Am pornit zilele trecute intr-o călătorie de epocă, pe traseul Paris - Istanbul...escală am făcut în Sibiu, şi am coborât pe sub Podul Mincunilor. Pe dreapta nu am putut să ne abţinem să nu intrăm în cafeneaua Orient Express...care culmea poartă, demult deja, numele trenului care ne-a adus aici. Pot să spun că, de la primii paşi, am simţit atmosfera atât de apropiată sufletului meu... Muzică bună - de fapt excepţională, idei vechi cu continuitate nouă, planuri de vacanţă şi itinerarii stablite între câteva cafele, mai multe ţigări, cioco aburinde şi un gin tonic. Nu spun mai multe...pentru că nu am făcut încă rezevarea pentru următoarea oprire, pentru atunci când viaţa ne va îmboldi să uităm de cotidian, înfundându-ne în istoria modernă. Şi acum, restul...e tăcere (Nae Caramfil - faină peliculă) şi fotografiile de săptămâna trecută...(pe facebook..una de poftă aici:)
Mai multe detalii aici: http://www.orientexpresscaffe.ro/
