Ce mai faci, înţepato? :)

Aşa mă întreba deunăzi un prieten. "Am venit să te rog să-mi scoţi pansamentul. Bine că ai betadină / betadine:), să nu mi se fi infectat cumva locul împungerilor." "Mai lasă-l până mâine, poimâine că bate vântul zilele ăstea şi poate prinzi ceva praf." "Nu! Vreau să văd neapărat ce-i acolo, că mă duc duminică la mama şi trebuie să ştiu sigur dacă se vede vreun hematom şi că tata nu-şi va da seama că-s o super neascultătoare." Hrrşşttt..cu faină fineţe. "Păi, nu se vede nimic." "Mă duc să mă uit în oglindă...Ce faaain, am scăpat de baticuţul ăsta verde, pe care-l ador, dar mă sugrumă pe căldurile ăstea!"

[...]

Şi acum continui cu relatarea, mai ales că azi, în Vinerea Mare, am scris, într-un final, un mail personal..eu scriitoarea de postări pe blog şi nerăspunzătoarea la mesaje.

"Draga mea Ra,

Nu mai am de câţiva ani adresa de hotmail, cum de ai găsit-o?:) O şi uitasem..Am încercat sa te sun aseară, dar era telefonul scos din priză şi mi-a intrat direct roboata..:)

Abia aştept totuşi sa ne auzim vocile..Dacă tot m-am apucat de mail, hai să-ţi spun noutaţile...incomplete:)...fără toate datele! Luni, 29 aprilie, mi s-a făcut puncţia..de fapt au fost 6 împunsături...chiar 7, că un ac era înfundat...Ok, înţepătura nu m-a durut aşa de tare, mai mult a fost dureros atunci când făcea mişcările de du-te-vino prin gâtul meu..când culegea proba, şi, mai ales, când mai dădea cu acul fin (cică:) de calcifierile nodulului tiroidian de lob drept. Însă acul chiar era fin, pe bune (biopsie aspirativă tiroidiană cu ac fin/ FNAB)! [Abia acum, uitându-mă la ilustraţia de pe site am observat şi acul. Eu îmi focusasem privirea pe cordonul care comunica cu ecograful. Zăpăcită inconştientă şi neatentă!]

Îmi tot zicea: Ce curaj ai! Rezistă! Ce curajoasă eşti! Să îmi zici când nu mai rezişti, dacă vrei să mă opresc! Eu ii răspundeam: Nu sunt deloc curajoasă, mi-e frică! Sunt doar conştiincioasă şi responsabilă. De aceea, voi rezista la toate cele şase recoltări, ca sa nu fie cumva insuficient ţesutul strâns pentru analiza laboratorului de anatomie-patologică. [Am uitat să îţi spun că am rezistat şi la a şaptea străpungere, amintindu-mi sfatul lui Damaris, colega mea de bancă din liceu, cum că în caz de durere fizică extremă să mă gândesc la Isus, pe cruce şi a funcţionat, iar acum am găsit articolul care se învârte tot în jurul cifrei şapte!:)] Rezultatul va veni pe marţi/ miercuri.

Îţi poţi închipui toate scenariile, supoziţiile şi chiar directivele lu' tata? A citit în prospectul de interferon (injecţia pe care o fac eu la fiecare două zile pentru my desease aka MS) şi a văzut  reacţiile adverse rare (care apar la unul până la zece pacienţi din zece mii), iar una dintre ele este: tulburări în funcţionarea glandei tiroide (produce prea mult sau prea puţin hormon). Şi clar, a tras concluzia că nodulul a apărut de la acest medicament. A mers şi mai departe: "Dacă a apărut un nodul, va mai apărea unul, şi încă unul, şi încă unul, ş.a.m.d..mai bine să îţi scoţi toată glanda tiroidă, că la interferon nu vei renuţa." Nebunie! Aberant! Şi este cuvântul altor doctori..:), pe care i-am chestionat. Om trăi şi om vedea ce va mai fi în continuare!

Te ţin la curent, te pup & te îmbrăţişez!

ps..o să te superi pe mine dacă folosesc acest e-mail drept bază a următoarei mele postări de pe blog?

pps...nu cred:)"

Greva scrisului între agonie şi extaz...

Nota bene: A se citi printre rânduri, cu îndemul lui Coşbuc, subliminal adăugat: "Nu cerceta aceste legi, că esti nebun de le-nţelegi!"

Greva scrisului m-a destabilizat [GRÉVĂ, greve, s. f. Încetare organizată a activității într-una sau mai multe întreprinderi, instituții etc., cu scopul de a determina pe patroni sau guvernul, autoritățile să satisfacă unele revendicări (economice, politice etc.). ◊ Greva foamei = refuzul de a mânca, folosit de cineva în semn de protest. – Din fr. grève...completare ◊ Greva scrisului de Eliză = încetarea (dez)organizată a unei activităţi energizante pentru persoana în cauză, cu scopul autopunitiv, probabil foarte subiectiv şi mult exagerat de a-şi ispăşi păcatele. mai bine zis, păcatul încrederii trădate].

A evoluat conform zicalei noastre neoşe "orice învăţ are şi dezvăţ", mai întâi, din propria-mi autoflagelare psihică autoimpusă dintr-un bigotism personalizat, absolut eliziac, cu extrem de puţine accente religioase:), în direcţia complacerii în status quo-ul creat şi a trăirii clipei, abitir faţă de acele zile/nopţi/luni/ani în care-mi împărţeam energia câştigată prin "carpe diem" cu cititorii-mi. Pe blog, bineînţeles.

Introducerea fiind construită într-o abrambureală (supra)realistă...nu-mi rămâne decât (tipic mie!) să închei, pentru că simt că nu mai înţeleg nimic. Vă dău întâlnire maxim în 16, pentru Blog Action Day 2011.

ps...mi-am spart greva scrisului...o să-i scriu pe cioburi!