prinde Red Bull Romaniacs (13 - 17 iunie), neterminată...:D

Oul nonconformist şi scăunelul fumător

...sunt o leneşă în concediul meu de odihnă pentru anul trecut, impus în această perioadă pre şi post pascală. Cică, dacă mor la servici...sau cine ştie ce draqu' mi se întâmplă...din punct de vedere medical vorbind...pedepsele...habar n-am de ce tip, din nou, cică, sunt dure...nu pentru mine..că, iarăci, cică, io aş fi moartă/pe-aproape...dar răspunderea revine angajatorului. Astfel, cu câteva mici exerciţii de imaginaţie...în cazul meu, de manieră debordanto-paranoidă, plecarea mea în concediul de odihnă al anului trecut a căpătat contur, iar lenea mi s-a revărsat în toată splendoarea ei...

Da...clar...n-am chef să scriu...

Totuşi să nu uităm că azi e Paştele...[anul trecut eram suprarealistică :D], vreţi să ciocnim un ou...dar vă anunţ de pe acum că s-ar putea să nu vă inspire, e nonconformist, e negru, are o frunză roşie, mâzgălită desenată cu grabă migală de a mea mână dreaptă ...la propriu:)...dotată cu o chişiţă  [def. DEX - pensulă sau periuţă de încondeiat ouăle; bijară, condei, vizaric]...sau, pe alţii, să le resuciteze amintiri mai mult sau mai puţin plăcute...Na, Christos a Înviat...Adevărat ca-nviat! [pleosc...Adevărat că s-a spart oul tău...! Al meu e vrăjit! De fapt, nici nu mai e al meu...a fost făcut cadou sufletului meu. dar va rămâne pentru posteritate dăruit acestei postări cvasi pascale.] Nu mă pot abţine să nu divaghez, cu completări suplimentare & edificatoare, cât de cât cronologice:

- pe 1 aprilie, fără nici o păcăleală, m-am mutat, la etajul patru. Ideea care contează este că alături de camera mea super faină e el...Balconul! De unde mă uit la voi, Făgăraşilor cu semnal! De unde urmăresc BMW-urile faine ce-mi circulă pe bulevard...din când în gând...asta-i ultima mea găselniţă...mi-am creat superstiţia că-mi poartă noroc de le văd...:D Copilării...

- Revenim la balcon...Aici e singurul loc în care se...pauză mă duc puţin la aer curat şi fum în plămâni...BRB...se fumează. Dar, să vi-l arăt cu probe fotografice, dar şi cu mulţumiri din suflet adresate lui Nic, creatorul său, pe micuţul meu scăunel, la acel moment încă nefumător, care-mi asigără practicarea în condiţii de maxim confort a acestui viciu netrebnic...dar, atât de plăcut.

- Revenim la Oul cu cannabis...Să vă spun în ce constă vraja lui. În 1 aprilie, fără nici o păcăleală:), eram răcită bocnă. Nasu-mi, cât e el de mic, vocifera ameninţător, strănuturilor nu le mai puteam ţine numărul...Aşa că, hai la Farmacia 24, că-i aproape. Vroiam să-mi iau picăturile de pus în nas, pe care le uitasem acasă...dincolo. Dar să vezi să să nu crezi! [Nota bene: Să nu cumva să mă acuzaţi că fac reclamă ascunsă, că mă plăteşte Fiterman Pharma. Şi de-ar fi aşa, cred că nu m-aş supăra.] Mi-a sărit în ochi un titlu: Scapi de răceală. NATURAL! din revista Săptămâna medicală, aşezată pe una din tejghelele farmaciei. Nebunie, pe lângă faptul că medicamentul recomandat, şi anume, Propolis C Răceală şi gripă şi-a făcut efectul aproape instantaneu, după două pliculeţe, avea şi ambalajul în combinaţia mea preferată de culori, verde şi portocaliu...Ptiu, PDL-ule, Satană, nu mă refer la tine! Crezi că o să-ţi fie bine cu culoarea schimbată...? Halal! Să sperăm că te pregăteşti pentru culcuşul veşnic, la loc cu verdeaţă...Gata, politica! Bleac! Oule, nu mai eşti la mine, eşti la sufletul meu, dar, scoate-mă din transa în care am căzut şi spune tuturor cât de bine te-ai simţit în cutia de Propolis, că-ţi dau dovada pe faţă...Spune-le, că de-aia eşti aşa puternic, că nimic nu te poate răni/sparge/atinge!

