Mândria de a mânca româneşte...

...parafrazare a campaniei 1 decembrie 2010!
Sunt pe ultima sută de metri a SuperBlog 2012 şi iar mă bucur..parcă acum, la final de concurs, îi simt savoarea de care îmi va fi tare dor. Cu o astfel de probă nici măcar nu aş putea să-mi reprim simţurile, dorinţele, poftele...Vă amintiţi cu cine vorbiţi, nu-i aşa? Cu autoarea unei lucrări de diplomă, respectiv a unei dizertaţii de master pe problematica alimentaţiei...Ok, într-adevăr nu de dată recentă, puţin mai adânc în istorie...aşa spre Evul Mediu. Dar, nu contează, ideea de bază este că pentru a putea trăi, e musai să ne hrănim stomacurile...sau, mai frumos spus de Anthelme Brillat Savarine în lucrarea sa Fiziologia gustului, "S-a afirmat că Universul nu este nimic decât numai viaţă şi, drept urmare, tot ceea ce vieţuieşte se hrăneşte. [Pasul imediat următor era, deci, dezvoltarea artei culinare.] Aceasta din cauză că, Creatorul, silind omul să mănânce pentru a putea trăi, îl îmboldeşte prin pofta de mâncare şi îl răsplăteşte prin plăcere." 

Aici vroiam să ajung, mai ales că sunt teribil de sătulă, scriu cu burta pusă bine la cale. Păi da, acuşica mi-am terminat ultima porţie din ciorba de fasole boabe cu ciolan afumat şi "garnitură" de ceapă roşie, alăturată pâinii negre cu secară cu seminţe. De la picanteriile mele culinare găsite & traduse din cărţi nemţeşti germane şi săseşti am trecut...acum atâta amar de ani, de fapt, vreo 11, la bucătăria strict românească. Recunosc...o mai condimentez cu câte-un gulyas sau vreo pizza, dar ceea ce contează este că parafrazând amintirea lui 1 decembrie 2010 când afirmam sus şi tare: Sunt mândru că sunt român!, acum îmi declar susţinerea clară şi fără niciun dubiu pentru conceptul Produceţi româneşte! Vindem româneşte!, campania prin care toate magazinele din lanţul real,- Hypermarket Romania sunt alături de producătorii români. Nu e neapărat vorba de patriotism sau fiţă, am dovada prin ceea ce mănânc cu drag, ceea ce am testat înainte de a-mi deveni parte a meniului meu zilnic, echt rumänisch. Să luăm numa' câteva exemple: merele proaspete, zemoase şi grozav de faine, brânza de la Napolact..paranteză, astă-seară mi-am început o nouă bucată de telemea Huedin de la Cedra-Napolact..faină de tăt..din lapte de vacă & oaie. Apoi, vine pateul Sadu, ciolanul afumat dezosat şi vidat de la Fox, salata, de musai, restul fructelor şi a legumelor, toate proaspete la "Standul produselor româneşti", lansat de curând, în 11 noiembrie, în toată reţeaua magazinelor real,- şi câte şi mai câte. 

Da, sunt foarte conştientă de faptul că atunci când cumpăr produsele româneşti ajut şi eu, cât pot...cam puţin, nu-i aşa?...producătorii noştri, mari sau mici...Cred că şi Muzeul mi-a indus acest obicei cu al nostru Târg de Ţară, inaugurat pe 8 septembrie, chiar înainte să mă apuc de SuperBlog. Dar acum vine iarna...sau a venit deja?!?:)...am schimbat locaţia, m-am retras la căldurică, de unde-mi achiziţionez bucatele nostre autohtone, atent selecţionate după principiul: "Mănânci sănătos, trăieşti sănătos!" 

Silogism cu iz de truism de final, dedicat şi echipei SuperBlog 2012, pe a cărei etapă cu numărul 26 o scriu azi, în 26!

* Sunt româncă, trăiesc şi mănânc în România!

* Salariul meu e total românesc!

===> Consider că pentru a ne păstra, a-i susţine şi a-i stimula pe producătorii noştri de tradiţie să-şi continue activitatea, pe plan naţional, nu am cum să mă dezic de ei şi produsele lor!

În loc de post scriptum - Ce-ţi doresc eu ţie dulce Românie - Mihai Eminescu, mereu actual!

