Se afișează postările cu eticheta Timpul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Timpul. Afișați toate postările

15.10.13

Greşeala "fatală" duce la..

...aburirea unei teme a SuperBlogului 2013, cea cu numărul patru şi a cărei termen limită este/ era astă-seară la ora 23 şi 59 de minute. Un Super1stTime neavenit şi a naibii de frustrant ciudat. Recunosc că-s total ocupată cu "dependenţele" mele muzeale şi astrale. Sau să le zic şi dependinţe:)..Încep cu o mărturisire puţin întârziată, acum la' cinşpe zile de SuperBloggin'. Nebunia care mă înconjoară, tumultul tropăitor al Timpului în galop, fuga de la o răspundere la alta, peste care tronează, fără a da vreun semnal de plecare, Miss Bureaucracy, toate m-au împins pe făgaşul, citit cu o neatenţie nedisimultată, a tentaţiilor (i)rezistibile, ce mi-au creat premisa aventurării pe un tărâm complet greşit. Timpul nu ţine cu mine, dar eu ţin cu dinţii de el...
Gata, pace!
Ce-am făcut? Ok..am citit tema, apoi am căutat filmul Thanks for Sharing (2013), fără să mă uit la la trailer-ul care-mi era dat pe tavă..şi inventând un alt titlul, din pură imaginaţia aka tentaţie/ tendinţă puerilă. Nu, că eu sunt deşteaptă..Uite că am găsit filmul..Hai că mă uit, fără cercetare prealabilă...fără niciun gând. Fake! Da, am luat ţeapă...sau, cine ştie? Habar n-am ce va ieşi din abureala pe care mi-o scriu acum cu intenţia de a salva cât de cât situaţia ingrată. A fost filmul greşit. De comedie, era comedie. Dar, abia acum în ceasul al 12-lea, ştiu despre ce e vorba în cel real, care e din 4 octombrie în cinematografe...De un lucru sunt absolut sigură: e bun. Scenaristul filmului The Kids Are All Right [extraordinar şi la propriu şi la figurat] Stuart Blumberg are un 1st time al vieţii. E regizor. Abia aştept să văd filmul, cine vine cu mine când va veni în unicul cinematograf din Sibiu:(:) de care depindem? 
Cu ocazia confuziei în care înnot aberant de duminică încoace, tocmai mi-am dat peste cap dependenţa pe care vroiam să marşez, aceea de a fi stăpână pe situaţie, de a nu pierde controlul micilor sau mai marilor evenimente, de a fi în siguranţă pe toate planurile: financiar, profesional, amical şi/ senzorial, familial, medical ş.a.m.d. Mi-a tras-o graba...Aşadar, n-am rezistat tentaţiei mele, pe care mi-o (re)cunosc de mică, pe baza complexului de superioritate de natură cvasi-falsă, ce-a a nerăbdării, neaţenţiei, infatuării şi simplismului eliziac. Mai ţineţi minte ce scriam prin 2011...că mi se potriveşte ca o mănuşă pe tema Tentaţiilor (i)rezistibile...şapte dintr-o lovitură...păcate, capricii, plăceri sau hobby-uri? Şi mai am câteva întrebări...aici pe afişul din dreapta..Răspunsul meu ar putea fi intuit la no 7:)!


8.7.12

Opriţi Timpul!...continuarea la final!:)

Hm..cum naiba să mă abţin în a face ce-mi place...iar scrisu', dat la o parte volens nolens, mai mult nolens, zic asta ca să mă scot...Că cică ... sunt foarte ocupată! 
Păi da, Undava la Palilula a fost doar începutul sfârşitului:)), alergat-am, apoi, virtual, la SemiMaratonul Sibiului, cu escala şi cros în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, prin intermediul prietenilor (unii dintre ei, îmi mai sunt şi colegi:)...la care se adaugă gulyas-ul, mâncat în pripă la Zilele Hungarikum, într-o pauză a team-building-ului AVIVA...Pentru ca duminică să-mi fac timp de soare şi motoare...aşa, pe Finish..pe bune finish, că am ajuns la finish de Finish Red Bull Romaniacs 2012, pe al Guşteriţei deal...Şi să-mi înceapă săptămâna în trombă, cu piaristica vs events managingu', care pe care:)...şi să se gate într-o libertate totală...la imaginaţie, la formare avansată, de la Doctus citire [ioi, tulai, Doamnie!...Nici până acum nu am avut timp să-mi iau diploma...Miercuri mă duc s-o ridic, numa' să pot, că nota-i mare...:)], la plimbare, la gin tonic cu lămâie, la culoare tatuată, la hot nights...Atât de fierbinţi, încât m-am ars, la propriu....săptâmâna următoare...de-o ţeavă încinsă...am început să uit că trebe atenţie distributivă şi când de dai joi jos de pe motor...nu doar în timpul mersului, cu pletele-n vânt....Tot hot, tot pe bune a fost şi la Ziua Sugarului, şi soarele, şi atmosfera...O dovadă foto se poate? Am rămas cu telefonul de la Mikiduţa, că aparatu' de la Moş Crăciun aka Sânziana aka Scufiţa Roşie e în moarte clinică...Se cere o rugăciune, în acest tragic moment..., nu-i aşa? Hai, Serj, ajuta-mă....
 

Am şi uitat de unde am plecat...cică sunt ocupată...hmm, iar mă apucă frica...frica de a nu-mi ajunge timpul...Dar, deşi relativitatea lui, în însăşi relativitatea afirmaţiei, este relativă, Finish-ul este certitudinal pleonastică exprimare absolut sigur. 
De ce tre' s-o dau cu dus-întors...că azi e ziua mea, haha, nu ca n-ar fi toate ale mele!...Şi, gânditoare & cercetătoare din fire, mi-am căutat Oda, în metru eliziac, pe care mi-am dedicat-o acum şase ani mie, Eliza la 28 de ani atunci. Şi culmea, acum mă citez, cu ceea scriam şi atunci, drept explicaţie voalată suplimentară a frazei anterioare: Şi viaţa merge înainte...în verde continuu...şi anii se scurg...spre verdele continuu!


ps-ul continuării de Finish...Opriţi dricu'! Mortu' vrea să bea un Cico! Asta o ştiu de la tata, v-am mai zis, fost medic legist, de pe la 5 ani!