Campanie umanitară: Ajut-o pe Gabriela să vadă! Îmi doresc să-mi văd copiii crescând!

Am primit azi un comentariu la ultima mea postare, cu copacul de care aproape m-am îndrăgostit...la Brateiu, sâmbăta trecută....Nu era ce am sperat io, cea care făceam pe interesanta şi hazlia...este un mesaj trist...dar, cu o mare doză de speranţă care răzbate printre rânduri...Îl redau:

"Buna ziua,

Ma iertati ca va deranjez. Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava. Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35000 EUR, plus cheltuieli de cazare si transport.

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

dumitru_gabriela31@yahoo.com " Semnat: Ady

Socoteala de acasă...sau de la Brateiu,,,:) nu se potriveşte cu cea din târg, mai precis de pe blog...dar poate, sper din tot sufletul, să se potrivească cu cea dorită...dorinta băieţilor care-şi vor mama sănătoasă...şi lângă ei. Ajutorul poate veni pe neaşteptate..şi de la voi, cititorii mei...Mulţumesc!

D & G...:))

...e minunat, sper să nu fie tăiat prea curând, să nu-mi zică mie nimeni că a trăit destul...

că trei secole sunt de ajuns...

dar, întrebarea este:

 de la ce mi-au venit iniţialele din titlu...? :))

daţi cu ghiciu', că zona Brateiu...unde trăieşte minunăţia...

e cunoscută pentru ale magiei albe/negre

sau cum o fi ea...

Piatră rostogolită sau frunză în vânt?

Martorul meu tăcut şi colorat

Acum nu scriu...mă prefac...fac, dar nu fac, merg, dar parca-aş sta, caut casă, mă zbat, găsesc, dar brusc m-a apucă plictiseala. Ofertez ateliere & pauze recreative în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, dar îmi lipseşte glimpseu' şi persuasiunea-mi caracteristică...Chefu'-i arareori cu mine! 

Aşa că nu-mi rămâne decât să-mi pun îmi pun întrebări...de ce sunt aşa de ameţită, de ce drequ' mi-a amorţit jumătatea dreaptă a feţei, de ce echilibru-mi e descompus şi nici când dorm nu mă părăseşte senzaţia că-s într-o barcă pe Dunăre? Şi-altele, multe şi mărunte, sau mai mărişoare. Da, e boala...şoada de ea...E ea, sunt câteva din cele o mie de feţe ale ei...Să fie doar o mie? Poate ar trebui să încep să le număr...să demonstrez faptic dreptatea pe care o au acei doctori, maeştri ai personificărilor alegorice, în stabilirea de diagnostice sinonimico-literare cu SMu' meu şi al altora.

Eu sunt o uitucă...de ce naiba nu-mi folosesc blogul să ţin minte micile sau mai marile impedimente/evenimente neurologice? Puteam să-mi amintesc că în martie 2010, eram la fel de ameţită şi, brusc, m-au lăsat piciorele şi am căzut pe treptele de la zidul Cetăţii, iar o doamnă şic mi-a zis sfătos: Nu e bine să bei atât...Ai amestecat băuturile?, iar, după episod, am făcut o cură de perfuzii cu cotizon şi fără sare...Martia Luna martie a anului trecut a fost tot cu învârteli & slăbiciuni a la long, dar am trecut peste ele, cu nonşalanţa inconştienţei eliziace. Mi se pare normal. Aveam treabă...inaugurarea Centrului ASTRA pentru Patrimoniu din Pădurea Dumbrava...

Iar acum scriu...ioi îmi contrazic prima propoziţie...să-mi fac energie...să mă conving că-mi vor trece stările enervante de amorţeală şi echilibru teribil de inconstant. Şi vor trece!!! Să-mi iau catrafusele, laptopu' Dell Vostro 1000, foenu' Alaska şi s-o tai...în viaţă, din nou! Wish me luck!

Leapşa .. ca la carte... improvizaţie seratică...

