26 mai - Ziua Sperantei

Simteam nevoia sa mai adaug putina seriozitate blogului meu, iar acum ocazia mult dorita s-a ivit: sarbatorirea MS Day - Ziua Internationala a bolnavilor de Scleroza Multipla (SM) in data de 26 mai, a fiecarui an Ziua Sperantei! Impreuna cu Doina (Dobrota), o colega (prietena, de fapt, e rac ca si mine...uraaa!) de boala:)...am scris un mic articolas...pentru constientizarea opiniei publice asupra acestei maladii...L-am trimis la toata presa locala...sa vedem acum reactiile (suportul, sustinerea si interesul) cu privire la acesti bolnavi...incurabili (cat de cat, cel putin momentan...pentru ca speranta mea este ca nu va mai dura mult timp si se va gasi un tratament), dintre care fac si eu parte. Poate ca va amintiti postul meu, din decembrie trecut. Daca nu, reciti-ti-l:P...am ramas cu aceleasi pareri, chit ca am aflat mai multe despre boala...Dar, che sera, sera...whatever will be will be...si mai am cateva titluri de melodii: It's a kind of magic (Queen) si Wonderful life (Louis Armstrong), in care cred!

Comunitatea SM (Scleroză Multiplă) vorbeşte aceeaşi limbă

Cutia Pandorei

„...Văzând Epimeteu că ies atâtea rele din cutie,

a şi trântit la loc capacul. Dar prea târziu se deşteptase.

Năpastele se înălţaseră şi lumea le purta în cârcă. Mai rămăsese

în cutie numai o arătare mică, firavă şi cu aripi slabe.

Ea n-apucase să mai zboare şi purta numele SPERANŢA...”

(Legendele Olimpului – Al. Mitru)

În fiecare an, în data de 26 mai se sărbătoreşte Ziua Mondială a Persoanelor Bolnave de Scleroză Multiplă. Acest eveniment se încadrează în „Săptămâna Speranţei”, sărbătorită în întreaga lume de persoanele suferinde de această boală şi de cei care le sunt alături în lupta împotriva cumplitei maladii, care poate crea dizabilităţi de scurtă durată sau permanente. În judeţul nostru, Asociaţia de Scleroză Multiplă Sibiu celebrează această zi importantă de opt ani.

Pentru o mai bună înţelegere a dificultăţilor cu care se confruntă aceşti bolnavi, precizăm că scleroza multiplă este o boală cronică, ce afectează sistemul nervos central, nu este contagioasă şi nu face parte dintre bolile mintale, cum s-ar putea presupune, în mod eronat. Tulburările de echilibru, cele motrice (de mişcare) şi cele de vedere, sunt doar câteva dintre neplăcerile cauzate de SM. Din păcate, nu există nici un tratament care să vindece scleroza multiplă, ci doar unele medicamente care stopeză sau încetinesc evoluţia bolii.

Acestă asociaţie a fost creată în scopul sprijinirii morale şi materiale a bolnavilor de SM. Principala ei preocupare este îmbunătăţirea calităţii vieţii membrilor ei, prin informarea acestora cu privire la drepturile şi facilităţile legale de care pot beneficia pe plan social şi/sau profesional, oferind sprijin pentru integrarea în programele actuale de tratament al bolii, precum şi în tratamentul recuperatoriu (kinetoterapie, psihoterapie, masaj).

Asociaţia se preocupă permanent de închegarea legăturilor dintre membrii ei, precum şi de stabilirea relaţiilor de colaborare cu membrii asociaţilor similare din ţară şi străinătate, organizând activităţi informativ-educative, culturale şi de divertisment.

Organizaţia poate fi contactată la următoarele numere de telefon: 0269/241972, 0369/409382 sau la adresa de e-mail: as_sm_sibiu@yahoo.com.

Doina Dobrotă

Preşedinte Asociaţia de Scleroză Multiplă – Sibiu

Eliza Penciu

Membru Asociatia de Scleroza Multipla - Sibiu

Cam atat cu lucrurile serioase..ce-i prea mult strica, nu-i asa? Avem printre noi...un bolnav de SM din Germania...care aduce zambetul de buze...prin caricaturile lui...pe care le voi presara in acest post. Voi da si link-ul site-ului de unde puteti afla mai multe: http://www.hubbe-cartoons.de/home0.html

Si acum...PAUZA s-a terminat, capul la fund! :P

Am zburat, zbor si voi mai zbura impreuna cu fluturii...

