Puterea pateneriatului în blogosferă. Diletantisme eliziace. Retrospectivă incompletă.

Ioi, am început bine...Dau să caut şi eu un cuvânt întrebându-l pe unul dintre prietenii mei avizaţi, de obicei: Domnu' DEXonline, ia spune-mi şi mie ce e aia blogosferă. Nu că n-aş avea ceva habar, dar vreau să verific. Iote-te la printscreen ----> 

Hai, fuga, fuguţa că poate e available Mrs. Wikipedia, drăguţa..Ştie ea ceva, dar a rămas puţin în urmă, cam prin anul 2011. 

Hai, că-s tare şmecheră..am strâns ceva experienţe din blogosferă, excluzând intenţionat SuperBlog-ul 2012, cel de anul trecut, mai ales de la cea sibiană şi din vecinătate, de la Mediaş citire...

Mi-au plăcut, au fost energizatoare de mama focului, interesante, pe varii domenii, campanii şi bloggeri-prieteni: turism - #prinsibiulmeu - 2011, 2012; social - Blog Action Day - prima participare în 2010, cu apa la atac.., apoi a intrat pâinea în prim plan, în 2011, pentru ca, în 2012, când deja mă plângeam de lipsa timpului, să povestesc despre The Power of We; filantropie - anul 2010 care a adus Darul meu pentru Crăciunul lor...din două surse, de aici şi de dincolo (a se remarca parteneriatul public privat, dincolo de online-ul nostru); cultură...aici ne-am strâns cu toţii: ZECE MARI SIBIENI (a fost cea mai amplă, total utilă şi absolut senzaţională întâmplare blogosferică...) şi ROMÂNIA - Sunt mândru că sunt român! E bună reamintirea asta, acum după întâiul nostru decembrie...aici nu am fost doar noi, sibienii, ci şi bloggerii din ţară, chiar şi cei de peste hotare...

Nu cred că, voi, juriul probei cu numărul 27 al competiţiei SuperBlog 2013 aveţi timpul necesar parcurgerii întregii retrospective blogosferice incomplete de tip eliziac, începute prin anii 2009-2010, şi pentru că îmi fac mea culpa pentru toate întârzierile posibile pe care le-am experimentat la ediţia acestui an, nu am nicidecum această pretenţie acum, pe ultima sută de metri a concursului. De aceea, mai bine trântesc o concluzie absolut personală, răspunzând la întrebarea cum văd eu un parteneriat în blogosferă. 

Parteneriatul din online 

trebuie neapărat să îşi aibă unele dintre acţiuni, 

dar, mai ales, efectele în offline. 

Beneficiul clar e sufletul!

q.e.d.

ps..din păcate, mă pun rău cu juriul, Zelist / TreeWorks, partener SuperBlog 2013, acum la spartu' târgului concursului, transmiţând un singur mesaj, un pic nelalocul lui. Eu mi-am înscris blogul de ani buni pe Acea Listă, pe Ze List, îmi umăream suişurile şi coborâşurile...dar, de câtva timp, n-am mai făcut-o şi, nu mică mi-a fost surpriza, să nu-mi găsesc bucuria mea...bloguşorul meu...pe lista voastră..De ce oare? Mămica nu mea se supără!

pps...cogito ergo sum!

Mai liberă decât de obicei...1 decembrie 2011

...liberă să mă joc, liberă să citesc noutăţile vechi de-un an [am citit în TheGuardian despre ultima carte a lui Umberto Eco, "Cimitirul din Praga" şi mi-am dat seama c-o voi primi cadou de Crăciun...Dacă nu se sesizează nimeni, mi-o fac io cu mâna mea :P bănuţii viitorului salariu], liberă să-mi fac ordine în dulap, liberă să tresalt, o ţâr' speriată, la zgomotul şi trepidaţia cauzate de prăbuşirea turnului centralei de cartier dezafectate, liberă să-mi răsfoiesc blogul [mi-am recitit postarea Sunt mândru că sunt român! de anul trecut, faină zi!], liberă să ascult Pink Floyd, Live at Pompeii, într-un psihedelism atât de liniştit, aproape halucinant...dar, din păcate, întrerupt de anumite gânduri,  libere şi ele, dar creatoare de întrebări realiste, dar probabil extrem de retorice, liberă să-mi redefinesc poziţia pe Facebook...Mă citez cu ultima postărică: Azi sunt mai libera decat de obicei...:D! La multi ani, românilor! + La multi ani, România! Rămânem pe principiul inoculat de "Mioriţa" sau urmăm îndemnul melodiei nr. 8 din Live at Pompeii de pe A Saucerful of Secrets - 1968 - "Set the Controls for the Heart of the Sun" ? [pe care o transfer de pe youtube, chiar aici pe greencharme, la final de articol]

În concluzie (concluzii:) îmi închei scurta, dar abramburita postare cu următoarele două rugăminţi:

1) Cei care se auto-sesizează cu privire la "Cimitirul din Praga" pentru Crăciunul meu, să-mi lase un semn ori printr-un comentariu right here pe blog, ori prin viu grai  (face tot face or by phone)!

