Nervii...

nu i-am avut de la început...Mă pregătisem sufleteşte s-o fac mai lată ca anu' trecut, să SIMT timpul pe care mi-l programasem a fi extrem de favorabil celei mai dificile competiţii Enduro, Red Bull Romaniacs 2012. Dovada o am pe Facebook, unde cu o zi înainte, în calitate de medium înnăscut...care foarte rar dă rateuri...:), spuneam: Remember 2011...ne vedem şi la ediţia de anu' ăsta...fără ploaie, nu? Poate puţin vânticel! şi trânteam link-ul cu cele 104 de instantanee, de la Prolog & Finish...la care o să aibă acces doar prietenii mei...Dimineaţa lu' 13 iunie, a fost puţin nefastă...în proporţie de 13%...Am vrut io s-o fac pe leneşa şi să mă duc cu autobuzul, care tocmai îmi aterizase în faţa scării blocului meu, doar pentru de-o staţie...Wrong move! Leneşul mai mult aleargă, iar scumpul mai mult păgubeşte! Îmi însuşesc aceste calificative de factură peiorativă ... până la un punct! Punctul prin care am zărit parcarea Casei de Cultură...în drum spre muzeu [că autobuzul m-o lăsat hăt pe Calea Dumbrăvii, la Lomonosov]...plină ochi de motoarele nerăbdătoare, aliniate, puţin asimetric, dar încă în repaus...
Trecem cu vederea nebunia zilnică a jobului meu frumos...şi ne îndreptăm privirile spre Preludiu, aşteptat d-un an...Cred că sigur vă enervez cu insistenţa mea puerilo-râzgâiată de a nu folosi adevăratul termen al concursului. Îl spun acum Prelu PROLOGUL! Iar m-am prostit...:))

Şi permiteţi-mi [de când e faza asta la mine cu cerutul voii/voiei...? Asta-i varianta corectă gramatical. Sau nu ştiu:(!] să sar ca peste bolovani, trunchiri de brad sau stejar, să încerce crengile de molizi să-mi facă probleme de echilibru...nu, m-am chiert...şi să ajung acasă...,seara, destul de devreme:), pentru a mă juca Ai dracii mei..., pe care-i lăsasem de dimineaţă nesupravegheaţi. Când colo, mă trezesc câştigătoare a premiilor II + III (simultan), la proba Artefactul Norocos. Bineînţeles, primesc mesaj de felicitare de la str8, colegul meu de joc, cu nickname atât de fain, optu' meu şi titlul sub care mi-am salvat lucrarea de diplomă din facultă...iar eu, într-un moment de defulare, îi raspund: Servus...chiar mă bucur de numa', numa'...Că m-am enervat orele ăstea de când am plecat de la servici tot de numa', numa'...M-am dus şi io, ca tot omu', oama...:) la Red Bull Romaniacs...să fac poze...şi mi s-a stricat aparatul, după aia m-a lasat bateria de la telefonu' cu care puteam posta pe Facebook...am reusit să fac doar o poză...Ulterior, m-am întâlnit cu frai-mio care mi-a împrumutat telefonul lui...Din păcate, era mult prea şmecher pentru a fi folosit de o atehnică, de tipul meu...A fost fain, dacă n-ar fi fost aşa de enervant...Şi acum, bucuria dublă a creditelor...:) Fain! O seara frumoasă...şi mersi că ai citit descărcarea mea..
Închei postarea rapid, pentru că sigur răzbate din ea frustarea şi n-am chef să stric şi cheful vostru...mai ales, acum când sunt pe picior de plecare spre Palilula...Cum adica unde? Undeva la Palilula ...la noi în muzeu, astă-seară de la ora 22.00...

În mişcare & Mişcată

Putem face un pact, acum, la început de postare, pentru mi se pare că ce mi-am ordonat să scriu, în cele ce urmează, este mult peste puterile mele...? Aşadar, nu vreau şocuri, nici de-o parte, nici de cealaltă parte a baricadei...pe care eu o trec frecvent şi cu atât de multă bucurie, plăcere şi agilitate, bineînţeles, cu exagerările de rigoare.

Marţi, era în 20 iulie...am ieşit la una dintre ale mele tradiţionale pauze de ţigară...în biroul meu în aer liber (de sub arcadele clădirii fostului CID - Centrul de Informare şi Documentare în Etnologie "Cornel Irimie")...Ţinerea de minte, iniţiată în urmă cu cinci zile, la Prologul Red Bull Romaniacs, a fost tare scurtă...dar, intuiţia a fost la înălţime şi m-a purtat direct în finală...:), în cealaltă parte a Pieţei Mici...Red Bull Romaniacs la finish: câteva fotografii, zâmbete, finalişti abia sosiţi, motoare cât cuprinde, rock la maxim, socializare...

