Ţuica de prune...şi reversul ei

Eram pe şantier...Nu mă simţeam chiar de-a casei printre colegii pe care doar îi zărisem prin facultate, darămite să fi schimbat dou-trei vorbe. Încă nu eram la Istorie, dar de doi ani, la Biblioteconomie fiind, îmi făceam practica arheologică pe şanţuri medievale. Mi-am pus nişte întrebări atunci..Oare nu cumva sunt prea subiectivă, oare alte epoci istorice nu-mi vor oferi satisfacţii mari mari decât cea de care v-am spus odată petrecută la Orăştie, în Dealul Pemilor, unde  am făcut cunoştinţă cu primul meu mort:) Ionci Bella...cu 7 săgeti la rotula stângă parcă...pe care le-am şpăcluit cu mare grijă, io cu Cătă...dar şi cu aventuri:)? 

Astfel, încercând să-mi lărgesc orizontul epocilor, mi-am încercat norocul şi cu preistoria. Din punct de vedere metodologic, şantierul de la Apoldu de Jos a fost un plus valoare pentru subsemnata..dar şi ai voii bune...Ca să-mi fac intrarea la colegii mai mari, să nu spună despre mine că-s o mucoasă  răsfăţată care nu ştie pe ce lume e şi ce vrea de la viaţă...mi-am încărcat geanta, hai să zic la şleau, rucsacul...cu de-ale gurii şi de-ale menţinerii temeperaturii corpului în limite normale...că ştiam că urma să dorm o săptămână în cort. 

Le spusesm dinainte că-i aşteaptă o surpriză la finalul săptămânii şi a şantierului, dar, în inocenţa mea, nu mi-am dat seama că setea e mare, iar cortul nepăzit..poate fi prădat...de barbari. La început m-am supărat, ei au râs de mine, apoi m-au mituit cu o brişcă faină, numa' bună de şpăcluit..pe detaliu şi mi-au oferit o excursie în împrejurimi, plătită în grade & aburi de licori bahice. A meritat...mai puţin faza finală, la care am ajuns complice..şi pentru care acum, abia acum, îmi cer iertare. În ultima zi de şanţ, unul dintre coordonatori mă întrebă: Ia spune, Eliza, ai zis că ne faci o surpriză! Hai, că terminăm azi treaba, să ne mai şi distrăm puţin. Mă duc să verific ce s-a lucrat azi...mă întorc mintenaş. Eu: Nu aştepta până atunci. Poţi să bei acum. Uite sticluţa. Era sticla pregătită de mine şi de băieţi..

A luat-o, a urcat dealul din apropiere, controlat starea săpăturii şi a început să coboare cu sticla în mână, neîncepută încă. Noi, în vale îl priveam cum venea spre noi. A destupat sticla...a ridicat-o..ne-a urat un "Noroc!" şi a dat o duşcă..Pffffffffff....Numa stropi...Îi era frică de rugină, de-aia a scuipat apa?

ps..abia aştept ca Reeija, căreia îi dedic proba a XXIV-a din SuperBlog 2013, să creeze şi genţi sportive, de excursie...

(Re)Punerea codiţei la prună sau Reimaginarea genţii...

..Nu-mi le asum. Îmi pare rău. N-am fost eu, deşi la prima vedere aşa s-ar părea. Nu sunt nici geniul pământului care a decis ca fructele să stea atârnate prin codiţe cât de cât subţiri de craci, pentru a putea pica mai uşor în gura nătăfleţilor, nici marele inventator al genţilor şi poşetelor. Clar nu..ai uitaţi-vă aici şi la istoria lor încă din secolul al XIV-lea, deşi menţiuni apar încă de pe vremea hieroglifelor. Credeţi că iar am luat-o razna..prin păpuşoi? 

Nu vă speriaţi, sunt abia la proba cu numărul şapte a SuperBlogului 2013 şi am un exerciţiu de a-mi imagina noi modalităţi de folosire a genţii. Chiar pe mine m-au găsit, pe mine cea care două anotimpuri (iarna şi primăvara nerepusă în drepturi) îmi iau rucsacul în spinare, iar pe parcursul celorlalte două mă vedeţi cu geanta mea neagră, numa' bună să-mi stea pe umăr şi să-mi care dosarele, mâncarea, umbrela şi alte câteva lucruri de maximă utilitate? Aaa, nu vă spun, trebuie să încapă în ea...ori de câte ori mă apucă cheful de cumpărături după servici şi câte o pită pâine de 800 de grame sau un iaurt la litru sau doua portocale mari..

Aţi observat cum am schimbat volens-nolens destinaţia unei genţi office într-una a unei precupeţe..ioi, câta-mai dezonoarea în pe ea. Ei îi convine, dar nu ştiu sigur dacă nu cumva îşi invidiază suratele ei, genţile Reeija..care arată şi, probabil, se comportă ca nişte regine..toate-n piele şi pentru orice tip de eveniment. 

Dar, totuşi, deşi sunt frumoase de-ţi stă retina în uimire, căutându-le modelele în funcţie de categoria căreia i se adresează, pentru mine aceste genţi de damă nu mi se potrivesc pe suflet. Poate cele handmade sau geanta din piele naturală Yvonne, cu baretă...Păcat că e doar roşie, dar nu-i bai mare...culoarea se poate schimba uşor. Sper..Sau?