2) Răspunsurile la întrebarea la care nu am de gând să îi accept pasivitatea, vă rog să le scrieţi la următoarele coordonate: Poporul român deşteptat, adresă: 20°17′58″E - 43°39′12″N - 29°39′10″E - 48°14′41″N, într-un cuvânt toată România, str. Acum ori niciodată, nr. C(roieşte-ţi altă soartă), judeţ M(urim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!) în comentariile ulterioare acestei postări libere

 

SUNT MÂNDRU CĂ SUNT ROMÂN!

Astăzi, 1 decembrie 2010, îmi dau arama pe faţă! Sunt mândru că sunt român, mai precis posed şi dau cu share la mândria mea de a fi româncă. N-am recunoscut-o în scris niciodată, pe nicăieri, dar am simţit-o conştient şi mi-am dat seama de patriotismul meu, pe care, când eram mai mică, din teribilism şi un spirit de turmă prost ales, ajunsesem să-l neg, abia în urmă cu aproape zece ani. Când, după 3 luni minunate şi extrem de interesante petrecute în cel de-al doilea loc al sufletului meu, după Sibiu, aici vorbesc despre Berlin, am pornit-o spre casă...prin Europa, caut să rememorez primele semne de dragoste conştientă de ţară, de România.

Reamintindu-mi anumite momente ale aceleiaşi perioade, tind să cred că am trăit, pe parcursul ultimei luni de Berlin două sentimente contradictorii şi extremiste:

Ia: Data - 1 decembrie 2001; IIa: Locaţie: Ambasada României din Berlin; IIIa: Eveniment - sărbătoriea zilei naţionale a României împreună cu personalităţi ale României, reprezentanţii celorlalte diplomaţii, prieteni de-ai patriei noastre:), români, locuitori temporari sau permanenţi în Germania, artişti (ai poporului:) ş.a., aproximati 250 de persoane; IVa: Acelaşi eveniment – la aproape o oră (ce mult...ioi) de la începutul ceremoniei, a început să se audă, în crescendo zgomotul specific spargerii nonşalante a seminţelor de floarea-soarelui, dar şi de dovleac, alăturat de „ptiuuu-ul”, ce exprima în mod absolut reuşita eliberării de coaja „nenorocită” care ţine sămânţa captivă, direct pe padoseaua proaspăt lustruită...În acest moment, mi-a fost ruşine de românii mâncăcioşi, nesimţiţi şi total nepoliticoşi...Nu credeam să văd acest tip de comportament...chiar în mijlocul Berlinului...

Ib: Data – sfârşit de decembrie 2001; IIb – pe drum (Germania, prin Dresda, Austria, Ungaria) creştea nerăbdarea, dorul, graba, dorinţa de a respira aerul românesc; IIIb – România mi-a apărut în faţă drept o Ileană Cosânzeană sau mai bine zis ca o Crăiasă a Zăpezii, cu nămeţi, dealuri, văi şi munţi, cu o bogăţie nemăsurată şi o frumuseţe pe măsură. Acum a fost momentul în care săgeata cu venin de dragoste de ţară m-a atins şi încet-încet mi s-a integrat în fiinţă.

Apoi...au trecut anii...m-am obişnuit cu ea...şi am profitat să-mi deschid ochii, deci orizonturile au fost şi sunt nebănuite...Iar bucuria şi mândria de a trăi aici, în România, potenţată de dorinţa mea (funcţională...vorbesc serios:) de a vedea întotdeana partea plină a paharului vieţii îmi mângâie...subiectivismul (:P)! Dar, DA!!! Imi iubesc ţara, îmi iubesc oraşul, îmi iubesc prietenii, îmi iubesc muzeul, îmi iubesc aerul meu, al nostru...românesc!

PS...cam multe declaraţii, la primă citire emfatice...dar simţite, pe bune...”că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti...”

PPS...LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!!!...

Sponsorii campaniei: printcenter & smartgifts

Campanie organizată la iniţiativa Organizaţiei Naţionale a Bloggerilor din România

Completare:

M-am întors din oraş, am îngheţat, dar m-am şi dezgheţat instantaneu când am primit feed-back-ul extrem de încurajator al sibienilor, cărora le-am împărţit autocolantele cu "Sunt mândru că sunt român!", campanie iniţiată de ONBR.

Nu-i aşa că acum pot şi glumi cu şi despre Buian...căluţul care e mândru că e român...cu rădăcină slavă:)! Dovadă foto...atenţie la sticker!

Iar întâlnirea absolut întâmplătoare, dar foarte emoţionantă cu studenţii basarabeni, dotaţi cu steagurile României care veneau de la Alba Iulia şi cântau cu toată puterea a fost cireşa de pe tort! Tortul dăruit ţării, cadou de ziua ei! Aici, Cipi...aştept şi un feed-back foto de la tine:)!