Eliza Day & Night

Complot, conspiraţie, cercetare superficială...dar, oricum, bogăţie!:)

2012-01-28T22:07:00.001+02:00

V-am spus să faceţi linişte că citesc, iar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile propice lecturii, nu mă pot concentra...~~Puteţi striga, mărşalui, manipula şi complota, la rândul vostru, acum în cea de-a şaişpea zi, că şansa succesului îmi/ne este umbrită/înzăpezită![vezi foto stânga:)]~~

Aseară, mi-a sunat telefonul. Răspund, fără să mă gândesc prea mult la posibilitatea că mâna stângă îmi va îngheţa, cât de cât - cum s-a şi întâmplat - sau că aş putea aluneca pe gheaţa formată, şi pe strada Rahovei, veneam acasă, nici călare, dar pe jos:P - nu, n-am clacat:).

Discuţia şi-a urmat cursul, întinzându-se cam pe toată seara...în timp ce eu doream cu ardoare să mă spăl pe mâini, pe faţă şi pe dinţi, să arunc un ochi pe jocurile în care sunt mai mult sau mai puţin implicată, gen aidraci(i) mei punct ro, texas holdemu', descoperit de curând ş.a., să-mi continui lecturarea beletristicii de la Moş Crăciun...N-am stopat-o [convorbirea, zic..] pentru că era în favoarea muzeului...oare să mi-o trec în raport?

Aaa, chiar, vouă, cititorilor mei bărbaţi, vă pun o întrebare pe care vă rog s-o trataţi cu adâncă seriozitate, după ce urmăriţi şi îndepliniţi exerciţiul de imaginaţie la care vă supun: Închipuiţi-vă că aveţi vreo 30-35 de ani, sunteţi destul de mulţi (cam o sută), cu prietenele/soţiile/amantele acasă, la un eveniment de entertainment, iar o jumătate de zi trebuie să o petreceţi laolaltă distrăndu-vă, nu în club, nu pe pârtie, nu în vreun bar sau restaurant, ci în Muzeul în aer liber. Nu acum, iarna, ci mai la primăvară! Şi încă un detaliu, nu sunteţi români...! Cum se pot relaxa/distra bărbaţii în timpul zilei simultan? Eu am ceva idei...dar, sunt curioasă de inventivitatea voastră!

Revin la firul epic alambicat. Din vorbă-n vorbă, îmi declar începerea citirii Cimitirului din Praga şi recunosc că sunt bulversată...că nu mi l-aş fi închipuit pe Umberto Eco antisemit. Ieri nu ajunsesem decât la pagina 69...nu eram deloc sigură că înţeleg ceea ce citesc...Deci, am scuza numită prima impresie care m-a făcut să mă înspăimânt puţintel...iar pe interlocutorul meu să-mi recomande poemul dramatic în cinci acte Nathan, Înţeleptul de Gotthold Ephraim Lessing.

Fată serioasă:), întru câtva autodidactă, m-am trezit azi dimineaţă cu gândul să descopăr varianta electronică a piesei lui Lessing, dar şi să găsesc ceva recenzii din care să pot discerne, din curiozitate, dar înainte de terminarea volumului lui Eco, ce-i cu evreii....şi care e ideea la care se va ajunge la sfârşitul cărţii. Aici începe cercetarea superficială...pentru că m-am pierdut...Găsit-am site-uri cu lucrări electronice...Pe unele le ştiam de la examinările anterioare..Dar, nu, nu era...În schimb, am adăugat micii mele colecţii de e-books (formată doar din doi autori: Mircea Eliade şi Leo Taxil) încă 13 eseuri, marca Ioan Petru Culianu...demult trebuia să-l caut...Acum, urmează să-l citesc...:)

De pe partea Cimitirului, recenziile sunt cu duiumul, care mai de care mai neînţelegătoare şi mai neîndurătoare...Dar, minune...Revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social, prin domnul dr. Andrei Oisteanu, istoric al religiilor explică tuturor provocarea pe care a lansat-o, voit, scriitorul piemontez. Am ajuns la pagina 92...Vă ţin la curent...

De această dată am şi concluzie. Am găsit Nathan the wise, în limba engleză...fapt care mi-a amintit că eu, de fapt, aveam treabă...să-mi traduc CV-ul după modelul UE...Dar, ştiţi proverbul, lasă pe mâine ce poţi face azi!

S-a sunat de...Pauză de Scris...:)

2012-01-22T20:01:00.000+02:00

Îmi permiteţi să-mi iau o binemeritată pauză de scris? Nu că m-aş fi înnebuit până acum să-mi delirez vedeniile, respectiv auzeniile..Nu că în ecuaţia de faţă, lenea-mi sinistră nu şi-ar avea rolul primordial, omniprezent şi atemporal.

Dar, da! Ad-hoc-ul mi-a fost indus spontan de părerile de rău care m-au năpădit ca urmare a ~~posibilului/probabilului~~ insucces al strigătelor, sloganelor, bătăilor, leşinurilor, ambulanţelor, plânsetelor, răutăţilor ş.a., care se află în România de 10 zile....

Dar, îmi pare rău că nu pot arunca aici un e pur si mouve...[Aş regreta teribil să am dreptate în această activitate, uzuală pentru mine, de medium în rezervă.] Nu văd decât mişcarea protestatarilor, a trupelor de jandarmi, a canalelor TV, care mai de care mai ~~subiective~~ obiective, până-n măduva oaselor...I'm stuffed! :(

Ştttt...Linişte! Acum citesc! Două cărţi deodată...Cimitirul din Praga - Umberto Eco [Mulţumesc frumos, Moş Crăciun!] şi Pink Floyd în roşu - Michele Mari.

ps A opta confesiune

Omul pisică

Foto-ghicitoare...pentru cine e coroana?

2012-01-17T21:34:00.002+02:00

...unde a fost depusă această coroană funerară, cu flori de plastic, extrem de portocalii, astăzi, 17 ianuarie, la ora 18.30? Cu ce ocazie? Cu ce sentimente? Să fie dorinţă, speranţă, pioşenie sau pur dezgust, sictir, scârbă & silă...[puncte, punctele cer completarea voastră...]

Recunoaşteţi faţada & pavajul? Dar uşa ~~adânc închisă dialogului, proaspăt spălată de flegme,~~ strălucitoare, ale cărei perdele portocalio-căcănii ascund ~~orbecăitul unei guvernări mult prea longevive~~ întunericul profund?

Vă dau două indicii...Un mesaj: Niciodată nu veti fi uitaţi! Semnatari: Noi, viermii şi ciumpalacii!

Bruiată...

