Mea culpa...ante-Mărţişor

N-au trecut decât două zile de când fiecare persoană de gen feminin de la noi din birou a primit mărţişoare de la varii indivizi (colegi, prieteni, colaboratori ş.a.), dar şi câte un bucheţel de ghiocei-clopoţei...drept simbol al renaşterii naturii, în prag de întâi martie. Mulţumim! Trei doamne şi toate trei...s-au grăbit, care mai de care, să-şi găsească câte un recipient, să-l umple cu apă şi să asigure hidratarea vestitorilor primăverii ce năvăliseră peste reprezentantele Marketingului, ale Educaţiei muzeale şi al PR-ului Muzeului ASTRA. Bineînţeles au fost ales alese păhăruţele de plastic ce ne-au rămas de la vernisajul Iluminatei scz expoziţiei Lvmen est omen Arta, istoria şi spiritualitatea iluminatului artificial. Prima expoziţie din România cu tehnologie de realitate adăugată (care by the way nu poate fi ratată..Aşa vă sfătuiesc...călduros/ fierbinte/ incandescent sau toate 3 simultan. Aveţi timp până în 20 mai, la Casa Artelor din Piaţa Mică nr. 21 şi...nu uitaţi să vă luaţi telefoanele inteligente cu voi..sau tabletele, pentru că surprizele vor fi...în circuit:)

Revin pe firul epic şi vă mărturisesc că dintre cele trei colege de birou, una, vrând să fie mai interesantă şi gândindu-se abitir şi la partea de estetică a aranjamentului floral şi-a pseudo epatat privitorii prin golirea unei căni de lut smălţuite de flecuşteţele care stăteau pe acolo de vreo doi ani, gen agrafe de birou, elastice de prins afişe rulate, o gumă de şters verde, un Moş Crăciun miniatural ş.a., şi prin găsirea unei soluţii în ton cu promovarea civilizaţiei populare tradiţionale, în speţă a olăritului din Obârşa. Cănuţa odată golită şi-a primit oaspetele de vază...buchetul primăvăratic.

Dar, la puţin timp după aia, tot ea, a început să strâmbe din nas, adăugând o droaie de grimase de tip bleac olfactiv, alăturate de cereri susţinute pentru aerisirea imediată şi fandoseli cercetătoare a provenienţei mirosului persistent...de vin oţetit. Hm..în birou? Păi asta-i treabă? [Fără niciu rezultat...nici după şase ore!]

Mai departe doar gânduri: "Toată lumea a plecat..Turn off computer, că e vineri şi-ţi pleacă autobuzul. Nu uita ghioceii că trebuie să-i duci mamei tale." "Nu pot să cred...am ieşit din birou, iar mirosul mă urmăreşte.." 

În faţa muzeului îşi dă şi toanta seama ce-i cu mirosul venit de niciunde, refăcând puzzle-ul zilei, cumulat cu amintirea Paştelui 2011, când cănuţa a fost adusă plină de vin şi pâine sfinţită după Înviere şi a rămas nespălată până în ziua de...mâine, când voi ajunge din nou în birou. La contactul cu apa proaspătă destinată clopoţeilor, vinul impregnat în pereţii vasului de lut, nesmălţuit pe interior, a revenit la viaţă şi ne-a salutat prin iz.

Alt adevăr, altă mea culpa, aceeaşi Eliza...

In vino veritas!

Şi-a început ploaia..