Aveam patru anisori, cand am zburat pentru prima data cu fluturii. Precoce, nu-i asa, pentru o fetita din grupa mica de la gradinita? Fluturii au fost starniti de emotia constientizarii primului barbat din preajm mea, in afara de tata si de Alexandru, fratele meu, cu care eram foarte rea. Se numea Claudiu, avea ochelari cu cilindru de cauciuc negru la unul dintre ochi, pentru corectarea strabismului, sau ceva de genu'. Mancam impreuna la masuta alba, ii dadeam si eu de la mine din gentuta, ce aveam eu mai bun, pana intr-o zi...Tin minte ca ne uitam la diafilme, cand el, imbracat cu niste strampi de bumbac albi, cu gaurele, a facut ceva care mi-a inundat fluturasii pe care-i simteam in stomacel. PIPI pe el! Gata cu zborul pana in grupa mijlocie, cand a aparut Flavius si fluturasii lui care zburau in ritmul valsului vienez. Aveam cinci ani si invatam germana, dupa ureche, cu Tante Anca, mama lui. Parul lui ondulat si blond m-a atras spre camera lui (era gradinita particulara), unde, abia deschizand usa, i-am creat o spaima extrama: "Mutteeer!!!!". S-a incheiat aventura mea...neinceputa! Grupa mare pregatitoare...n-am avut noroc nici aici. Paul era indragostit de Silvia, care, la carnaval avea o rochie verde cu flori mari si frumoase, rosii. Nu ma baga in seama....si am auzit, ca a si emigrat in America. Sa nu credeti ca eram urata....aveam si eu admiratorii mei. Un baiat, care la carnaval era bucatar - Buda il chema. Nu-l bagam in seama, din cauza numelui. Fitze de fetitza imatura, dar care era Zana Apelor! Cum sa faca ea pereche cu un simplu bucatar?
Alianiat...Soseste o noua etapa a vietii - clasa I-a! Pe langa tabla inmultirii, care trebuia invatata, micile sau mai marile mele minciuni, pe care le inventam sporadic, dar cu spor, pentru tata, am fost asaltata din nou de fluturi...si m-am prins in zbor cu ei. Nelutu, Flavius (cu care fluturasii jucau fotbal), Valentin (care nu mi-a lasat fluturasii sa se uite la benzile desenate cu Rahan) si Daniel "Ochi Albastri". Oftez, am ajuns deja in clasa a VII-a. Ochii mei au inceput sa caute mai departe de clasa mea, iar fluturasii s-au plictisit sa aiba o singura tinta. Au urmat, simultan, Alin si Victor. Apoi, in clasa a VIII-a...m-am cam plictisit de zbor si am facut o mica pauza, asteptand Liceul de Arta!
Fluturasii mei mici au crescut, aripile au capatat culori stralucitoare, pictate cu multa sensibilitate de Marius, primul meu prieten. Cand il vedeam in curtea scolii, ma inroseam, la comanda. Ochi verzi, inalt, primul meu prieten, cu care am invatat, pe de rost, castanii de pe strada Moscova:)! Apoi, Eliza cea sturlubatica, infiorata de placerea lecturii cartilor lui Karl May, si-a gasit, fara prea mare greutate personajele preferate: Old Shatterhand (Shatty - Silviu), Winnetou (Winny - Andrei) si Alfred de Lautreville (Alfie-Flavius), pentru care, insa era invizibila. Saraca fata cu cultura generala:P! Voi trece rapid pana in clasa a XI-a, cand mi-am descoperit pasiunea pentru pletosi, pentru rock, pentru Adder, formatia lui Andy, pe care l-am cunoscut la mare, cu care am corespondat, ne-am facut visuri si planuri impreuna, vreo 8 luni, pana cand tata mi-a zis: "Vrei sa mergi la facultate sau vrei sa continui relatia de prietenie cu Andy?" Am ales, cu greu si tristete! Si totusi, fiind in clasa a XII-a, am vrut sa le demonstrez colegilor mei, mai ales colegelor, ca nu sunt doar o tocilara oarecare, ci una descurcareata si pe faza! Am organizat Balul Bobocilor pentru "bobocei", am strans sponsorizari, inclusiv pentru mine :P. Nu va ganditi la mishmashuri! Efectiv, am primit, ca sponsorizare, primul meu coafat si machiat, la Donna Milena, pe tema aleasa de mine - Spania! Nu m-a recunoscut nici frai-mio..., dar fluturasii da! Au stat linistiti, dar mirati, intrebatori, curiosi...si au acceptat cu nerabdare primul sarut din partea lui Bogdan din Valcea (Fat Frumos)! Nu l-am mai vazut din seara aia, pentru ca tata nu m-a lasat la scoala a doua zi. Intarziasem acasa! Gata, parca se isca o plictiseala! Prea multi fluturasi!
A inceput faculatea! Oare fluturii zboara in roiuri? Nu, dar la mine asa s-a intamplat! Alex ("La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,/Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă/ Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns.../Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns." - Scrisoarea I - M. Eminescu), Cipoc - Cavalerul ("...Ar trebui sa te pun pe raftul cu otravuri" - CT), Patrocle ("O caut pe Lizuca!" "Ai gasit-o, eu sunt Lizuca!"), Andrei (prima dragoste, primele gelozii, "I've just called to say I Love You", m-a iubit cel mai mult, un singur regret pentru "new kid in town"), apoi fluturasi stravezii si unul serios-"serios" ("Zece" )!
Am incheiat zborul...dar, in continue nedumeriri, simt, pe obraz, atingeri fugare de aripi!

Firsts - Primele dati - Editie bilingva (asa si asa)

1. Who was your FIRST prom date? - Prima intalnire la bal
Marius Brasoveanu, 9 th class in my Art high School - in clasa a noua, la Liceiul de Arta

2. Do you still talk to your FIRST love? - Mai vorbesti cu prima dragoste?
Not really, very seldom - Nu prea, foarte rar

3. What was your FIRST alcoholic drink? - Prima bautura alcoolica?
Cabernet wine, at 5 years old, in grandma's house - Vin cabernet, la 5 ani, acasa la bunica!

4. What was your FIRST job? - Primul meu job?
Speaker at a local radio station - 18th years old - redactor la un post de radio local, la 18 ani

5. What was your FIRST car? - Prima masina?
Don't had it, but I liked Lincoln Continental, from Turbo chewing gum surprises - Nu am, dar mi-a placut Lincoln Continental, din surprizele de la guma Turbo

6. Who was the FIRST person to text you today - Nu stiu ce inseamna...:(
I don't know what does it mean:(

7. Who is the FIRST person you thought of this morning? - Prima persoana la care m-am gandit azi dimineata? Person? My mom? But sincerely...I was thinking about my museum. Persoana? Mama? Dar, sincer m-am gandit la muzeul meu:)

8. Who was your FIRST grade teacher? - Grade teacher? Ce-o fi asta?
My first teacher the Mr. Bunaciu, my geography teacher - Profu' de geoagra - Bunaciu Liviu

9. Where did you go on your FIRST ride on an airplane? - Prima calatorie cu avionul?
England, Luthon London

10. Who was your FIRST best friend & do you still talk? - Primul prieten cu care inca pastrez lagatura?
Oana Huluta, since the first class - Oana Huluta, din clasa intai

11. Where was your FIRST sleep over? - Primul dormit altundeva decat acasa?
Grandma and Grandpa's house! - Casa bunicilor mei din Sibiu

12. Who was the first person you talked to today? - Cu cine am vorbit azi prima data?
The bus driver - Cu soferul de autobuz!

13. Whose wedding were you in the FIRST time? - Prima nunta?
Claudia! A job colegue of my father! - Claudia, colega cu tata la Salvare!

14. What was the FIRST thing you did this morning? - Primul lucru de dimineata, de azi!
Smoking a cigarette - Am fumat o tigara!

15. What was the FIRST concert you ever went to? - Primul concert?
Something simphonic - La filarmonica

16. FIRST tattoo? Primul tatuaj?
Don't have any - Nu am

17. FIRST piercing? - Primul pierce?
Don't have - Nu am

18. FIRST foreign country you went to? - Prima tara straina?
Germany - Germania

19. FIRST movie you remember seeing? - Primul film de care imi amintesc?
North and South - Nord si sud

20. When was your FIRST detention? - Prima arestare?
Don't have - Nu am

22. Who was your FIRST roommate? - Primul coleg de camera?
My brother - Fratele meu:P

23. If you had one wish, what would it be? - O singura dorinta?
To be completely healthy - no MS - Sa fiu complet sanatoasa - fara SM

24. What is something you would learn if you had the chance? - Ce as vrea sa invat daca as avea sansa?
Medical antrophology - Antropologie medicala

25. Did you marry the FIRST person to ask for your hand in marriage? - Te-ai casatorit cu prima persoana care te-a cerut in casatorie?
No! - Nu!