2012-01-15T21:10:00.001+02:00

Sibiu - 15 ianuarie 2012, ora 17, 43

....nu mă pot concentra deloc să-mi înşirui gândurile într-o ordine riguroasă. De trei zile-ncoace ... mi-am călcat în picioare principiul meu de a nu mă uita la televizor ... Jandarmi, protestatari, fumigene, sticle incendiare, cărămizi, sânge, galerii ale echipelor româneşti, gaze lacrimogene, capete sparte, copii...că n-or veni de la Barsa sau Arsenal:D, şi Băsescu pauză, lipsă la apel, de-ar rămâne dreaqu' ascuns, să nu îl mai vedem, să-şi dea demisia. Gata, îmi începe cavalcada gândurilor haotice...

Na..şi dacă are tactul să ofere preşedinţia ca ofrandă pe "altarul" dorinţei cvasi-unanime a românilor...ce poate se se întâmple....oricum, cred că nimic din ce îmi doresc eu.

Tăvălug, vor veni peste noi niscai alegeri anticipate, care poate vor resuscita, doar provizoriu:(, speranţa în normalitate...care-i aia? am avut-o vreodată?...partidele (mai ales cele din opoziţie) nu-şi vor mai da rând în definirea stării normale şi atragerea electoratului (foştii votanţi ai FSN în '90 [vinovaţii fără vină] plus ai noilor posesori de majorat...) dar, nimeni nu cred că va profita de schimbarea preşedintelui ca să ceară parlamentului, în primul rând, revizuirea constituţiei şi re-transformarea dulcei, nostre Românii în monarhie constituţională.

Nu, nu am uitat de Eminescu...azi la 162 de ani de la naşterea lui...citez doar câteva versuri din

Scrisoarea III

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană...
O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

FAST (de) FAST (en) FAST (ro) 2011

2012-01-02T20:10:00.000+02:00

Notabene: postarea am început s-o scriu în 30 decembrie 2011 şi am terminat-oacuşica.

Nu-mi vine să cred, ui că imediat setermină anu’ şi io îs tot pe baricade...cică! Nu, de fapt, sunt obosită şi măauto-enervez pe mine însămi că-s şi încăpăţânată să-mi stârnesc tot felul destări, fie ele super-pozitive, medii sau down, cu o leapşă cu care m-am pricopsit în 2009, am continuat-o în 2010, iar conştiinţa cunoaşterii personale, pe parcursul trecerii anilorpeste mine, mă obligă s-o duc mai departe, indiferent dacă mă întristez sau mă hlizescvis-à-vis de micile/mai marile puerilisme eliziace. Normal,vreau să-mi păstrez sinceritatea, dar, tot spontan şi, probabil involuntar, îmivoi menţine şi lenea care mă apucă de fiecare dată când sunt obligată să-mi factemele..:P!

Ce ai făcut nou în 2011, ceva ce nu ai mai încercat înainte? Sincer, habar n-am...Aaa, ba da, m-am cam dezinhibat, am cam început să-mi dau arama pe faţă, să le fac/spun mai pe şleau, să nu mă ascund după falsele perdele siropoase au ba ale ideilor preconcepute promovate de societatea de factură tradiţionalisto-bigotă.
Te ţii de ceea ce-ţi propui la cumpăna dintre ani? Îţi vei stabili şi mai multe scopuri pentru anul următor, 2012? Nu-mi stabilesc obiective elitiste, ălea vor apărea pe parcurs :D, dar acum două-trei zile mi-am inventat un ţel etilist, mai bine zis antietilist. Nu mai vreau să beau bere deloc, deşi, câteodată e bună [nu e printre băuturile mele favorite, whiskyu’ e mai interesant], după fiecare una-două beri tre să fac de 2 x mai multe exerciţii ca să nu-mi crească aşa-numita bierbauch, cu care se mândresc majoritatea masculilor. Prietenii ştiu de ce!:)) Eu nu îmi dau seama...
A născut cineva apropiat ţie? Yes, yes, yes…să trăiască, se-nflorescă drăgălaşa de Lua Miata aka Kumalisa, fetiţa prietenei mele din copilărie Ananas....
A murit cineva apropiat ţie? Nu. Răspuns final! Pe care nu l-aş schimba niciodată!
Ce ţări ai vizitat? Franţa...la draga mea, Ra..Mulţumesc din suflet! Dar, lenea e mare şi ce-am scris, am scris şi rămâne scris, întru aducerea aminte...cultura din pivniţă
Ce anume din ceea ce ţi-a lipsit în 2011 şi ai vrea să ai în 2012? Sunt total anostă dacă dau un răspuns cunoscut de toată lumea? Nu neapărat că mi-au lipsit, aproape că m-am încadrat între barierele trasate mai mult volens decât nolens de gaşca de guvernanţi, o guvernantă, başca un marinar de apă ~~de foc~~ dulce sau sărată, dar începând cu anul ăsta nu vreau să le mai duc grija...V-aţi prins, vorbesc despre ei...ochii cameleonici ai draqului. Frumoşi ochi, n-am ce zice..mai ales când capătă culoarea mea preferată. Verde!
Ce dată din anul 2011 îţi va rămâne vie în amintirile tale şi de ce? Ioi, da’ bună întrebare mi-ai pus…minunate senzaţii, energie pură, perpetuum mobile de speţa a treia (definiţie: Expresia Perpetuum mobile de speţa a treia este de dată recentă, nu este legată de termodinamică şi se referă la sisteme fizico-chimice izolate care, odată puse în mişcare, deoarece nu schimbă energie cu mediul ambiant şi nu-şi schimbă forma energiilor din sistem (în jargon tehnic sunt lipsite de pierderi) îşi păstrează mişcarea pe timp nelimitat. Imposibilitatea de a realiza un astfel de sistem derivă din ireversibilitatea fenomenelor.) Poate în ciuda cercetătorilor, un astfel de sistem a putut fi creat şi mi-a funcţionat, într-adevăr nu pe termen nelimitat, ci cam două ore şi ceva, dar, anyway, timpul se dilatase şi nu mai conta. Probabil asta a fost condiţia şi pretextul fenomenului supranatural, nălucire de factură indiană. Înţelege cine ce-o vrea...că alte detalii nu dau! Dar totuşi, să răspund la întrebare, fără ocolişuri: 23 spre 24 mai 2011
Care a fost cea mai mare realizare în acest an? Abia anu’ ăsta mi-am îndeplinit planul întârziat la cincinal…Dizertaţia…
Care a fost cel mai mare eşec? Când eram mică am citit o carte Bagheta magică, o poveste frumoasă cu triughiulari, muzee, trei sori, o oglindă fermecată veneţiană şi Lolo, un câine robot, care răspundea la toate întrebările. Iar când nu vroia, avea totuşi răspunsul: Nu sunt pregătit să răspund la această întrebare! Drept urmare, dacă nu mi-a rămas în minte nici o acţiune pe care s-o cataloghez în domeniul eşecuri, înseamnă că n-am!
Ai avut parte de boală sau răniri mai serioase? Boala mea, după cum ştiţi, e aceeaşi...e acel long-term desease, SM-ul meu, a nu se confunda cu sado-maso…hmm…deşi…ceva accente s-ar putea remarca, la microscop!:) În ianuarie am fost sub influenţa perfuziilor, a cortizonului, a lipsei salinităţii, timp de două-trei săptămâni...dar a trecut hopul.
Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumpărat? Un rooter wireless…să am internet într-o independenţă totală, pardon, una dependentă de RDŞ…
Comportamentul cui merită sărbătorit/apreciat? Aici, mă repet, ca şi în anii precedenţi: al prietenilor mei…cărora le mulţumesc, şi-i provoc să continue!
Comportamentul cui te-a dezamăgit sau ţi-a provocat tristeţe mare? Refuz întrebarea, că stilul meu este acela de a nu mă mai lăsa dezamăgită, de a ocoli persoanele care mi-ar putea pângări optimismul, bazat pe un pesimism nativ. Ioi, iar v-am băgat în ceaţă! Sorry...
Unde s-au dus o mare parte din banii tai? Pe viaţă şi toate suplimentele ei...de viteză!
În legatură cu ce anume ai fost extrem de bucuroasă? Aici e greu, că sunt atât de multe, încăt dacă nu îmi pieptăn o ţâr’ postările anului 2011 de pe blog, n-aş putea face face provocării acestei intrebări. Evenimentele la care am participat, mi-au cauzat cele mai mari bucurii ale anului...clar, că buna companie care nu mi-a lipsit nicicând a fost de neînlocuit şi contribuţia ei (a prietenilor mei) a fost consistentă: sărbătorirea a şase ani de muzeu în 6 mai prin team-building; Ziua Sugarului, pe care am dus-o la a şasea ediţie ; Red Bull Romaniacs 2011; ArtMANIA 2011 şi Transilvania Tatoo Expo 2011; Astra Film Fest 2011; Serile Sibiului, marca AIOS şi Cercul Fumătorilor de Pipă şi Trabuc. Precis oi fi uitat ceva...precis..ui, că mi-am amintit rockării mei de la TRS şi petrecerile din Oldis Pub; bloggării mei şi #prinsibiulmeu; teatrul sibian şi baletul nost' ş.a.m.d.
Ce cântec(e) îţi vor reaminti mereu de anul 2011? Simplu de răspuns!

