Aho, aho, copii și fraţi!
Mâine anu' se-nnoiește
Plugușorul se pornește
Cu urări de la Eliza, O MIE
Cu urări de la Eliza, O MIE
Să scăpăm de pandemie !!!!!!!!
Sănătate, Noroc Bun
Bani cu furca să-i aduni!
Întâlniri, la depărtare,
Pân' va fi BINE sub Soare!!!
Împliniri, trăiri, senzaţii
În toate cele 365 de rotaţii !!!!
Veselie şi belşug
Cu spor în toate-n meşteşug
Iar Covidu' ars pe rug!
ps Am zis! Am zis!
La mulți ani 2021! ✨🍀🤗🎉
Dacă anul trecut scriam: "Oare când va veni din nou momentul când Eliza, purtătoarea și autoarea
de Pluguşor eliziac, în ultimii zece ani, își va pune din nou mâinile în
mișcare pe tastatură și va binevoi să-și aștearnă postări noi ... scrise
cu sufletul, o țâr' adormit acum?", acum s-ar putea să promit, o fac foarte rar :), că-mi voi ordona să mi se trezească sufletul...la scris. Ar fi şi cazul...
Hei, fetiţo, e deja un ordin, ia nu te mai face că promiţi... Apucă-te de treabă, scrie-ţi blogul, mâzgăleşte-l dacă vrei, dar lenea în ale creativităţii tale scriptice...nu se mai acceptă! Nu ştii cine-ţi mână degetele acum pe tastatură...? De greieraşul lui Pinocchio ai auzit? De bancul pe care îl ştii de la tata...
[Într-o dimineaţă mohorâtă de ianuarie, un lucrător de la Parlamentul României, nu i se mai ştie funcţia (mai şi inventez:), se trezeşte brusc din cauza un zgomot puternic. Ştiţi ce ea? Se crăpa de ziuă.
Se îmbracă, se spală pe faţă şi pe dinţi, în grabă, mănâncă o ţârică, îşi ia servieta sau rucsacul, nu se specifică, şi iese din scara blocului să prindă autobuzul. Grăbit fiind, deodată se împiedică de ceva, de era să cadă în nas..ce era? Era un sărac lipit pământului...
Se miră, îşi face cruce, mai merge câţiva paşi, dar un miros pestilenţial îi mută nasul..Se uită în jurul şi descoperă sursa. Era un individ...putred de bogat!
O ia la fugă după ce se uită la ceas şi-şi vede întârzierea. Prinde autobuzul, aproape din zbor...şi nici nu-şi dă seama cănd au trecut cele 50 de minute ale călătoriei spre locul de muncă.
Coboară relaxat, ajunge la aleea din spatele Casei Poporului şi aude în spatele lui..Râc, râc, râc. Nimeni. Metge mai departe...Iar, râc, râc, râc ... Grăbeşte pasul, cuprins de o frică aproape inexlicabilă, râc, râc, râc în spatele lui. Nimeni. O ia la fugă, dar se opreşte brusc. Şi-a dat seama ce făcea râc, râc, râc. Ştiţi ce? Îl râcâia conştiinţa pentru în graba cea mare a dimineaţii nu îşi plătise biletul de autobuz.]
Scrie...că dacă nu, Conştiinţa râc şi râc! Vrei? You've got yourself a deal!