26. What was the first sport that you were involved in? - In ce sport m-am implicat?
Basketball!

27. What were the first lessons you ever took? - Ce lectii am luat prma data?
Piano and ballet - Pian si balet

28. What is the first thing you do when you get home? - Primul lucru la care ma gandesc cand ajung acasa?
What to eat? - Ce sa mananc?

29. Who do you think will be the first person to post this in return? - Cine crezi ca va prelua postarea?
Maybe Anna and/or Oana - Poate Ana si/sau Oana.

30. First to make a comment on this note? - Cine va comenta prima oara aceasta nota?
Mom - Mama

Scris in 19 februarie 2010

De ce imi place Facebook?

Ok, nu vreau sa incep spunand ca sunt prinsa de doua din jocurile lui: Farmville si Mafia Wars, ca nu asta e primordial. Nici nu m-as hazarda sa afirm ca testele, de tot felul, de la ce zeitate din Grecia antica reprezint, sau ce destinatie de vacanta ma reprezinta, pana la ce arata radiografia mea craniana (a iesit ca am un surub in creier:), sunt veridice...dar se potrivesc, din cand in cand. Dar tot nu conteaza. Sa nu mai vorbesc de inimioarele pe care le primesc in continuu si la care trebuie sa raspund cu "dar din dar se face rai"...pentru ca gesturile acestea mici sunt dragute, dar, scuzati brutalitatea, inutile...desi creeaza mici bucurii. Sunt prea rea(lista), nu?
Vreau insa sa multumesc Face-bookului pentru reintalnirile virtuale pe care mi le ofera, din cauza curiozitatii mele incurabile - Eliza (Irina) - marea cautatoare! Mi-am gasit verii de al 3-lea (Cristi si Serban), pe care i-am vazut o singura data, la Cluj, prin anii '90 si ceva. Familia noastra este recisoara, in ceea ce priveste reletiile cu rudele. Dar, lasa, eu nu vreau sa fiu asa. Ce frumos a fost la Cluj, cand manat de febra Caritasului, tata ne-a dus la o intalnire de familie. Am mancat asa de bine, un fel de pizza, care nu era pizza deloc...ornata minunat de Tanti Jusca...o minunatie (si acuma salivez), ne-am uitat la televizor, cablu toata noaptea (noi la Sibiu, nu aveam nici televizor...daramite canale straine). Io cu Alexandru, am vizualizat, asadar, primele filme porno (scuze, erotice) ale vietii noastre. Erau pe Rai tre si nu intelegeam de ce fac oamanii aia asa ceva cu femeile:P. Curiozitatea noastra infantila, bat-o vina....Si altceva nu mai tin minte, decat ca atunci, in momentul proaspetei mele pubertati, m-am indragostit, fara speranta, dar bineinteles, si fara continuitate, de varul meu mai mare! Ma tin minte si acum zicand: "Mama, tata, m-am indragostit de cel mai frumos baiat care exista!" Si copiii acestia Cristi si Serban, sunt acum in America, fain-frumos...iar ieri i-am gasit pe Facebook...si i-am intrebat, separat, "Esti varul meu? Sunt Irina din Sibiu." Da sunt verii mei! Daca ati vedea fata mea cand scriu aceste lucruri, zambete largi rasfirate pe deasupra tastaturii. Sunt foarte bucuroasa! Sa va mai zic una: ma gandeam, tot ieri, de ce oameni mi-ar fi dor, care sunt oamenii de care nu mai stiu nimic, de ani de zile? Ei, mi-am amintit de prefesorul meu preferat din generala Proful de Geoagra...si l-am cautat pe magicul Facebook. L-am gasit pe fiul lui, care mi-a dat adresa de mail a lu' profu. I-am scris, aseara...inca nu mi-a raspuns, insa, precis, i-am facut o surpriza. Nu ma pot abtine sa nu copiez aici o particica a mailului trimis: "Ce mult ma bucur ca v-am gasit, pentru ca, din cand in cand ma gandeam ce mai faceti. Cred ca ma tineti minte. Si sunt foarte sigura. Daca nu, va reimprospatez eu memoria. Sunt Irina Penciu, cand ati venit la scoala noastra, am fost prima careia i-ati dat un 10, dar pentru ca, probabil raspunsul meu nu a fost perfect, cand mi l-ati trecut in carnet, l-ati facut mic-mic...cica era 10 minus. Ca dupa aia, prin clasa a saptea sau a opta...am inceput sa nu mai fiu de 10, doar de 8...asta e viata:) Si va tin minte ca profesorul meu preferat din generala. Va placea sa ma mai enervati, zicand "Penciu, tu semeni cu Marius Lacatus..!" Vedeti ce tin minte copiii? Si mai tin minte ceva...cand copiii erau rai, vorbeau in timpul orei, de exemplu..ati aruncat in vorbaretul clasei, in Irom, cu o bucatica de creta, care venind de la catedra l-a nimarit exect in cap (el statea in ultima banca)...si l-a invatat minte! Si inca o amintire...Ne spuneati, de exemplu, cand vorbeam despre agricultura nu stiu carei tari: " se cultiva: porumb, grau, vita de vie, masini de curatat cartofi, ovaz, floarea soarelui etc" Ati spus treaba aia cu masinile de curatat cartofi ca sa vedeti cine e atent. Si eu eram atenta si m-am strambat:)". Am fost singura care s-a prins ca e ceva putred in Danemarca:)
Nu mai scriu acum...dar astept urmarile curiozitatii mele! Oricum una dintre urmari este faptul ca s-a starnit o cavalcada de amintiri frumoase, pentru care ma bucur tare!

Hai cu leapsa 2009, neamule! - Retrospectiva!

Am gasit o leapsa ( la Monica Olteanu pe blog, 10x a lot!)...Fane, vrei sa fac io efortul sa ma unitin dexonline ce inseamna "leapasa" Hai ca il fac, io stiu ca era un joc cand eram mici, dar nu mai stiu despre ce era vorba...:P. Am avut dreptate:)...uite: " LEÁPȘĂ, lepșe, s.f. (Pop. și fam.) Lovitură dată cuiva cu palma. ♢ De-a leapșa = numele unui joc de copii. – Formație onomatopeică." Hai ca ma apuc si io....vreau sa vad cat pot fi de sincera si daca ma sperie sinceritatea mea.