17. Comparativ cu anultrecut esti: Mai fericită mai puţin fericită? – Parcă, la fel!; Mai slabă saumai plinuţă? – Cred că un pic mai cu greutate, scriu aici numărul de kile ca sănu am probleme în 2013 cu aducerea aminte – 58, iar comparaţia să vină de la sine.;Mai bogată sau mai săracă? – Nu vorbim de material, nu? Deci, răspuns: DA!

18. Ce ai fi vrut să fifăcut mai mult? Să râd şi mai mult!

19. Ce ai fi vrut să faci mai puţin? Să plâng mai rar...sunto super plângăcioasă...după 8 partide de plâns pe parcursul anului 2011...m-amoprit!

20. Cum vei petreceCrăciunul? L-am petrecut în Ecuadorul venit în cetatea Albei Iulii! Revoluţionar...

21. Care a fost cea mai bunăcarte citită? Sexus, de Henry Miller. N-am terminat-o încă, am început-oîn februarie...am citit cât am citit până în mai, şi-a atins scopul..şi amlasat-o, să-şi revină peraftul bibliotecii.:)

22. Ce ţi-ai dorit şi ai primit? Mi-am dorit, ca orice fată..[tulai, amtrecut de faza asta, is muiere…] prietenie. Le-am primit cu vârf şi îndesat.

23. Care a fost filmul tău preferat din acest an? Mai multe…: Walk the line, Elegy, Ghost Writer, Sex & Drugs & Rock’n’Roll, Silent Hill, The Notorious Betty Page, The Reader, The Kids are All Right, The Tourist ş.a

24. Ce ai făcut de ziua ta? Relatarea drăgălăşeniei din 8 iulie 2011…

25. Cum ai descrie stilul tău vestimentar in 2011? Anul ăsta m-am haladit, mai ales după ce am revenit din Franţa. Mi-am dat seama că la mine în dulap s-au strâns atătea chestii de fete (fuste, rochiţe, bluziţe ş.a.), pe care nu le purtasem niciodată..din comoditate. N-am renunţat la stilul lejero-sportiv. Le-am îmbinat, în funcţie de condiţiile meteo, cu succes.:P

26. Ce te-a menţinut pe linia de plutire? Boala împreună cu muzeul. Ciudată mai sunt, nu-i aşa?

27. De cine ţi-a fost dor? Vrei să zici un dor mare-mare? Monstruos de mare? Care să mă macine ca pe-o lumânare aprinsă? :D De cine mi-a fost dor, am gestionat în aşa fel situaţiile încât dorinţa odată născută să se finalizeze fericit, prin revedere..

28. Care a fost cea mai interesanta persoana pe care ai cunoscut-o? Din punct de vedere ştiinţifico-fantastic, noile dimensiuni care mi-au fost deschise s-au dovedit a fi peste aşteptări. Spaţiul nu are limite, iar posibilităţile sunt, probabil, infinite…ps…ai pus greşit întrebarea. Dacă vroiai mai multe amănunte…trebuia să foloseşti pronumele interogaiv: cine…:P!

29. Spune-ne o lecţie de valoare învăţată în 2010! Ştiaţi că zicala Drumul spre iad e pavat cu intenţii bune e adevărată? Pe trăitea şi controlatea! Mi-am pus cenuşă-n cap, la figurat, m-am autoflagelat scriptic sau, mai bine zis, ascriptic, prin greva-mi de pe blogul lunii lu’ Răpciune. Mi-am cerut iertare, cred şi/sau sper că am şi obţinut-o, dar, gata, mi-am întors faţa de la Gura Lumii, I despise it! Oricum niciodată nu mi-a fost apropiată, dar acum, cred că aş putea afirma că o reneg total!

