Prima scenă se petrece în bârlogul ursului brun, trezit brusc din hibernare, acum vreo două săptămâni, de gâjâiala propriei respiraţii şi de zgomotele spontane, produse în lanţ continuu de strănuturile-i involuntare, dar care constituiau semnele clare ale unei răceli invernale. Bineînţeles, a urmat un torent de înjurături, care nu poate fi reprodus cu fidelitate, deoarece puiuţii pădurii, care abia au învăţat literele, ar putea să fie şocaţi de vulgaritatea limbajului, pe care, probabil, apoi vor fi tentaţi să-l repete la nesfârşit. Nu am informaţii dacă activitatea profesională a pădurii a avut sau nu de suferit, dar dat fiind faptul că salăţile au fost împărţite cu dărnicie, în funcţie de ierarhie, putem trage concluzia că suntem în grafic cu toate lucrările!
[De aici a pornit răspândirea!]
Pentru a asigura o continuare cât de cât logică, scena a doua începe tot în pădure, cum porneşti de la sălaşul ursanului şi ajungi la un loc, acum acoperit de zăpadă în curs de topire, numit Clubul de Prezervare a Pădurii Seculare (CPPS), unde Cerbul primeşte de la prietenul lui somnoros, laolaltă cu salăţile, întreaga sa consideraţiune...cu recomandarea: "Nu fi egoist! Dar din dar se face rai!"
[Nu s-a terminat încă, dar ne apropiem de sfârşitul netriumfal al poveştii.]
Scena a treia ne conduce spre civilizaţie, unde cerbul nostru, după ce a părăsit temporar pădurea la sfatul prietenului său, bogat vitaminizat de la salăţile lui fermecate, s-a întâlnit cu Lupul, pentru a verifica status quo-ul Rezervaţiei Intra-Muros. Întâlnirea lor s-a nimerit a fi în acea perioadă a anului, în care zeci şi sute de animale invadează oraşul, în îndeplinirea scopului comun de alungare a spiritelor rele...şi aici, aş adăuga eu în mod total neavizat şi neavenit, de distracţie în masă:D. De pe urma întâlnirii, Lupul Cenuşiu s-a ales şi cu un cadou nepreţuit (dar, vai, probabil nedorit!)...pe care însă, după ce l-a uzitat de i-au sărit capacele şi i s-a spart soba de teracotă:D, fără însă a se asigura căldura propriului culcuş...l-a trântit cât colo şi ...
[aici urmează scena a patra şi ultima!]
...o vulpe cu planuri măreţe de viitor, însă leneşă de felul ei, dar intuitivă, de obicei, pusă pe fapte mari, deşi foarte neatentă în acest caz, nu a băgat în seamă corect toate indiciile care-i transmiteau să nu care cumva să se lase prostită de strălucirea lui de faţadă, a înfăşcat cadoul-surpriză, transmis pe linie ierarhică şi pe-aci ţi-e drumu' ... până la ...
...carantină!