1. Ce ai facut nou in 2009, ceva ce nu ai mai incercat inainte?

Am calarit in octombrie 2009 cel mai frumos cal, cu picioare foarte lungi, il cheama Jusy si este locuitor al Clubului Ecvestru de la Sancrai. Din 13 decembrie am inceput injectiile cu Betaferon pentru boala mea, si mi le fac singura:) cu auto-injectorul.Mi-am facut si ce e mai important mi-am aplicat o noua filosofie de viata, pe care am si updatat-o: Carpe Diem, Festina lente, Dolce farniente, totul sub semnul Cogito, ergo sum! Am renuntat la stres, cu succes. Si multe si minunate alte lucruri pe care nu mi le amintesc acum, dar sunt sigura ca sunt multe, pentru ca eu sunt o asidua cautatoare a " primei dati".

2. Te tii de ceea ce-ti propui la cumpana dintre ani? Iti vei stabili si mai multe scopuri pentru anul urmator?

Nu am foarte mari planuri. Nu, nu imi propun sa ma las de fumat. Asta e! Dar imi propun sa intru pe medicamentul Tysabri, prin programul national al bolii mele, care este o perfuzie care, din cercetarile mele pe net, am vazut ca da rezultate foarte bune. De ce vreau sa intru pe programul asta. Bineinteles si pentru a ma simti bine, dar vreau inapoi la servici. Vreau sa lucrez pentru muzeul meu, din interiorul lui, cu prietenii si colegii mei, am atatea planuri pentru muzeu....incat nici eu nu le pot spune acum pe toate. Afcum lucrez de acasa....dar vreau fizic sa ma duc la muzeu! Am zis, am zis!

3. A nascut cineva apropiat tie?

Nu.


4. A murit cineva apropiat tie?

Nu. Si nici nu vreau!

5. Ce tari ai vizitat?

2009 a fost dedicat tarii mele!


6. Ce anume din ceea ce ti-a lipsit in 2009 ai vrea sa ai in 2010?

Sanatatea....dar se va rezolva, sper!


7. Ce data din anul 2009 iti va ramane vie in amintirile tale si de ce?

Nunta lui Miki si a lui Ionut - 31 octombrie 2009! Pentru ca m-am simtit teribil de bine si pentru ca ma bucur de bucuria lor!


8. Care a fost cea mai mare realizare in acest an?

Daca din 2007 am inceput organizarea din team-building-uri la noi in muzeu, anul 2009 il consider a fi anul de lansare oficiala al acestui nou serviciu cultural turistic si o mare realizare in primul rand a mea si a colegilor mei.


9. Care a fost cel mai mare esec?

Esecul meu este ca am stat un an degeaba pe studiul cu Laquinimode, care s-a dovedit a fi placebo. Am fost atat de convinsa ca nu e placebo, incat m-am incapatanat sa raman un an pe el. Si totusi sunt sigura ca medicamentul adevarat (substanta activa) este buna. Din pacate, n-am beneficiat eu de ea!

10. Ai avut parte de boala sau raniri mai serioase?

Da, v-am dat mai multe amanunte in blogul anterior.


11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumparat?

Nu cred ca am cumparat ceva mai important:).


12. Comportamentul cui merita sarbatorit/apreciat?

Al doctorilor de la Cluj, a lui Carmen, a lui Florin (cu unele exceptii), plus al tuturor prietenilor mei...(care sunt multi si buni). Nu am aici spatiu sa ii enumar pe toti.

13. Comportamentul cui te-a dezamagit sau ti-a provocat tristete mare?

Nimeni nu m-a dezamagit!


14. Unde s-au dus o mare parte din banii tai?

Mancare, taxe, abonament de autobuz, sucuri si tigari.


15. In legatura cu ce anume ai fost extrem de bucuroasa?

Bucuria mea este aproape vesnica:) In continuu rad, ma bucur, zambesc....Eliza!


16. Ce cantec(e) iti vor reaminti mereu de anul 2009?

Puya - Change....desi acum nu mai imi place si Guess Who - Locul potrivit. Nu-s hip-hop-eritza....imi place rock-ul, dar astea sunt melodiile anului 2009 pentru mine.

17. Comparativ cu anul trecut esti:

* Mai fericită mai putin fericita?

Mai fericita

* Mai slaba sau mai plinuta?

La fel.

* Mai bogata sau mai saraca?

La fel, cred. Dac vorbim de partea materiala...

18. Ce ai fi vrut sa fi facut mai mult?
Sa fi lucrat si mai mult, sa ma fi plimbat si mai mult prin tara, sa ma ocup si mai mult de sanatatea mea.


19. Ce ai fi vrut sa faci mai putin?

Daca eu fac doar ce-mi place...nu pot da raspuns la aceasta intrebare. Pentru ca tot ceea ce fac imi place.


20. Cum vei petrece Craciunul?

L-am petrecut acasa, la Cisnadie, cu mama, frai-mio, Florin si alti doi prieteni buni. Foarte frumos. Si am mancat racituri de la mama si ursuleti Barny ( buni, buni)

21. Care a fost cea mai buna carte citita?

In 2009? Nu mai stiu. In toata viata? Portretul lui Dorian Grey de Oscar Wilde.


22. Ce ti-ai dorit si ai primit?

Tot ce mi-am dorit, chiar si in plus am primit!


23. Care a fost filmul tau preferat din acest an?

Un fil thailandez cu un luptator si elefenti.


24. Ce ai facut de ziua ta?

Mi-am facut codite...am si poza:P


25. Cum ai descrie stilul tau vestimentar in 2009?

Foarte tare:P...sportiv!


26. Ce te-a mentinut pe lina de plutire?

Boala...care mi-a adus echilibrul.


27. De cine ti-a fost dor?
De Ra....


28. Care a fost cea mai interesanta persoana pe care ai cunoscut-o?
Un scorpion....cu care am intrat pe aceeasi lungime de unda! Si a fost bine!

29. Spune-ne o lectie de valoare invatata in 2009:
Vreti sa repet? Carpe Diem, Festina lentr, Dolce farniente, Cogito ergo sum!

Apai, scuze, n-au fost intrebari la care sa nu pot fi sincera sau sa ma speriae..In schimb, am strecurat si ceva aluzii:P, pe care doar cateva prietene si un prieten le pot intelege.

Dezvaluiri...despre mine...pentru mine, dar si pentru voi!