Pluguşor de la Green Charme pentru 2012, ediţia a II-a

2011-12-31T19:59:00.001+02:00

...anul trecut mi-am început un obicei...Obicei de Gică contra, ca urmare a sms-urilor primite, cu nemiluita, care-mi păreau prea stas, parcă un pic formale, ce mai, aşa cum mi-a zis dl. Bucur odată: "Eliza, tu ai spirit de frondă!", vreau să epatez cu spontaneitate-mi bine pregătită, puţin puerilă şi să mai trântesc un Pluguşor cu urări din suflet...dar, ce-i important, nestandardizat:

Mâine anu’ se-nnoieşte

Pluguşorul se porneşte

Cu urări de la Eliza

Ca să ne mai lase criza!

Sănătate, La Mulţi Ani!

Împlinirişi Gologani!

Stresul să nu-l mai simţiţi,

Din Belşug să nu ieşiţi,

Bucuriileduium,

Săse strângă în taifun!

Pestetoate, NOROC BUN!

LA MULŢI ANI, 2012!

Un nou 1st time...trecut pe răbojul personal!

2011-12-19T22:56:00.002+02:00

Cronometru de bord, telegrafic:

18.12 - Anunţ, în scara blocului meu: "Luni, 19.12. a.c., între orele 8.00 - 20.00, se va întrerupe furnizarea gazului metan, din motive tehnice."

19.12 - Muzeu, felicitări, dulciuri, facturi, un contract semnat şi alte două, în aşteptare/pregătire, pentru perioada dintre Crăciun şi Revelion, Golden Tulip, planuri de relaxare în muzeul din Dumbravă, două cafele, o cola cu lămâie şi un Latte Macchiato, cadouri ş.a.

Spre seară, ca niciodată, mă trăgea aţa acasă...alungam gânduri, dorinţe, vise, îmi reprimam spontaneitatea-mi caracteristică...mă chema cineva, pardon, ceva....

Era ea, Westen, cea întotdeauna acasă, nebăgată în seamă cu nici o ocazie de subsemnata, dar extrem de puternică în ale telepatiei tehnici. Intuia că eu am talentul ascuns de a o resuscita, după greaua lovitură pe care a primit-o de la E.ON Gaz, care o lăsase fără suflare, a se înţelege, total lipsită de căldură ~~sufletească~~. Eu habar n-aveam de planurile degajate prin arzătorul aflat în moarte clinică, care-i colcăiau printre ţevile-i sterpe, dar, m-am autosesizat şi, după încercările nereuşite ale lu' tata şi ale lu' mama de a o face să-şi îndeplinească menirea să ne asigure condiţiile termice optime, să-mi fumez Lucky-ul, în frigul din bucătărie...şi să-mi încerc mâna atehnică...Intuitiv, i-am învârtit butonul de încălzire, la maxim, dar în sens invers logicii...şi uraaa! A pornit centrala...1st time într-o meserie pe care n-am nici un gând s-o aprofundez...cea de instalatoare...de rarisimă ocazie, dar cu procentaj de reuşită de 100%.

ps...a fost o dedicaţie pentru centrala, respectiv intuiţia mea...Mi-era dor!

SIBIU BAROC UPDATE

2011-12-16T10:13:00.000+02:00

SIBIU BAROC UPDATE

Încă (n)-au intrat zilele-n sacu'...

2011-12-11T16:39:00.001+02:00

lu' 2011! Şi pentru că, acum, timpul mi se pare atât de nerăbdător să-şi ia zborul, m-am gândit să îmbin plăcutul [energizant al scrisului] cu utilul [în a-mi planifica, în scris, cele câteva evenimente recreative, de socializare, de fun & work, pentru a nu mă lua uitucenia prin surprindere...].

Plan de activitate

- ultimele două decade ale anului încă în curs :) -

- variantă prescurtată -

12.12.2011 - trei minute, alese aleatoriu, din intervalul orar 17.00 - 20.30 pentru ciocniri intempestive, cvasi violente între maşinuţele din Târgul de Crăciun, conduse nebuneşte de subsemnata, respectiv de Toto...Râs contagios, ţipete, poze (Ana, mă bazez pe tine), după care vin fiert cu scorţişoară!

12.12.2011 - trei ore, între 20.59 - 23.59, la concert în Oldis Pub Live Music, Infected Rain din Chişinău....10x, Ramona!

13.12.2012 - de la ora 18.00, Casa Artelor, Piaţa Mică nr. 21, Concert de Colinde interpretat de Corul de Cameră Caedonia, condus de prof. Florin Soare. Intrarea e liberă...pentru toată lumea, inclusiv pentru mine care o să vin dintr-o "liberă" binemeritată după un concert rock:)!

13.12.2011 - între orele 20.00 - 22.30 - Întâlnirea a 21-a a Cercului Fumătorilor de Pipă şi Trabuc, în Cafe Wien...iar tradiţia începută anul trecută va continua, prin Smokin' Secret Santa...:) Să vă dau un exemplu de fum gros...vreţi? N-are cineva vreo mască...:D?

14.12.2011 - 18.30 - 20.30 - Christine, Elveţia, Toblerone, Biblioteca Muzicală Caspar Guyer, off...
15.12.2011 - 10.00 - 12.00 - Mormintele birituale...susţinere teză de doctorat. Baftă, George!

16.12.2011 - 14.30 - 18.30 - Team building în Muzeul ASTRA. Drăgălăşenii de ateliere: confecţionare măşti tradiţionale, pictură pe sticlă şi, bineînţeles, olărit. Oaspeţilor noştri le va plăcea, cu siguranţă!

18.12.2011 - 14.00 - 16.00 - Vine ~~SM Non-Secret Santa~~ Moş Crăciun de la Asociaţia de Scleroză Multiplă, Sibiu la Neuro...Abia aştept Milgamma...adică B-urile mele pentru sezonul iarnă-primăvară.

20.12.2011 - 19.00 - 21.00 - Mă duc la balet...să învăţ cum se sparg nucile. Veniţi şi voi? Detaliile aici.

21.12.2011 - Ultima ediţie a Serilor Sibiene, marcă înregistrată a Asociaţiei pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu, cu tema Revoluţia română la Sibiu. Aveţi aici mărturia mea despre acele zile...

Aaa...era să uit de Bloggin' Secret Santa, să nu uiţi nici tu, Răzvane!

ş.a.m.d.

30.12.2011 - Şi io, care-mi luasem concediu între Crăciun şi Revelion...Îl voi rata benevol! Noroc, că mi-am amintit de evenimentul din 30...penultima zi a anului în Muzeul în aer liber! Mission ~~not yet~~ accomplished!:) Va urma!

