Tipăritură vs Online...de ce/ NU VREAU acest război !?!

Pentru o absolventă [dar nu una obişnuită;)] a Colegiului Tehnic de Biblioteconomie şi Arhivistică, urmat apoi de Facultatea de Istorie + o călătoare & lucrătoare prin bibliotecile Sibiului, dar şi ale Berlinului, pentru trei luni + o fericită martoră al unuia dintre cele patru exemplare din întreaga lume, în două volume, tipărite la Mainz, în jurul anului 1455, cu ajutorul presei cu litere mobile, de către inventatorul/ inovatorului tiparului pe scară rapidă & largă, Johannes Gutenberg, şi anume, al Bibliei în 42 de rânduri sau Biblia lui Gutenberg, pe care am văzut-o la Staatsbibliothek (Berlin) [unde mi-am terminat ultima lună a practicii & cercetării berlineze în anul 2001] pot spune, cu mâna pe inimă, că hârtia, scrisul de mână şi/sau tipărit, incunabulele, celelalte manuscrise, cărţile, revistele, ziarele, ş.a. şi-au câştigat deja, prin evoluţia tehnologică şi utilitatea de netăgăduit, locul binemeritat în viaţa noastră! 

Nu vreau să mă gândesc la cea de-a nouăsprezecea etapă a SuperBlog 2012, cu titlul Print sau online?, din postura luării unei decizii unilaterale. Pentru că, o fi dovadă de capriciu, de teribilism, sau, mai rău, de infantilism, faptul că LE VREAU PE AMÂNDOUĂ variantele? Sau probabil e vorba de un egoism normal, dar, întrucâtva grozav de subiectiv.

Să mă explic: vreau să citesc o carte cu foi de hârtie, cu litere tipărite şi miros de tipăritură nouă sau veche, nu de pe ecranele e-book-urilor sau, mai rău, direct de pe desktop-ul PC-ului. Cartea îmi transmite, înainte de a o citi, în timpul lecturii şi după ce o închid, o groază de sentimente şi senzaţii, la care nu vreau, nici în ruptu' capului să renunţ. Sunt absurdă? Ciudată? Nu cred!

Vin cumva stări sufleteşti de pe partea online-ului? Simţiţi întrebarea-capcană, cu accente subliminale? Nu? Mă credeţi în stare să pun în aşa fel chestiunea, încât să capăt răspunsul pe care îl doresc? Până acum, din cele ce am scris, s-ar putea ajunge la o concluzie nerealistă...cum că am o părere de la antipatie spre ostilitate despre mediul calculatoricesc...că-s doar o pură fană acerbă a tiparului. 

Dar, s-ar putea să vă înşelaţi! Să vă povestesc două întâmplări:

1) Revin în anul 2007, la căsuţa Lizucii din Dumbrava Minunată Centrul de Informare Turistică din Muzeul în aer liber, unde pe lângă calculatoarele Dell, despre care v-am povestit în proba trecută a Magazinului online Azerty, am primit, pentru folosinţa biroului o imprimantă, aşa credeam la început, din oferta de Multifuncţionale Hp, care s-a dovedit, după cercetările nostre ulterioare o supercalifragilistică prietenă, la bine şi la rău, la frig şi când era soare afară! Nu doar imprima, ci şi scana, xeroxa, era color, putea produce şi fotografii, dacă am fi avut hârtie fotografică..:P, n-am avut;( Căsuţa noastră era plină de turişti, români, străini, vizitatori uzuali, dar şi de colegii noştri, peste a căror capete căzuse norocul de înaltă tehnologie prin drăgălaşa de Măgăoaie, aşa o alintam eu pe super-utila şi prietenoasa Multifuncţională HP Officejet Pro L7580. Ea a fost DI VINĂ pentru multele nostre succese...Amintiri deja, dar ofertele şi promoţiile continuă! Uraa!

2) Mă întorc în 2006...ce s-a întâmplat atunci? Eliza s-a lăsat de jurnalele intime din adolescenţă, respectiv frageda tinereţe...aşa câteva caiete [pe care le reciteşte cu drag] şi a intrat, fără prea mare tam-tam, în online. Mai întâi pe yahoo 360, iar apoi, tot în pas cu moda...aci, pe blogspot.com sau .ro...cine mai ştie...

Aşadar, vreau să-mi exprim concluzia, indusă deja din titlul acestei postări pentru SuperBlog 2012! Nu vreau război...vreau o coabitare benefică ambelor părţi pseudo beligerante. Am zis, am zis!

re-concluzie...Glossă