Pretextul luării în altitudine a intuiţiei a fost cauzat de sunetul elicopterului SMURD, destinat supravegherii finalului concursului şi trezirii mele la realitate...M-am întors la Casa Artelor, sarcină de servici, bineînţeles. Iar poze, pauza de masă surprinsă de aparatul meu, cu prea multă nonşalanţă şi prea puţină discreţie, puţin tresh & punk, de astă dată, şi pregătirea-mi personală pentru spiritualizarea ce urma să mă reţină, cu mici intermitenţe, în următoarele ore ale zilei de trecere a carului de foc, mânat cu dexteritate, de Sfântul Ilie, pe deasupra noastră.

Voi consemna, fugitiv, natura scurtelor mele absenţe din timpul recitalului de poezie religioasă "te port în mine", cu actriţa Manuela Golescu, In memoriam Pr. Teofil Părăian.

- găsirea în Music Pub a unui scaun înalt pentru Dimitrie Voicescu, protopsalt [s. m. (Înv.) Prim cântăreț la o biserică – Din ngr. protopsáltis - def. DEX] la Biserica Sfântul Ioan Rusul din Bucureşti, în vederea unei bune prezentări a concertului de muzică psaltică pe care l-a dăruit auditoriului prezent în Casa Artelor. Fain a fost!

- oprirea muzicii rock [cu părere de rău] din difuzoarele amfibiei-platformă Red Bull Romaniacs (aici aştept corectura, de la cei care ştiu ce sorginte avea maşinăria aia:) cu cinci minute înainte de ora cinci...Oricum, am fost pe fază să-i cer asta baiatului de la butoane, pentru că la 5 o'clock, fără un minuţel...s-a pornit ploaia, care poate ar fi deranjat circuitele aflate în funcţiune!

- fumarea unui Lucky, afară, pentru a simţi live atmosfera pe care o conştientizam a fi foarte încărcată şi pentru a-mi umple sticluţa fostă de Prigat, cu apă bună, de Sibiu şi a o oferi unei bune prietene. Am profitat de ocazie să observ cum se apropia furtuna, cum pomii din curtea interioară a Casei Artelor făceau plecăciuni vântului iscat din senin:), cum norii de adunau la comanda lui Elias, iar fulgerele luminau calea celestă  a carului de foc, ce urma să-şi facă apariţia.

Cam atât cu pauzele...au fost scurte, dar intense...:)) Foarte mult m-a impresionat expoziţia Crucea, Punte a Învierii, n-o vizitaseam încă (atunci când s-a vernisat, eu hălăduiam prin Franţa concediului meu). Poeziile Rugăciunea, Spovedanie, Te port în mine, Pasăre de nea pot spune sincer...si io, chiar, n-am chef să mă prefac acum...m-au mişcat...rectific, în stilul meu, m-au emoţionat, le-am retrăit de fapt.

Mulţumesc...a fost tare fain...vă daţi seama, o abrambureală cum numa' Eliza poate trăi...

ps...v-am şocat? NU DESTUL!:D



Paracetamolul...

l-am luat după ce m-am udat toată... nu, nu tremuram încă, dar prudenţa:D [mamă, ce matură sunt!] şi cafeaua fierbinte, dintr-un Oldis tăcut şi aproape gol, au creat ideea de a ocoli o posibilă răceală cauzată de ploaia, câteodată cu găleata, alteori doar cu stropitoarea, din timpul Preludiului [deja e fumată replica de anul trecut când am inventat-o, nu fără motiv...încălzirea motoarelor:)] Prologului Red Bull Romaniacs 2011, de astăzi. Ca şi anul trecut, inclusiv din punct de vedere meteorologic:), am făcut ture pe traseul concursului, Bd. Corneliu Coposu...cu aparatul foto de la Moş Crăciun aka Sânziana aka Scufiţa Roşie...surprinzând neprofesionist momente faine, atingând ploaia sau invers:), bucurându-mă de muzica din boxe şi de uralele publicului, de-un hambuger cu maioneză, de revederi tare plăcute, ascultând scrâşnete de pneuri, huruit de motoare şi rostogoliri de bolovani...:) Mai multe detalii în albumul meu de pe dragu' de Facebook...aici, am doar un exemplu...