... acum câteva zile, am avut plăcuta surpriză să-mi văd babele mele băsesciene...demascate încă de anul trecut, recomandate de Daniel Botea, coleg blogger din Craiova în grupul nostru de pe Facebook. 

Cu această ocazie am primit şi un compliment fain, referitor la şarmul verde al subsemnatei...în materie de scriitură, dar, ca să înţeleg că în această viaţă vernil sau cum o fi ea...totu' se păleşte plăteşte...m-am pomenit c-un plocon, de tip leapşă, care, fix într-acest moment psihologic propice (am ajuns mai devreme de la servici:), chiar că mi s-a pliat pe conştiinţă şi m-a făcut să-mi dau naibii lenea scrisului, cu care coabitez.

Încep prin a-mi mărturisi o altă meteahnă...narcisistică [ţţîî...nu căutaţi în DEX, nu există cuvântul] aceea de a inventa cuvinte..de fapt, pot vorbi doar de inovaţii, nu de ataşarea unei codiţe la prună...îmi justific, aşadar, ultimul cuvânt din titlul acestei postări.

1. Care este ultima carte pe care aţi citit-o (sau pe care o citiţi încă)? Bună întrebare. Şi acum e clipa în care cititorii mei vor afla că, în sfârşit, am terminat-o, sâmbăta trecută, în 3 martie, după ce Moş Crăciun a întârziat puţin şi mi-a făcut-o cadou abia în 25 ianuarie...Cimitirul din Praga de Umberto Eco.

Dacă vreţi vreo concluzie, n-o veţi primi! Citiţi-o! Eu, oricum, mai trebuie s-o citesc o dată, cu internetul la îndemână, să verific informaţiile din trei surse.:) M-a înnebunit liturghia neagră..probabil îmi ştiţi puterea de a-mi crea filmele unor scene, prin intermediul imginaţiei...uite, şi acum m-a apucat surescitarea, amestecată cu o ţâr' de scârbă, curiozitate, dar şi o oarecare inţelegere...care îmi dă fiori...Gata! Mi-a plăcut cartea, am şi împrumutat-o deja...Când se va întoarce la mine din nou...promit s-o disec...La figurat! 

2. Una dintre ultimele cărţi citite, pe care o recomandaţi? Ca să nu mă repet...aici intră în scenă Lenea, Cucoană mare...şi mă salvează...oferundu-mi pe tavă...pe tastatură...PNV...următorul răspuns: Idem întrebarea anterioară...:))

3. Care este următoarea carte pe vă gândiţi s-o citiţi? Na, aici e acum! Te-am "ameninţat", Daniele, în comentariul de la leapşa ta pertinentă, c-o s-o cam dau şi cu mici impertinenţe...care-şi au sechelele hăt departe, demult, în frageda-mi copilărie, când aveam vreo 12-13 ani...iar tu mi-ai răspuns, zâmbind: "Nu-i bai!" Poate că a fost o dorinţă ieşită din tiparele cimitirului...poate, o altă pură curiozitate, de maturitate juvenilă...paradoxal, mi-am amintit că încă mai am în bibliotecă o carte pe care tata o ţinea ascunsă de noi, copiii, dar, ţi-ai găsit...noi aka eu am găsit-o, am frunzărit-o, pe ascuns...; N-am înţeles nimic şi mi-am propus s-o las pe mai târziu..."Târziul" a venit acum, dar n-am ajuns decât la prefaţă...Păi da, pierd timpul citind cu glas tare felurite nme de autori/regi indieni...gen Beihansathita sau Shatakarni Shatavahana ş.a....şi, uite aşa, încă n-am ajuns la adăncimile pe care mi le amintesc din răsfoirile grăbite ale fetiţei inocente din vechime...:P. Pe scurt, că mă apucă somnul şi degetele & gândurile îmi sunt deja îmbârligate, de oboseală, autorul este cunoscut sub numele de Vatsyayana, a fost redactată în sanscrită în jurul secolului al V-lea e.n., tratează Arta hindusă a  iubirii fizice şi este renumită sub numele de....

Sibiu - New York via Berlin

Păi, cum naiba să nu mulţumesc Soarelui? Că mă câcâi de o săptămână şi o zi să-mi descriu micul meu voiaj real, virual şi imaginar al vinerii trecute şi de-abia acum, după ce mi-am aruncat privirea pe fereastră, am căzut într-o stare de adâncă beţie:D...a culorilor care m-a înghiontit să-mi dau ghes la scris...