Cosmogonia continuă...Punctul iarăşi mişcă lumea...MediaDOT

Eram total blazată când am început să mă gândesc la conotaţiile probei cu numărul 23 a SuperBlog 2012. Vroiam să fac pe niznaiul, să-l iau pe "nu" în braţe, să-mi creez o poliloghie searbădă, în care nici eu nu aş fi crezut, să susţin sus şi tare că lumea ar trăi bine-mersi şi fără binefacerile prietenului meu (şi al majorităţii umanoide) Mr. Internet, cu ale sale apendix-uri: sisteme de operare, reţele de socializare, milioane de softuri şi aplicaţii. Asta socoteam eu ieri, pe vremea asta, dar, azi la servici, eram, împreună cu echipa noastră, în plin brain storming de gândire unui proiect educaţionalo-ornitologic-patrimonial, cu Muzeul ASTRA, pilon de bază, [dă, Doamne, să capete finanţare după ce îl vom depune!], când, prin elementul surpriză, a picat netu' şi dus a fost vreo jumate de ceas. În micile pauze de "furtună a creierelor", minimele injurii contra sistemului şi folosirea asiduă a agendelor din dotare, mi-am dat seama că aş avut un gând tâmpit să neg, cu o nonşalanţă, totuşi dezinvoltă, avantajele revoluţiei IT.

Bine că a picat netu', bine că a venit proba Magazinului MediaDOT, fain & sugestiv nume, by the way! În traducerea mea liberă l-am egalizat cu "Punctul [Acel Punct] care intermediază Mişcarea Lumii!" şi, imediat, a erupt ideea unei legături intrinseci cu Scrisoarea I, a lui Mihai Eminescu. Mă puteţi acuza de dublă-blasfemie, dar aveţi milă de mine şi urmăriţi ideea...urmăriţi Punctul...şi haideţi să vedem împreună unde ajungem:

"Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi și singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!...
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii...
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii...
De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit."

Mihai Eminescu, Scrisoarea I, fragment

Da, sunt silită, de mine însămi:), să recunosc evidenţa vieţii actuale. Imaginaţia mea bolnavă ar putea găsi surogate, mult inferioare, terifiante chiar, pentru a putea trăi fără calculator. Mă duc pe o insulă cvasi pustie şi mor de singurătate sau mâncată de canibali. Măcar de-aş avea o carte de Jules Verne, dar tot n-ar fi bine, pentru că aş avea dorinţe de ştiinţă & tehnică, pe care atehnică  şi nepricepută fiind, nu le-aş putea pune în practică. N-aş avea tutoriale, nici procesoare Intel sau plăci de bază la promoţie, clar, nici telefon, nici obişnuinţa de a trâi ca în vremurile imemoriale...pentru simplul fapt că nu aş ştii cum.

De aceea, îmi emit, atât în teorie, cât şi în practică, ideea că acum, în prezentul nostru non stop, cosmogonia continuă la scară cibernetică, iar efectele ei le simţim din plin în fiecare zi, cu fiecare click al mouse-ului, cu fiecare add sau like, search sau sign in, cu ocaziile de gaming' [nenumărate în cazul meu] sau writin' pentru SuperBlog 2012, ca în acest caz, sau aiurea-n pe Eliza Day & Night! Noapte bună...dar, nu uitaţi, eppur si muove, Punctul s-a transformat, pe parcurs, în bulgăre, iar ACUM...în avalanşă! Avalanşa care ne uşurează viaţa, ne-o face mai frumoasă, mai optimistă, mai jucăuşă...

Furaţi-mi ideea proaspăt găsită, de la MediaDOT & Blizzard!

Tipăritură vs Online...de ce/ NU VREAU acest război !?!

Pentru o absolventă [dar nu una obişnuită;)] a Colegiului Tehnic de Biblioteconomie şi Arhivistică, urmat apoi de Facultatea de Istorie + o călătoare & lucrătoare prin bibliotecile Sibiului, dar şi ale Berlinului, pentru trei luni + o fericită martoră al unuia dintre cele patru exemplare din întreaga lume, în două volume, tipărite la Mainz, în jurul anului 1455, cu ajutorul presei cu litere mobile, de către inventatorul/ inovatorului tiparului pe scară rapidă & largă, Johannes Gutenberg, şi anume, al Bibliei în 42 de rânduri sau Biblia lui Gutenberg, pe care am văzut-o la Staatsbibliothek (Berlin) [unde mi-am terminat ultima lună a practicii & cercetării berlineze în anul 2001] pot spune, cu mâna pe inimă, că hârtia, scrisul de mână şi/sau tipărit, incunabulele, celelalte manuscrise, cărţile, revistele, ziarele, ş.a. şi-au câştigat deja, prin evoluţia tehnologică şi utilitatea de netăgăduit, locul binemeritat în viaţa noastră! 

Nu vreau să mă gândesc la cea de-a nouăsprezecea etapă a SuperBlog 2012, cu titlul Print sau online?, din postura luării unei decizii unilaterale. Pentru că, o fi dovadă de capriciu, de teribilism, sau, mai rău, de infantilism, faptul că LE VREAU PE AMÂNDOUĂ variantele? Sau probabil e vorba de un egoism normal, dar, întrucâtva grozav de subiectiv.