Mai liberă decât de obicei...1 decembrie 2011

2011-12-01T13:30:00.001+02:00

...liberăsă mă joc, liberă să citesc noutăţile vechi de-un an [am cititîn TheGuardiandespre ultima carte a lui Umberto Eco, "Cimitirul din Praga"şi mi-am dat seama c-o voi primi cadou de Crăciun...Dacă nu sesesizează nimeni, mi-o fac io cu ~~mânamea :P~~bănuţii viitorului salariu], liberă să-mi fac ordine în dulap,liberă să tresalt, o ţâr' speriată, la zgomotul şi trepidaţiacauzate de prăbuşirea turnului centralei de cartier dezafectate,liberă să-mi răsfoiesc blogul [mi-am recitit postarea Suntmândru că sunt român! de anul trecut, faină zi!], liberă săascult Pink Floyd, Live at Pompeii, într-un psihedelism atât deliniştit, aproape halucinant...dar, din păcate, întrerupt deanumite gânduri, libere şi ele, dar creatoare de întrebărirealiste, dar probabil extrem de retorice, liberă să-mi redefinescpoziţia pe Facebook...Mă citez cu ultima postărică: Azisunt mai libera decat de obicei...:D! La multi ani, românilor! + Lamulti ani, România! Rămânempe principiul inoculat de "Mioriţa" sau urmăm îndemnulmelodiei nr. 8 din Live at Pompeii de pe A Saucerful of Secrets -1968 - "Set the Controls for the Heart of the Sun" ? [pecare o transfer de pe youtube, chiar aici pe greencharme, la final dearticol]

În concluzie(concluzii:) îmi închei scurta, dar abramburita postare cuurmătoarele două rugăminţi:

1) Cei care se auto-sesizează cu privire la "Cimitirul din Praga"pentru Crăciunul meu, să-mi lase un semn ori printr-un comentariuright here pe blog, ori prin viu grai (face tot face or byphone)!

2) Răspunsurile la întrebarea la care nu am de gând să îi acceptpasivitatea, vă rog să le scrieţi ~~laurmătoarele coordonate: Poporul român deşteptat, adresă:~~20°17′58″E - 43°39′12″N -29°39′10″E - 48°14′41″N, într-un cuvânt toată România,str. Acum ori niciodată, nr. C(roieşte-ţi altă soartă), judeţM(urim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, decât să fim sclaviiarăşi în vechiul nost' pământ!) în comentariileulterioare acestei postări libere

Bombardată & bombardatoare

2011-11-29T16:30:00.001+02:00

...dimineața de astăzi m-a adus și pe mine la muzeu, a se înțelege servici:). A nu se confunda cu scârbici, cuvânt din argoul de baltă al cvasi nesatisfăcuților, total nepotrivit cu firea și principiile mele. Fain deci! Lucky Strike-ul, espressou' & Don't stop me now-u' de rigoare, apoi organizări cu tot tacâmul. A se subînțelege că mă refer la team building-uri...în Muzeul în aer liber, ateliere de meșteșuguri tradiționale, contracte tarifate, împărțiri logistice...N-am chef să scriu detalii și nici nu cred că e cazul, deontologic vorbind.

Totuși, rețeaua telefonică internă mi-a fost la picioare când minții mele crețe îi mai scăpăra câte-o idee întrebătoare pentru personalul cifrelor și a numerelor din instituție. Răspunsurile au venit rând pe rând, concomitent cu înroșirea firului, fie ele pozitive, birocratice, drăgălașe, concluzive ~~eccetera~~ ș.a.m.d. Totuși contractul a fost făcut & trimis la client, Eliza nu a fost stopată...decât de lăsarea întunericului, și, într-un oarecare fel, de o namilă stufoasă, care ne este nouă, românilor, mereu aproape...Miss Bureaucracy...Dar, am dovedit-o, într-un final...Am lăsat și eu de la mine, s-a îndurat și ea să îmi arate, în ciuda celor scrise, calea cea mai ușoară...Comuniune de succes, ce mai....?!?:)

Ca și încununare a succesului, pe la 3 fără ceva primesc un banc pe mess....Hai, hai...spuneti-mi că pierd timpul, dacă vă dă mâna...Da, recunosc, am pierdut 10 minute cu trimiterea lui către ale numerelor slujitoare...

În prima zi, Dumnezeu a creat soarele,

așa că Diavolul acontraatacat și a creat arsurile solare.

În a doua zi, Dumnezeu a creat sexul.

Drept răspuns, Diavolul a creat căsătoria.

În a treia zi, Dumnezeu a creat uneconomist.

Aici i-a fost mai greuDiavolului, dar după ce a stat și s-a gândit mult, ~~a draqu' de mult,~~

Diavolul a creat un aldoilea economist...

...cu hohotele de râs, cu postarea prezentă spontan la apel și fotografiatul ultimei frunze galbene din teiul din fața muzeului, gest provenit din dorința de a mă rupe, într-un mod cât de cât relaxant și motivațional, din meandrele crude ale crizei total economice, dacă nu cumva...Dar, aici mă opresc pentru că risc s-o dau în bălării, mult mai crunte..

Ultima frunză galbenă a teiului din fața muzeului la 29 noiembrie 2011, deontologic greșită :D!

Şoarecii vieţii mele...

2011-11-27T16:39:00.001+02:00

...au fost câţiva, dar doar trei dintre ei mi-au rămas printre amintiri.

Primul n-are nume! Pentru că amândoi, şi eu, şi el eram mici...Eu aveam vreo opt ani şi nu eram încă obsedată să-mi pun amprenta nominală peste tot, iar el vreo patru centimetri:). Era un şoricel încă neexperimentat în ale vieţii şi a stresat, cu simpla lui prezenţă, o familie întreagă (bunic, bunică, mamă, tată, şi copii...ăştia eram noi, io cu cu frai-mio), plus motanul din vecini, dragu' de Teddy, tigrat, dar şi el puiuţ. Dar Teddy a fost cel câştigat...după acţiunea lu' tata care, atât de tare l-o speriat pe bietu' şoricuţ, încât l-o făcut să se caţere pe pereţi...De fapt, pe peretele exterior al casei albe în care stăteau bunicii mei, pe strada Grigore Alexandrescu. Tata, mare pişicher, l-a avut astfel în vizor, a pregătit teul lu' bunica, care avea vreo doi metri, l-a agăţat, cu dexteritate, pe alpinistul neutilitar şi l-a trântit pe terasă. Ca urmare, nefiind pisică cu nouă vieţi, bietului şoricel i s-a dăruit mai mult nolens decât volens obştescul sfârşit. Cadavrul proaspăt a fost oferit pe un platou cvasi-curat (de fapt, capacul de metal al coşului de gunoi din grădină) pisicului nostru preferat...pentru impulsionare şi aducere aminte.