Nu vreau sa scriu acest post, dar mintea mea lucreaza de cateva zile (pardon nopti) la el...Pana la urma, este foarte deranjant sa nu fi lasata sa dormi de prea-plinul gandirii nocturne, in stil insomniac.As vrea sa fiu scurta, sa va povestesc cea mai importanta noutate (veche de un an si trei luni, a vietii mele), dar sigur nu o sa pot. Vreau s-o pun pe tapet, pentru a fi eu linistita si explicata...da, probabil, vreau sa scriu si dintr-un anumit orgoliu, narcisim, laudarosenie...s.a. de genul asta, desi o sa vedeti (cei care nu stiti deja) ca e destul de (de fapt, foarte...nu absolut, dar foarte) grav! Viata mea s-a schimbat...Din septembrie anul trecut, am ceva nou, e o boala. Incurabila, sonora ca si denumire, o boala care sperie (inclusiv pe mine...:P) Denumirea poate aduce si variante hazlii, poate dureroase pentru cei pentru care vorbele conteaza mai mult decat e nevoie. Hai s-o zic...m-am saturat de introduceri in care nu zic aproape nimic. Este vorba de SCLEROZA MULTIPLA RECURENT REMISIVA. Acum o groaza am si eu...sa nu se transforme in progresiva, ca totul va deveni naspa si din ce in ce mai naspa. De bine de rau, pot sa scriu blogul asta, peste o ora ma duc sa ma intalnesc cu un bun prieten...sa discutam politica...Deci, viata merge inainte.
De ce scriu despre asta...sa ma justific poate, sa ma explic, in primul rand mie insami, desi eu ma cunosc intr-o proportie de aprox. 75 %. Nu e o boala venerica, nici una transmisibila, deci nu e secreta, nici de ascuns, nici de lauda, este...pur si simplu. Scriu pentru ca, desi ziceam ca eu nu am acel orgoliu super-politicianist sau super-carierist, am un orgoliu foarte important. Nu vreau sa fiu catalogata in gandurile prietenilor, cunoscutilor, necunoscutilor si, poate, posibililor invidiosi sau chiar dusmani (desi, nu-i am :P...sunt saraca lipita pamantului la acest capitol...dar, bineinteles, nici n-as vrea sa caut bogatia acestui domeniu)...dupa urmatoarea sintagma, parerea mea, de multe ori formala: "Vai, saraca fata, e bolnava, abia se misca, oare cum rezista?" Nu vreau mila, nu vreau menajare. Vreau ajutor, dar doar cand il cer eu si eu nu voi cere acest lucru decat atunci, cand am nevoie. E teoria bunului simt, pe care o voi aborda, poate, daca voi mai avea chef, intr-alta povestire, la gandurile care mi-au fost date de alegerile prezidentiale, din acest an.
Offf...am inceput sa scriu alaltaieri...Acum, recitind cele scrise deja, m-am plictisit. Vreau sa trec repede...si peste aventurile din spitalele patriei (dragute aventuri)...nu ma pot abtine sa nu povestesc cate ceva. De exemplu, iulie 2009, dupa un minunat team-building pe care l-am organizat la muzeul nostru (ar trebui macar o poza de la tunsul oilor), binenteles contracost (nu ne vindem ieftin, valoarea) m-a apucat un puseu. In agitatia mea...si bucuria actiunii nu mi-am dat seama ca e soare afara si ca ma bate in cap, contrar tuturor sfaturilor, speciale pentru boala mea. Nu aveam nici ochelari de soare, nici palaria mea verde, nimic, doar bucurie, zambate si organizare. De a doua zi am inceput sa vad rau, mi-a scazut acuitatea vizuala cu mai mult de 75%. Ok, iar trec, spre spitalul neuro din Tg Mures. Buna mancare (chit ca fara sare, ca luam cortizon in perfuzii, dar bine gatita), faine colege de birou, pardon salon (bolnave...rau mi-a parut, am facut totul pentru a le face sa rada, am si reusit :P, am ramas prietene. Salutari, Mirela!), liftiere tepoase, negocieri reusite in domeniul cumparaturilor florale...Nu io ofeream florile, ci doar scoteam preturi bune...la jumate, bancuri, bancuri si iar bancuri in parculet (au fost imortalizate pe telefonul de la Mikidutza), bineinteles a aparut volens-nolens personajul Eliza ecologista. Am urat faptul ca o asa de frumusete de parc era acaparat de gunoaiele aruncate de vizitatori si bolnavi. A doua zi, am demarat ecologizarea...care a dat roade spre sfarsitul saptamanii. Roade la jumate din asteptari...nu se mai aruncau pe jos rebuturile. Stai ca uit...am fost impresioata de elicopterele Smurd - ului...! Iar m-am plictisit...ma duc sa fumez, mi-e si somn! Revin!
In concluzie, v-am zis ca am din iulie trei noi principii: le repet - Carpe Diem, Festina Lente si Dolce Farniente, adoptate sub imperiul zicatorii, invatate de la tata de cand eram mica: Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! Problema e ca am total o alta viziune asupra vietii. De ce a trebuit sa vina boala pentru ca eu sa imi pun ordine in ganduri, sa imi dau seama ca nu e nevoie de "da-i si lupta!", pentru ca cel putin o solutie pozitiva sa apara si sa poata fi pusa in aplicare, de ce m-am dedat propriului meu stres (mai ales pe probleme sentimentale:P si de servici) si i-am intrat in mreje, fara sa imi dau seama ca stresul nu exista? Intrebarile sunt retorice , acum insa...stiu raspunsul, dar si solutiile.
Mai vreau o ultima concluzie: ce frumoasa, dar si linistita e viata, iar greutatile ei pot fi tinute sub CTRL, dar si trecute cu brio, asa cum mi-am stabilit! Si daca nu credeti...functioneaza. Din iulie 2009, pentru mine!

RESTAURARE...CONTRIBUITI SI VOI, NU?

TRIMITE SMS LA 1388 CU CIFRA 3 (cost 0,95 euro cu tva) PENTRU CA CETATEA FAGARASULUI SA AIBA SANSA DE A FI RESTAURATA! ASTAZI, 1 DECEMBRIE 2009!

MAREA FINALA: 1 DECEMBRIE

Posted pe http://schiopu81.wordpress.com/ in noiembrie 28, 2009 by Şchiopu Iulian Marius, colegul meu de faculta, pe care il sustin din toate puterile, in campanie de Restaurare a Cetatii Fagarasului. Va rog, dupa puteri, dupa dorinte, dupa placere...contribuiti si voi! E musai! 10x a lot!

Imi cer scuze ca nu am scris nimic inca de marea finala de pe 1 decembrie insa am asteptat sa am cat mai multe informatii despre ce va fi in acea zi. Astfel, numerele la care se va putea vota sunt: SMS la 1388 si in Romtelecom la 0900 160 440 (0.95 euro cu TVA). Din pacate inca nu stiu exact ce pozitie trebuie votata, luni dimineata o sa aflu si o sa va informez. Tot luni o sa fiu la 10 in direct la Radio Star cu detalii despre concurs (cine nu poate asculta radiolul poate incerca si pe www.radiostar.ro) si de asemenea am un mesaj foarte important, cine e curios il astept luni pe blog.
Asa ca va rog, haidati sa aratam ca ne PASA si sa fim mandri ca suntem romani, care isi iubesc istoria. Va multumesc si va tin la curent!
PS: se pare ca se va putea vota de marti dimineata din timpul emisiunii Matinal, desi emisiunea pentru finala va fi doar marti seara la ora 21.