Să mă explic: vreau să citesc o carte cu foi de hârtie, cu litere tipărite şi miros de tipăritură nouă sau veche, nu de pe ecranele e-book-urilor sau, mai rău, direct de pe desktop-ul PC-ului. Cartea îmi transmite, înainte de a o citi, în timpul lecturii şi după ce o închid, o groază de sentimente şi senzaţii, la care nu vreau, nici în ruptu' capului să renunţ. Sunt absurdă? Ciudată? Nu cred!

Vin cumva stări sufleteşti de pe partea online-ului? Simţiţi întrebarea-capcană, cu accente subliminale? Nu? Mă credeţi în stare să pun în aşa fel chestiunea, încât să capăt răspunsul pe care îl doresc? Până acum, din cele ce am scris, s-ar putea ajunge la o concluzie nerealistă...cum că am o părere de la antipatie spre ostilitate despre mediul calculatoricesc...că-s doar o pură fană acerbă a tiparului. 

Dar, s-ar putea să vă înşelaţi! Să vă povestesc două întâmplări:

1) Revin în anul 2007, la căsuţa Lizucii din Dumbrava Minunată Centrul de Informare Turistică din Muzeul în aer liber, unde pe lângă calculatoarele Dell, despre care v-am povestit în proba trecută a Magazinului online Azerty, am primit, pentru folosinţa biroului o imprimantă, aşa credeam la început, din oferta de Multifuncţionale Hp, care s-a dovedit, după cercetările nostre ulterioare o supercalifragilistică prietenă, la bine şi la rău, la frig şi când era soare afară! Nu doar imprima, ci şi scana, xeroxa, era color, putea produce şi fotografii, dacă am fi avut hârtie fotografică..:P, n-am avut;( Căsuţa noastră era plină de turişti, români, străini, vizitatori uzuali, dar şi de colegii noştri, peste a căror capete căzuse norocul de înaltă tehnologie prin drăgălaşa de Măgăoaie, aşa o alintam eu pe super-utila şi prietenoasa Multifuncţională HP Officejet Pro L7580. Ea a fost DI VINĂ pentru multele nostre succese...Amintiri deja, dar ofertele şi promoţiile continuă! Uraa!

2) Mă întorc în 2006...ce s-a întâmplat atunci? Eliza s-a lăsat de jurnalele intime din adolescenţă, respectiv frageda tinereţe...aşa câteva caiete [pe care le reciteşte cu drag] şi a intrat, fără prea mare tam-tam, în online. Mai întâi pe yahoo 360, iar apoi, tot în pas cu moda...aci, pe blogspot.com sau .ro...cine mai ştie...

Aşadar, vreau să-mi exprim concluzia, indusă deja din titlul acestei postări pentru SuperBlog 2012! Nu vreau război...vreau o coabitare benefică ambelor părţi pseudo beligerante. Am zis, am zis!

re-concluzie...Glossă

Bruiată...

Sibiu - 15 ianuarie 2012, ora 17, 43

....nu mă pot concentra deloc să-mi înşirui gândurile într-o ordine riguroasă. De trei zile-ncoace ... mi-am călcat în picioare principiul meu de a nu mă uita la televizor ... Jandarmi, protestatari, fumigene, sticle incendiare, cărămizi, sânge, galerii ale echipelor româneşti, gaze lacrimogene, capete sparte, copii...că n-or veni de la Barsa sau Arsenal:D, şi Băsescu pauză, lipsă la apel, de-ar rămâne dreaqu' ascuns, să nu îl mai vedem, să-şi dea demisia. Gata, îmi începe cavalcada gândurilor haotice...

Na..şi dacă are tactul să ofere preşedinţia ca ofrandă pe "altarul" dorinţei cvasi-unanime a românilor...ce poate se se întâmple....oricum, cred că nimic din ce îmi doresc eu. 

Tăvălug, vor veni peste noi niscai alegeri anticipate, care poate vor resuscita, doar provizoriu:(, speranţa în normalitate...care-i aia? am avut-o vreodată?...partidele (mai ales cele din opoziţie) nu-şi vor mai da rând în definirea stării normale şi atragerea electoratului (foştii votanţi ai FSN în '90 [vinovaţii fără vină] plus ai noilor posesori de majorat...) dar, nimeni nu cred că va profita de schimbarea preşedintelui ca să ceară parlamentului, în primul rând, revizuirea constituţiei şi re-transformarea dulcei, nostre Românii în monarhie constituţională.

Nu, nu am uitat de Eminescu...azi la 162 de ani de la naşterea lui...citez doar câteva versuri din  

Scrisoarea III

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană...
O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!