Al doilea era italian şi îl chema Pietro! Mi-a fript vreo 14 zile din sejurul de 78 de zile pe care l-am petrecut în Italia, la San Felice Circeo. (Imagine preluată "din staţiune:)") Să fim înţeleşi, nu a fost deloc concediu...a fost muncă serioasă, de la stresantă & grea, la foarte stresantă...Dar, a meritat! Cu banii câştigaţi ~~educând/dresând~~ îngrijind o bătrânică mi-am plătit masterul...Iarăşi rămân datoare...cu poveşti din Italia...Pe prima o scriu acum, scurt/2 şi se numeşte: Pietro, coşmar de eliză. Oai ce greu e, că n-am acum timp să recreez atmosfera, să explic cu lux de amănunte premisele apariţiei lui Pietro în viaţa mea...dar, totuşi, merită o încercare:

Localizare & decor: Italia, San Felice Circeo, la mijlocul distanţei dintre Roma şi Napoli, staţiune pe malul Mării Tireniene. Acţiunea se petrece într-o casă faină de piatră, aflată în mijlocul unei grădini cu de toate (pe care o udam eu zilnic, la crepuscul:): roşii, dovlecei, castraveţi, smochini, lămâi, portocali şi o groază de flori atât de frumoase încât nu-mi dădeam seama că muncesc. Oricum, stropirea plantelor mi-era cea mai uşoara şi relaxantă misiune a zilei. Din acest paradis luxuriant, tot la câteva zile, se aciuau la răcoarea din casă diverse vietăţi obosite de căldură, de care eu mă speriam şi ~~baba~~ bătrâna (care avea 78 de ani şi suferea de depresie) râdea de mine. Frica mea a căpătat cote maxime atunci când i-a fost asociată scârba...şi toate fazele ălea de "bleac..igitt..." şi alte interjecţii, pentru că prin bucătărie a început să-şi facă veacul un şoarece. Imediat a primit numele de Pietro şi au început încercările mele de a-i stopa flendureala.Da, recunosc, am încercat şi Metoda Mătura. N-a mers...Am trecut la Faza Clucsa, dar Pietro era uns cu toate alifiile sau nu+i plăcea marca de caşcaval ales ca momeală...nu-i mai ţin minte numele...au trecut de atunci şapte ani. La rând a urmat Sistemul Castronul sprijinit de-o Nucă...Pietro a simţit capcana, iar mozzarella a rămas neatinsă. Finalul mult-aşteptat a venit într-o noapte, era mai-mai să plâng pentru sfârşitu-i urât şi sadic...off:(. Am uns o bucată de gresie cu lipici special de prins şoricei, iar în mijlocul cercului trasat i-am lăsat mâncare bună...fină...şi am ascuns cursa sub dulap. Ultima lui cină a fost PARMEZANUL fatal. L-am găsit încă viu, zgomotos, chiţăitor, cu durere în glăscior...M-am dus la babă cu bucata de gresie cu tot cu prizonierul ei, tristă, mohorâtă....Baba râdea...

Şoarecele No 3 a fost sibian, s-a numit Pablo...[nume dat în amintirea Pietro-ului decedat în 2004]. A fost un şoarece cult & avid de informaţii, dintr-o bucată, cu gusturi alese, rodea prin 2008 doar lucrări de istorie a culturii şi civilizaţiei, pentru că al său domiciliu şi-l stabilise în căsuţa mea din Dumbravă, Centrul de Informare al Turiştilor. Ca să-i dovedesc existenţa i-am lăsat într-o seară un măr frumos la mine pe birou. L-am găsit, a doua zi, ronţăit. Antidotul lui Pablo a fost Milo, motanul din vecini a lui Titus ~~Steel~~, de la lac...Aşa şoarece, aşa motan...Gusturi fine, culţi amândoi, iubitori de aventuri turistice...şi ştiinţifice...Milo şi-a petrecut o noapte feroce în căsuţă...Am găsit vederile, cărţile şi pliantele împrăştiate cu gust pe podea...Iar semnul victoriei supreme au fost cele trei picături de sânge de sub scaunul meu, replică maramureşeană.

Milo, înainte de a-mi fi erou, la şedinţa foto care i-a fost dedicată!

PS...postarea asta mi-a apărut pe blog apud o idee de-a lui Tudor pusă pe Facebook. Citez: Astăzi sunt în vecini la vânătoare de şoareci. Au auzit c-am mai prins eu, ameţindu-i cu mătura în cap, dar acum sunt prin perete. Cum mă-sa să scăpăm de ei? Ceva idei?

WWF, AIOS şi ce a mai rămas din pădurile seculare..

2011-11-18T22:46:00.000+02:00

vă invită să vă implicaţi într-o campanie evidentă şi esenţială pentru viaţă...mai multe detalii în prezentarea următoare.

COMUNICAT DE PRESĂ

Asociaţia pentruÎnfrumuseţarea Oraşului Sibiu s-a alăturat WWF România în susţinerea campaniei Salvaţi pădurile virgine!

În acest sens, voluntarii AIOS vor fi sâmbătă şi duminică prezenţi în SibiuShopping City, între orele 17.00 – 22.00, pentru a convinge sibienii săsemneze pentru promovarea legii pădurilor virgine. Sibienii vor putea vota petabelele voluntarilor noştri, fie direct pe site-ul www.padurivirgine.ro, AIOS oferindu-vă şi această posibilitate în cele două zile în care vom fi prezenţi înSibiu Shopping City. Coordonatorii AIOS pentru acestă campanie sunt domnii. AlinBratu şi Tudor Şt. Popa, precum şi domnişoara Gyongye Takacs.

”Suntem onoraţi căam fost aleşi de către WWF – cea mai importantă organizaţie nonguvernamentalăde mediu din lume – de a promova această campanie la nivelul judeţului Sibiu.Încă odată, munca şi realizările asociaţiei noastre sunt recunoscute de cătremarii actori din acest câmp activ al societăţii. Ideea WWFRomânia este una inspirată, necesară şi ne vom implica cu speranţa că aceastălege va fi adoptată în România.” a declarat dl. Răzvan Pop, preşedintele Asociaţeipentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu.

WWF România îşi propune prin această campanie să pună sub protecţieultimele păduri virgine din România. Pe 24 octombrie 2011, WWF România alansat, alături de ambasadorii şi susţinătorii organizaţiei, campania Salvaţi pădurile virgine!, cu scopul dea pune sub protecţie cele 250.000 de hectare de păduri virgine din ţaranoastră, printre ultimele din Europa. Peste80% dintre pădurile virgine din România nu au, în prezent, nicio formă deprotecţie şi sunt în pericolul de a fi distruse în mod legal.