Eu cand vreau sa fluier, fluier! - Partea a III-a - De vorba cu sfintii

Acum un an si jumatate, cand organizam Noaptea Muzeelor, brusc, am fost anuntata ca din buget mi-au fost retrasi 50 de milioane. N-am intrat in panica, desi in tremura inima si am apelat cu incredere la o banca (nu dau numele aici, ca reclama a fost deja facuta). Luni dimineata, vine Bucur si zice: "Eliza, cum crezi ca o sa poti plati toate activitatile Noptii Muzeelor?" Eu, nonsalant ii raspund: "Pai vom primi probabil o sponsorizare de 50 de milioane si imi vor ajunge banii!". Dupa sedinta de la ora 8, aud si eu ce-a zis despre mine (ironic, cu siguranta): "Eliza, vorbeste cu ingerii...Crede ea ca asa de usor se face rost de bani?!". In concluzie, ca tare m-a apucat lenea sa descriu cu de-amanuntul situatia, la ora 11 am fost anuntata de "ingeri" ca mi s-a aprobat sponsorizarea....Sa trecem peste asta si sa revenim la povestea mea...
Am ramas la Ploiesti, dar nu pentru mult timp...ca trenul nu mai avea rabdare, sinele se grabeau spre Brasov, eu deja pufaiam, in usa vagonului, asteptand rapidul sa treaca pe linia cealalta, intre timp faceam poze cu obsesia mea de cand eram mica (Crucea de pe Caraiman - cand voi ajunge si acolo??? Vreau, cu musai in fata!). N-am mai fost demult cu Nasu' (io-s maiastra in okazii), dar un baiat mi-a cerur o tigara cand am coborat din tren. I-am dat, cu bunavointa, un Lucky, dar la cateva secunde i l-am cerut inapoi, ca aveam de la Ema un pachet aproape plin cu Pall Mall subtiri: "Da-mi tigara inapoi si iti dau 3 subtiri pe ea". Gata, am facut afacerea si odata cu ea, la ideea lui Petrica, nu m-am mai dus in gara (de lene) si am luat trenul spre Sfantu Gheorghe, tren care sedea cuminte la 2 metri de mine. Am mers cu Nasu' si cu un batran a naibii de simpatic, care m-a purtat si in viitor (dupa alegeri) si in trecut (pe vremea lui Ceausescu si inainte), prin snoave, patanii si bancuri. Uitandu-ma din gara la orasul in care nimerisem (cu scopul de a-mi vizita varul primar si pe matusa-mea, Duta, pe care nu o mai vazusem de 21 de ani)...am simtit ca ma asteapta clipe nebanuite...si m-am lasat in voia surprizelor.
Am ajuns la cateva ceasuri bune...:P de la sarbatoarea de Sf. Dumitru, deja al doilea sfant care imi apare in poveste...nu? Matusa-mea e actrita, a fost ziua ei de curand, a fost si onomastica...(La multi ani, Duta). Deci inca un tort, de aceasta data cu ciocolata. Si inca un caine...o catelusa dulce, dulce - MICA. Pot spune acum (ca sa nu uit mai tarziu) ca pentru prima data in viata mea am dormit cu un caine in
pat. Dar ce caine...numai putin ca vreau neaparat sa o vedeti si voi. Si stiti si voi cat de mult imi plac primele dati, cum le caut eu cu lumanarea (aprinsa)...Mai am cateva:) ...vai ce ce bucuroasa sunt!
Dar sa nu uitam spre ce ma indreptam...dupa tort, am servit inca unul...un to(r)t spiritual. Neaparat vreau sa va spun reteta, cu varianta ei adevarata si, in balans, cu variata ei de nemancat (poate chiar de vomitat):
RETETA:
Se ia BUN SIMT din belsug, se presara peste toate greutatile viatii, care, in acest fel, ii refac sistemul imunitar si solutiile apar. Bunul simt, impreuna cu sistemul sanatos de gandire libera(la), civilizata si evoluata se revolutioneaza cu mixerul celor care vor contribui in duminica ce va sa vina si peste doua saptamani, la realizarea celei mai gustoase si energizante creme - crema de care Romania nu a mai beneficiat de aproape 7 (sapte) decenii. Nu cred ca vrem o crema spirtoasa, cu arome adulterine si fara ingredientul principal - Bunul Simt, care da gustul si calitatea necesara unei natii, ce prea mult a plecat capul si a uitat sa gandeasca liber.
Sincera sa fiu, in prostia mea, as fi ales crema mult-prea-prihanita, ziceam ca asta e dovada de inteligenta. Am renuntat, Sfantu Gheorghe mi-a schimbat optiunea...Nu a fost necesara nici o munca de convingere, a fost, pur si simplu, ceva natural...am vazut si am simtit o alta savoare, cea a to(r)tul nou din care am gustat, ascultand vorbele ce zburau liber(al) in jurul meu, la sediul PNL al orasului din Covasna. Si am ales si voi alege ce mi-a fost dat sa testez (ca si cum aceasta alegere ar mai avea nevoie de teste)!
Apoi, energizata, cu o pofta de viata si un suflu nou, m-am intors in cercul de actori al Dutei. Rasete, clinchete de pahare, idei hilare, monologuri declamate si planuri pentru viitorul apropiat. Viitorul a venit a doua zi, zi in care m-am indragostit in Sincrai...Bucatile de zahar cubic, mi-au fost luate, din palma, cu o netarmurita grija si tandrete de buzele umede, groase, dar gingase ale celor mai frumosi cai de rasa de la Clubul Ecvestru al Sincraiului. Tot sfant, nu-i asa? Asa...si l-am cunoscut pe Jusy, un cal frumos, cu picioare lungi, cuminte de mama-focului. Iar apropierea dintre noi nu s-a lasat prea mult asteptata, chit ca, dupa ce am invatat cum sa-mi reglez scarita, am incercat sa ma urc in sa, ca oamenii, dar am reusit ca neoamenii. M-am lungit pe spinarea lui Jusy, ca intr-un film cu green-horni. Dupa aia, am invatat si sa sar frumos in sa si sa merg la pas, dar si la trap...unu, doi, unu, doi, cu varfurile bocancilor infipte in scarite, sus-jos, sus, jos...In cocluzie, din primavara ma duc la lectii de echitatie, la Baza Hipica din Sibiu. Dupa ce am terminat aventura, pe care o trec tot la "Primele dati"....am plecat spre Arcus (http://www.crestinortodox.ro/carte-921-82336-arcus-166). Impresionant...mi-am lasat imaginatia sa zboare, vizualizand cu ochii mintii piesele de teatru ale Dutei si ale colegilor ei, in decor de toamna colorata.
Si am plecat, ma duceam acasa, dupa mai multe schimburi de microbuze si autobuze, ma trezesc in masina unui scorpion care m-a luat din Fagaras, de la ocazie...ok, gata recunosc, iar am stat la ocazie...si ce-i cu asta??? Ei bine, e! Este vorba despre anumite ganduri pe care le aveam demult, dar nu indrazneam sa le rostesc cu glas tare, decat asa...pe la urechile prietenilor. Le-am rostit unui necunoscut, de fapt el mi le-a rostit mie...de ma miram cum este posibil asa ceva. Vocea avea timbru masculin, si totusi mi se parea ca eu vorbesc. Din vorba in vorba, pe la intrarea in Sibiu, am ajuns la un subiect de discutie destul de atragator, perlele. Va dau si definitia lor:P - PÉRLĂ, perle, s.f. 1. Piatră semiprețioasă, aproximativ sferică, de culoare argintie, cu luciu sidefiu, produsă de anumite scoici, de unde este extrasă și folosită ca podoabă; mărgăritar; imitație a acestei pietre, folosita ca obiect de podoabă. ♦ Fig. Persoană cu merite deosebite; lucru de mare valoare ♦ Fig. (Ir.) Eroare grosolană (și ridicolă). 2. Element decorativ de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. – Din fr. perle, it. perla, germ. Perle.
Faina discutie:), din care eu am invatat ca sunt o deosebita, o perla (si o narcisista notorie!) Nu-i asa ca n-ati inteles nimic? Asta e! Asa e viata! Grea cateodata!
Pa...ma duc duminica la vot, dar sambata ma duc la circ, ca iar am castigat invitatii de la KISS FM.

