Hm..cum naiba să mă abţin în a face ce-mi place...iar scrisu', dat la o parte volens nolens, mai mult nolens, zic asta ca să mă scot...Că cică ... sunt foarte ocupată!
Păi da, Undava la Palilula a fost doar începutul sfârşitului:)), alergat-am, apoi, virtual, la SemiMaratonul Sibiului, cu escala şi cros în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, prin intermediul prietenilor (unii dintre ei, îmi mai sunt şi colegi:)...la care se adaugă gulyas-ul, mâncat în pripă la Zilele Hungarikum, într-o pauză a team-building-ului AVIVA...Pentru ca duminică să-mi fac timp de soare şi motoare...aşa, pe Finish..pe bune finish, că am ajuns la finish de FinishRed Bull Romaniacs 2012, pe al Guşteriţei deal...Şi să-mi înceapă săptămâna în trombă, cu piaristica vs events managingu', care pe care:)...şi să se gate într-o libertate totală...la imaginaţie, la formare avansată, de la Doctus citire [ioi, tulai, Doamnie!...Nici până acum nu am avut timp să-mi iau diploma...Miercuri mă duc s-o ridic, numa' să pot, că nota-i mare...:)], la plimbare, la gin tonic cu lămâie, la culoare tatuată, la hot nights...Atât de fierbinţi, încât m-am ars, la propriu....săptâmâna următoare...de-o ţeavă încinsă...am început să uit că trebe atenţie distributivă şi când de dai joi jos de pe motor...nu doar în timpul mersului, cu pletele-n vânt....Tot hot, tot pe bune a fost şi la Ziua Sugarului, şi soarele, şi atmosfera...O dovadă foto se poate? Am rămas cu telefonul de la Mikiduţa, că aparatu' de la Moş Crăciun aka Sânziana aka Scufiţa Roşie e în moarte clinică...Se cere o rugăciune, în acest tragic moment..., nu-i aşa? Hai, Serj, ajuta-mă....
Am şi uitat de unde am plecat...cică sunt ocupată...hmm, iar mă apucă frica...frica de a nu-mi ajunge timpul...Dar, deşi relativitatea lui, în însăşi relativitatea afirmaţiei, este relativă, Finish-ul este certitudinal pleonastică exprimare absolut sigur.
De ce tre' s-o dau cu dus-întors...că azi e ziua mea, haha, nu ca n-ar fi toate ale mele!...Şi, gânditoare & cercetătoare din fire, mi-am căutat Oda, în metru eliziac, pe care mi-am dedicat-o acum şase ani mie, Eliza la 28 de ani atunci. Şi culmea, acum mă citez, cu ceea scriam şi atunci, drept explicaţie voalată suplimentară a frazei anterioare:Şi viaţa merge înainte...în verde continuu...şi anii se scurg...spre verdele continuu!
ps-ul continuării de Finish...Opriţi dricu'! Mortu' vrea să bea un Cico! Asta o ştiu de la tata, v-am mai zis, fost medic legist, de pe la 5 ani!
Evenimentele Sibiului şi activităţile mele sunt atât de multe, încât nuanţarea lor pe blog se putut realiza după terminarea operaţiunii de sedimentare aka analiza lor impertinentă & supersubiectivă. Dar, să nu uităm duşmanca, veşnic prezentă la datorie (de parcă nu i-ar fi lene:), Lenea ce-i cucoană mare, care n-are de mâncare. De-asta am făcut o pauză, să-mi iau prânzul, pentru a putea afirma, cu tărie, că orice asemănare, cu persoanele reale, este pur întâmplătoare:P!
A fost tare fain! Rock, prieteni, Luckies, choppere, bere, ateliere meşteşugăreşti în Muzeul în aer liber ş.a.
Însă nu pot să fiu cronicar de concert, nu mă pricep, nu vreau să isc dispute, eu îmi ştiu părerile, ştiu ce mi-a plăcut, sunând profi, dar ştiu, mai ales, ce nu prea m-a dat pe spate...deşi, la cât am râs, putea să se întâmple şi chestia asta.
Aştept ediţia de la anu', când, s-ar putea ca Serj Tankian să-şi ia trupa System of a down şi să purceadă spre al nost' Sibiu, cu care s-a învăţat din 2010...Dar, nu se ştie...e din ciclul Speranţele eliziace.
Am ajuns doar în a treia zi:( şi am văzut că, totuşi, intuiţia-mi iar mi-a fost la înălţime....M-am delectat un concert Ski King. Mă hotărâsem, tam-nesam, că ArtMANIA nu mi-a ajuns şi că s-ar putea că restul de condimente (sarea şi piperul...de fapt, culoarea şi arta:) să îmi fie oferite, ad-hoc, de programul care încă se mai derula la Cercul Militar.
Nu mică mi-a fost mirarea să ajung acolo unde trebuia să fiu...Johnny a reînviat...în concertul, în mare parte, Tribute to Johnny Cash, marca Ski King. Unfortunately, Cocaine Blues, deşi cerut de mine şi soţia lui Ski:P...este doar pe cd-ul Early one morning, pe care mi l-am achiziţionat, direct de la sursă.
Au urmat tatuaje şi fotografii, prieteni vechi & noi, desene, din nou bere, primită cadou, imediat părăsită pentru ţigări (nu mai aveam prea multe) şi, apoi, donată, prin telefon, celor rămaşi.:)
Seara s-a lăsat peste Sibiul, aflat încă în fibrilaţie, nu înainte ca Soarele să arunce un arc multicolor, pe deasupra tuturor şi eu să o întind spre Sibiu Arena. La fostul depozit de armament din Pădurea Dumbrava, unde mai erau concerte de la ArtMANIA.
ps...poze (neprofi) pe facebook...ferice de prietenii mei, căci râsetul lor e cel mai valoros, invers proporţional cu virtuţile mele de fotograf diletant!
Păi da, Undava la Palilula a fost doar începutul 