”Am iniţiat această campanie cu scopul de a arăta că vocile oamenilorşi implicarea lor pot crea o finalitate fericită, chiar şi în ţara noastră.Discuţiile sunt încurajatoare, ne bucurăm de deschiderea autorităţilor, daravem nevoie de cele 100.000 de semnături şi de şi mai multă implicare, ca să neasigurăm că această campanie va avea o finalitate concretă, şi anume asigurarea protecţiei integrale a tuturorpădurilor virgine din România”, a declarat Magor Csibi, Director WWF România.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Pentru detaliilegate de acest proiect:

Răzvan Pop

Tudor Șt. Popa

Sunt sigură că vreţi mai multe informaţii, iar internetul aka prieten la nevoie ni le dă pe ~~tavă,~~ pardon, pe desktop aici: Păduri Virgine.

Deci, vă dau întâlnire la Sibiu Shopping City, sâmbătă & duminică, între orele 17.00 - 22.00.

Sper ca sfetnicul bun, care este noaptea, să vă convingă de evidenţa implicării voastre! Mă bazez pe noapte:), dar, mai ales pe voi!

Pădurea Dumbrava, Muzeul în aer liber, foto: 18.11.2011 q.e.d.

Vrabia Audi visează...

2011-11-15T20:42:00.001+02:00

...în secret,

în soare de toamnă târzie,

în Piaţa Mică,

la poalele Turnului Sfatului din fundal,

reflectat în capota propriei reverii.:)

ps...sau e vrăbioi?

Mandarinul miraculos m-a trimis la shopping...

2011-11-13T22:45:00.001+02:00

...că mi se făcuse oricum sete de ceva bun, natural, încă de la City Beat-ul anterior. Fuga, fuga, după un Lucky, bine savurat, dar care m-a însetat şi mai dihai, încât singura soluţie îmi păreau a fi mandarinele...Am ajuns înainte de închiderea supemarket-ului vizat, în prealabil, iar când speranţa de a mă lovi vizual portocaliul fraged al fructelor dorite era cât pe ce să-şi dea obştescul sfârşit, le-am văzut, ~~dar nu iu...iar mă laud! Mulţumesc, Mireca!~~ - mandarine galbene, mandarine turceşti, un leu şi vreo douăş' de bani, ioi, ce gustoase!...:). Şi, vă puteţi închipui, a cui e vina unei asemenea dorinţe? Am auzit "nu-uri", în ecou? Aaaa, şi un "da" timid...cred că era al meu:)...Vina este a polisemantismului!

Nu mă mai întind cu ~~vorba~~ scrisul...pentru că mi-am depăşit cu 13 minute ora de culcare...dar, neapărat să mergeţi la spectacolele Teatrului de Balet Sibiu, pentru că bucuria dansului, ritmurile sonore remarcabile, talentul balerinilor, ingeniozitatea regizorilor, pasiunea, într-un cuvânt [pe care o slăvesc cu fiecare ocazie în care o surprind şi mi-e tare aproape de suflet] sunt cauzatoare de energie pură, mai puternică că orice vitamină. Bine, m-aţi prins, nu mi-a ţinut de sete...!

[fotografia este preluată din ziarul Observator de Constanţa]

[Rămân datoare cu 11.11.2011...şi alte povestiri.:)]

Nu şi-a (sur)prins centenarul...Bunica (9.04.1911 - 6.11.1999)

2011-11-06T17:43:00.000+02:00

...dar anii ei, toţi cei 88, au fost trăiţi cu folos, iar eu, Irina, în calitatea-mi de nepoată, i-am moştenit numele şi am rămas cu amintirile, cu dorinţa şi cu nevoia, foarte rar mărturisite, de a-mi fi în continuare alături, de a-mi răspunde la întrebări, ca de la adult la adult :D, de a supăra-o (cum am făcut-o de multe ori) pentru ca, mai apoi, să urmeze împăcarea în jurul unei chisele cu dulceaţă de trandafir sau a unui bol cu budincă de tăieţei, cum numai ea ştia să facă, sau unei farfurii pline ochi cu găluşte de prune sau...Mi-e dor! (Am o poză la birou cu mine şi bunica...primul lucru pe care o să-l fac luni va fi s-o scanez şi s-o postez aici...)

Ieee...am găsit alta, acasă, am potrivit-o bine pe cuvertura patului meu, mi-am scos doi dintre acumulatori, care erau la încărcat, am fotografiat-o...şi, zău, dacă n-a înviat bunica, pentru câteva clipe. Era la ziua ei. în 9 aprilie 1991...ea - 8 decenii, eu unul plus 3 ani (apropo, m-am schimbat mult...:P?), iar Alexandru, frăţucul meu, încă nu avea 11 ani.

Amintiri? Da...şi bune, şi rele!

Una rea, dar bună:)! Pe la 5 anişori ai mei, bunica m-a dezvăţat de un obicei pec are mă îndărătniceam să-l promovez. Îmi sugeam degetul mare de la măna dreaptă, într-o manieră pe care nu am văzut-o la nici un copil, cu nasul înconjurat de degetul arătător...de-asta, cred eu, că nasul meu a rămas mititel...:D. Iar bunica mi-a zis, arătând spre banca verde, din curte [apropo, bunicii mei stăteau pe o stradă în Parcul Sub Arini, la casă faină, cu grădină]: Când o să te măriţi şi o să fii frumoasă în rochia albă de mireasă, o să îţi vină să-ţi sugi degetul, te vei ascunde sub o bancă la fel ca asta, îţi vei lăsa invitaţii de izbelişte şi o să te faci de ruşine. Şi mi-a bătut obrazul...dar nasul meu şi-a păstrat forma dată de această deprindere copilărească, dusă la extrem.

Şi încă una rea, bună, dar, de fapt, foarte rea. În 6 noiembrie 1999, bunica era pe ducă, la noi acasă, pe Lilly Paneth, Alexandru era la patul ei, noi eram în bucătărie....se deschide uşa şi Alexandru spune: Cred că a murit bunica. [printre sughiţuri de plâns] Io m-am repezit în camera ei, am văzut că nu mai mişcă, am început s-o trag de mâini şi să strig: Bunica, bunica, trezeşte-te! Trezeşte-te! Scoală-te! Nu muriiiii...Am zis plângând. Tata, care venise imediat după mine, a continuat: Las-o în pace! Nu mai face atât teatru'! Că tu n-ai iubit-o niciodată!...[am fost în pauză....de cimitir & şedinţă foto în ton cu comemorarea de astăzi...continui.]