Vreau sa il ajut...

STIRE DE ULTIMA ORA: M-a anuntat Angi: Coco a decedat astazi, 21.11.2009, pe la ora 15. Corpul lui slabit n-a mai rezistat dupa prima tura de citostatice Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace !
Imi pare groaznic de rau!!!!

E foarte naspa sa fii tanar si bolnav, si bolnav de o boala fara rabdare prea multa. Stiu de cazul lui Coco (Constantin Botezatu) de cateva zile (de la Angie si Sergiu, dar si din ziare. Ieri am luat salariul, am luat mai putini bani decat ma asteptam, mi-am socotit datoriile...si am vazut ca pana in urmatorul 10...mai am de cheltuit un milion de lei.
Dar asta nu m-a impiedicat, ca atunci cand am vazut in fata BCR-ului cativa tineri, de la AIESEC cu urnele mobile pentru strangerea de fonduri pentru salvarea lui Coco. sa aduc si eu o micutza contributie. Chiar vreau sa fie un caz fericit! Vreau sa il ajutam! Voi vreti? Constientizati ce groaznic este sa fii bolnav?

Mai multe detalii, cont, poze, activitati...sunt aici:

http://constantin-botezatu.net/index.html

Eu cand vreau sa fluier, fluier! - II - La Mos Ploaie in oras!

Mi-a placut Bucurestiul in toamna asta. Am trecut si pe langa un miting electoral...am crezut initial ca sunt sindicalisti. Eram departe, dar culoarea portocalie, m-a adus in fata adevarului si in fata cladirii Guvernului...cam putintei, cam linistiti, cam nehotarati. M-am uitat degeaba dupa ceva inedit, dupa ceva iesit din rutina marelui plictis si am considerat ca oamenii din metro vor fi mai interesanti. Nu mai interesanti ca cei din Gara de Nord, vanzatorul de ciocolata m-a convins, am cumparat si, nesatula, am si infulecat-o...In schimb, cel de parfumuri nu. S-a lovit de replica mea imperturbabila: " Mersi, dar eu nu cumpar parfumuri, le primesc cadou. Vrei sa imi faci si tu un cadou?" Neconvingandu-l mi-am continuat ciocolata, timp in care am dat un foc, apoi 1 leu unei fate de vreu 20 de ani, imbracata hippy, care nu mai avea bani de ajuns acasa. Cu leul ala, i-am dat si o mica lectie. Povestea super-scurtata a vacantei de vara cu ocazia, Sibiu-Bucuresti-Vama Veche-Sibiu cu nema bani de dat!
Mi-a placut si trenul, in primul rand pretul biletului, 9 lei Bucuresti-Ploiesti. In al doilea rand, faptul ca era personal, era plin, nu gaseai pic de loc...oameni amalgamati, pe scaune, culoare, intre vagoane, pe scari...dar simteam viata, zumzaiala, inca nu era febra gripei porcine. M-am asezat dara pe scarile ultimului vagon, intre etaje...si, pe nepusa masa, m-am trezit in gara Ploiestiului, unde o fata mica si un baiat mare ma asteptau, abtinandu-se de la fumat, spre deosebire de Eliza nestapanita, care a aparut, cu tigara in gura! Am stat 4 zile si un pic, am vorbit prea mult, poate am obosit...dar nu eu :P ! S-a cerut o silentio stampa, am dat-o, eu de la mine, dar nu a fost de ajuns. Nici tortul Anei nu a fost de ajuns, desi era urias, cu un gust minunat, o imbinare intre dulcele friscat (alt cuvant care nu exista...ura Eliza!), savoarea merelor coapte, zaharul ars si, parca, si o crema miam-miam de vanilie. Nu pot sa il descriu mai bine, decat ca pentru prima data in viata am facut indigestie, uitand lectia din clasa a II-a referitoare la cumpatare. Am dat gata felia de tort de o marime impresionanta in 4-5 minute. Eu nu sunt nestapanita cu mancarea (in rest, da), dar tortul asta mi-a venit de hac! LA MULTI ANI, Ana, fii sanatoasa, fericita, implinita si multe altele, pe care le stii si nu are rost sa le pun acum pe tapet :P !
Si Ploiestiul isi are cainii lui. In naratiunea de asta-seara avem doua personaje apartinand rasei canine. Primul este Cody, sau Coditza - al familiei - am avut placerea sa il cunosc inca de pe vremea cand calatorea, nu prea des, dar a fost de ajuns o data ca sa capat o mare simpatie pentru el, iar el o indiferenta pentru mine, de tip superior. Ne-am bucurat de revedere, chit ca Ana spune (si chiar are dreptate) ca lasa par. Asta e:)...viata e grea. Si aici imi vine sa rad in hohote, pentru ca imi amintesc de un prieten care, mi s-a plans, in mod repetat, de greutatea si stresul muncii in constructii...ca la inchisoare, fara prieteni, cu manelele, pe care le uraste, zburand in jurului lui, cu probleme iscate tot de el. Si aici, totusi mai am de adaugat ceva: "Bai, totul e sa ai cap, sa gasesti solutia corecta, optimismul si nebombanitul printre dinti la fiecare mica incercare a vietii!!!" Iar m-am pierdut. Asta e! Revin la urmatorul caine. E un caine frumos, batran, rautacios (asa zice lumea, eu nu am vazut asta pe propria-mi piele, nici n-as vrea, de fapt), alb (bine, aici s-au iscat mici discutii, eu il consider negru...ce, liberul arbitru nu se pune cand vrei sa alegi alta culoare pentru cainii colorati deja???). Hmmm...
Am stat mult in casa, am inceput din nou Procesul lui Kafka, nu l-am mai continuat, pentru ca nu mi-a fost imprumutat, iar lenea mea nu m-a lasat sa il caut in propria-mi casa, atunci cand m-am intors! Apoi, am mers la Casa Sporturilor, aflata intr-un parc cu lac si alei curate, rolleri si vata roz pe bat. Din pacate, toate usile erau incuiate, era duminica, prin efractie nu puteam intra, dar am vrut sa imi amintesc de copilarie, cand, locuind pe strada Lilly Paneth, mergeam des la coltul strazii unde se afla sala sportiva, ne urcam pe toate trambulinele, caii cu manere, barile de la paralele, barnele...nesupravegheati de nimeni (ce fain era de noi, fratii mult prea supravegheati de tata - acolo era libertatea noastra!)
Ana, te las cu bine! Si iti doresc mult mai binele!