Ok, nu exagerez azi...Revin la telegrafism!

Era vineri, în Sibiu şi biroul meu mă găzduia cu veşnica-i ospitalitate de după-masă. Era chiar 24 februiarie, iar între orele 15.50 şi 16.10, chiar de Dragobete - profunda sărbătoare a Dragostei la români, Cap de Primăvară pentru tot ce mişcă-n ţara asta, am trăit un nou first time. Mai întâi m-am enervat, înjurând molcom, continuându-mi, destul de impasibilă, activitatea de planificare pentru săptămâna următoare, care, mai că-i trecută deja. Apoi, autosesizându-mă, cu o neaşteptată voiciune, că mi-aş putea elimina singură disconfotul cauzat de scunul meu rotativ, destul de stricat, reparându-l [sau stricându-l mai tare...ceea ce n-a fost să fie totuşi, semn al profesionalismului meu înnăscut..(laudă-mă, gură, că mi-au murit lăudătorii...:)))] i-am oferit, aşa ca de sărbătoare a amocului amorului neoş, câteva minute de răsfăţ. Am început cu dezasamblarea lui, aruncarea elementelor de tip excrescenţă...glumesc, v-aţi prins..:) Am continuat cu reînjurubările şi strângerea rozetelor de susţinere a spetezei recalcitrante. Ca, într-un final, după maxim 20 de minute, (timp în care m-am şi distrat, fabricându-mi dovezile momentului de tandreţe cu scăunelul învârtitor), Confortul să fie restabilit!...Promiţi să mă stergi de praf, luni dimineaţă? Că tandreţea nu-i completă, dacă nu dai doi bani pe igienă...Hey, you!

Sibiul continuă să-şi facă simţită prezenţa fizică la continuare...aşa, pe seara, la Casa de Cultură a Sindicatelor, unde Teatrul de Balet Sibiu şi Baletul de Stat Berlin, ne încântau cu un spectacol de zile mari: GALA DE BALET. Cam perversă fata asta vor putea zice unii! Îşi face trafic pe spatele conspiraţiilor, comploturilor, lăcomiilor, poate calomniilor şi/sau înscenărilor, de actualitate în a noastră urbe. Păi cum nu, dacă seara s-a lăsat cu dans, muzică, culori, talent şi o sală plină ochi. Putem să trecem relaxat, în paşi ritmaţi, spre cea de-a doua destinaţie a scurtei călătorii iniţiatice spre Berlin. "Oraşul meu preferat, după Sibiu!", aşa cum i-am zis lui Reiner, solistul momentului Barocco, pe care l-am întâlnit după show, plecând grăbit spre hotel, mulţumit de prestaţia-i şi de publicul sibian entuziasmat. 

Eu, Gabi şi Toto ne-am continuat seara, comentând, gureşe nevoie-mare, proaspetele trăiri, emoţii, bucurii, uimiri,...la masă, în New York. Final Destination & Top Dancers! 

Top Eliza dpdv artistic & tehnic:

Barocco  - Reiner Krenstetter - III

Corsarul - Corrine Verdeil şi Dmitry Semionov - II

Lacrimosa - Marian Walter - I

Marele Premiu

Elegie de Hezen - Iana Salenko şi Marian Walter

Premiul unanim al publicului (din 3 surse ca la jurnalism: eu, Toto şi Gabi)

Les Bourgeois - Dinu Tamazlacaru

De filmat în casa de cultură, s-a filmat, nu de mine, ci de profesionişti. Accesul la materiale, nu mi s-a oferit, poate, pentru că nici nu am deschis gura să cer. Dar, youtube-ul mi-e prieten şi m-a servit cu un exemplu...concludent! Bucuraţi-vă, râdeţi chiar, că eu nu ştiu franceză, dar, zău, dacă nu mi se pare hazliu!

ps...Ra, dacă citeşti, răspunde-mi şi mie la întrebarea: Cine este Jojo în acest cântecel şi cu ce se ocupă...? Pură curiozitate! Şi poate, puţin dor:)!