Eu cand vreau sa fluier, fluier! - Bucuresti - Prima parte

De ce trebuie sa aflu ceva foarte personal despre mine, ceva foarte grav, ceva bulversant pentru ca sa-mi vina (sau nu, vedeti voi) mintea la cap, sa-mi dau seama ca sfaturile pe care le-am primit de-a lungul vietii nu au fost par le fleurs de cucu, dar, in incapatanarea mea (care, culmea, nu s-a diminuat) nu au fost acceptate, nici macar pe bucatele. De ce din luna iulie, pe langa principiile invatate de la tata ("ce tie nu iti place, altuia nu-i face, cu viceversa potrivita pentru cei cu rea-vointa "ce tie nu-ti place, altuia sa-i faci" si altul "pentru a nu avea deziluzii, nu trebuie sa-ti faci iluzii!"), am capatat inca trei, nu pot sa le zic principii, sunt doar pasi pentru o viata mai frumoasa, si, de necrezut, mai viabila, in ciuda aparentei de superficialitate: CARPE DIEM (nu va ganditi la prostii, ma refer la fiecare clipa, fiecare moment, fiecare bucurie sau tristete, fiecare crampei de viata), FESTINA LENTE (nu ca as fi o lenesa si o delasatoare, dar totul se poate face rational, fara stres, fara graba si astfel, cand ratiunea primeaza, se ajunge si la profesionalism, insa totul in functie de prioritati!) si DOLCE FARNIENTE. Prefer sa nu explic ultimul concept, dar ganditi-va la el ca la o plutire, o directie fara directie, o stare de multumire...!?! E frumoasa si energizanta.
Destul cu schimbarile mele...intram direct in subiect! Iar am avut parte de un concediu de un inedit neasteptat si, probabil, neinteresant pentru voi, dar superinteresant si superenergizant pentru mine. In primul rand, in inconstienta mea caracteristica am plecat din Sibiu. Nu ma simteam bine, dpdv fizicamente, ameteli, ciudatenii, enervante, dar nu prea periculoase (dupa cum am vazut la sfarsit). De data asta, eram singura, fara ocazii...decat spre sfarsit:P, ajung si acolo. Prima oprire, autogara Militari, Bucuresti, o capitala tomnateca, cu frunze vestede, cu praf insesizabil, cu caciuli preferate pierdute si apoi regasite. De ce am venit aici? Sa o vad pe Ema pentru a cincia oara in acest an, sa vorbim, sa imi atraga finut atentia asupra unor lipsuri din viata mea, intr-o mirare acerba, pe care, ulterior am simtit-o si eu si i-am dat dreptate. Dar, am si rezolvat-o, in stilul meu caracteristic spontan, mai mult sau mai putin curios si experimental. Dar, asta e alta poveste...Tineti minte singura mea poezie pentru Nu Conteaza...J.E.G.? Ei, am ajuns in Jeg, aici vroiam sa vin demult. Numele Jeg, al birtutului nestiut pe atunci, mi-a dat si titlul poeziei. E micutul restaurant, nu restaurant, mai mult birt, din Grozavesti...mancarea e buna, ieftina, pentru studenti. Am incalcat cu buna stiinta legea varstei, Ema le-a platit studentilor, cu doua tigari, aroganta noastra. Dar nu conteaza, era promotie la Pall Mall, iar tigarile s-au intors inzecit! Works for us! Dar stiti cu cine m-am reintalnit, dupa doi ani, eu cu emotie, el cu enervare? Cu Bruno...! Tot asa de posesiv a ramas, el e singurul stapan, el troneaza in casa! Si totusi, ochii ii sunt blanzi, dar prezenta mea nu i-a fost pe plac. Nu ma astepta, iar cand m-a vazut ca intentionez sa raman la ei, Ema si Claudiu, de fapt la el, s-a suparat, si a facut o mica vraja. A stat, a meditat, a analizat situatia si, brusc, a imbiat norii a ploaie, deasupra patului meu. Iar ploaia nu s-a oprit, decat atunci cand norii s-au risipit. Nu am vezut eu insami vraja, dar am simtit-o cand m-am intors acasa. A facut pe nestiutorul...am schimbat patul, am dormit linistiti cu totii. Dimineata insa Bruno s-a uitat in ochii mei pentru prima data de la venirea mea, simtea ca plec mai departe, se bucura ca nu a trebuit sa ma suporte prea mult timp...si, atunci, a dat din codita!
Stapana ii plecase la servici, eu am plecat cu stapanul spre Muzeul Taranului Roman...pe Honda CBR de 600. Nu am avut emotii decat in sala moastelor.
Va urma...cu personalul spre Ploiesti, pe jos, pe scari, ascultand KISS FM!