Atât de tare m-au durut cuvintele lui, spuse la supărare, încât m-am decis să nu mai plâng acasă, să fiu acuzată de prefăcătorie, ci altundeva...printre prieteni. Soarta a făcut ca în seara aceea să fiu invitată la Andrei K. (Dumnezeu să-l ierte şi pe el), la un carnaval, împreună cu ARTcaffiştii...Mintea mea, veche, în acel moment, doar de 21 de ani:), a găsit soluţia trăirii cu intensitate maximă a morţii bunicii mele dragi. Intensitate, a se înţelege turmentare voită prin amestecul licorilor: Cognac, vin, bere, ţuică, şampanie, dar şi pălincă, whisky, vodcă. Am avut parte de un alt 1st time al vieţii mele...prima beţie adevărată, de prea multă supărare şi tristeţe. Mă bucur însă că Andrei şi prietenii mei mi-au fost alături (Ema, Felix, Cipi ş.a.), pe când dacă aş fi rămas acasă ar fi fost în pericol letal relaţia tată-fiică. După două zile m-am trezit....la înmormântare.
Nu mă acuzaţi de cinism! Dar, dacă credeţi că am nevoie de muştruluială, nu vă abţineţi!

ps...împreună cu bunica am văzut filmul care a rămas preferatul meu şi în ziua de astăzi: Parfum de femeie. I-a plăcut şi lu' bunica. Ne-am uitat la el şi în reluare:)!

Foame de bani...la propriu...

2011-11-01T23:44:00.000+02:00

...am plecat de dimineaţă la servici...ioi...cu taxiul. Se mai întâmplă:(...[aproape zilnic, de fapt]. Mi-am pregătit bănuţii, să-i dau şoferului fix...6 lei (atât e cursa dimineata...că seara când mă întorc, iau autobuzul 2). Dar, surpriză, bancnota de 5 lei, apărută în portofelul meu, de la restu' trecut, probabil de la Billa sau Go in sau ...nu mai ţin minte, era ciopârţită puţin. Instinctiv, m-am găndit: "E urâtă, sper să nu observe domnul şofer neregulalitatea. I-o pasez pe furiş." Mentalitate de om oamă vicleană şi, totodată, o ţâr' nesimţită. Îmi declar aceste apelative care nu-mi fac cinste deloc, tocmai, ca prin fraza următoare, să le demontez semnificaţia.

V-aţi prins, m-am abţinut de la inocenta răutate, pentru că nu mi-a dat pace întrebarea: "Oare cum draqu' a fost ruptă bancnota atât de neuniform? Poate cuiva i-o fi fost foame." Şi am continuat: "Lasă că mă duc la birou şi îi fac o poză, s-o pun pe blog...ca şi curiozitate simplistă, dar şoadă, plus că pot să-i întreb şi pe colegi să-şi dea şi ei cu părerea despre originea imperfecţiunii."

Şi acum, ce credeţi că a fost: 1. un şoricel; 2. o gâză înfometată (şi dacă alegeţi răspunsul doi, am nevoie şi de specia insectei:) sau 3. un copilaş mult prea activ şi curios de puterea propriilor dinţişori versus tăria biletului de bancă, căruia George Enescu îî este frontispiciu?

Până vă gândiţi să-mi găsiţi/scrieţi explicaţiile (plauzibile sau dimpotrivă neverosimile:P), haideţi să ascultăm un cântecel...cam prea transparent...:D

Mulţumesc, Astra Film Festival Sibiu 2011!

2011-10-31T00:33:00.000+02:00

E duminică, e clar se cere o retrospectivă a săptămânii încheiate, pentru mine, odată cu trecerea la ora de iarnă (pe care am prins-o, în direct şi intenţionat, la Radio România Actualităţi, nefiind sigură...ca în fiecare an, de fapt, cum se dă ceasul în ultima sâmbătă din octombrie: înainte sau înapoi. Da, s-a dat înapoi, din ora 4 am s-a făcut 3, iar după două minute eram deja adormită şi mulţumită de superconştientizarea ~~relativităţii~~ timpului.)

Bineînţeles, pornesc cu sfârşitul...deşi sfârşitul nu-i (deloc) aici, parafrazându-l pe Pittiş. Voi fi ~~aproape~~ laconică, pentru că preaplinul trăirilor care mi-au ~~bruiat~~ inundat existenţa în săptămâna filmului antropologic & documentar, 25-30 octombrie 2011, la Astra Film Fest 2011 a fost îndeajuns de energizant, astfel încât scrierea unei postări prea lungi mi-ar excede nivelul normal de ~~potenţă~~ vitalitate, astăzi, chiar de Halloween...ioi, când totul pluteşte, spiritele ne urmăresc şi nu este neapărat indicat să le atragi prin debordări prea viguroase:D.

Trăiască telegrafia, din nou! Bine că nu am cedat ispitei de a mânca după ora 18 (regulă nouă, de vreo lună jumate, pentru păstrarea siluetei subsemnatei:) la bufetul suedez amenajat în foaier şi am rămas în sala mare a Casei de Cultură a Sindicatelor, pentru concertul formaţiei poloneze Dikanda, cu piese de inspiraţie folclorică nativă:), care a marcat închiderea galei de premiere a AFF 2011. Tare!

Gala...!!! Am avut norocul de a vedea (pe parcursul festivalului) două dintre filmele premiate: Village Without Women, producţie Croaţia-Franţa 2010 (la categoria "Cel mai bun documentar din Europa de Est") şi Teodora Sinner, Franţa-România 2011 (Premiul Astra Film, oferit de Kodak pentru competiţia românească). Dar, norocul meu, că Astra Film Studio e la etajul clădirii în care-mi desfăşor zilnic activitatea, în Piaţa Mică/Piaţa Huet. Promit că voi fi în perioada următoare o mare consumatoare (poate nu chiar atât de mare...mă cunosc prea bine!) de filme documentare pe care le-am ratat în festival sau pe care vreau de musai să le revăd (este vorba de Thieves by Law, Istrael-Germania, 2010, şi documentarul observaţional După revoluţie. România, 2010, pe care l-am văzut deja de două x, m-am enervat groaznic, amintindu-mi de anii '90, când îmi era ciudă că nu am drept de vot pentru a-l vota pe Raţiu...etc., etc....am dat explicaţiile în postarea copilăriei mele, dintre anii '89 - '99.

Gata...mi-e somn şi ~~mâine~~, de fapt e deja astăzi...merg la servici...Continui...total altă dată! Concluzia e în titlul! Dar, nu mă costă nimic să mai mulţumesc o dată!

ps...iar, pentru voi toţi, nu c-aş vrea să vă fac să visaţi urât:P...dar, totuşi e Halloween...tătă noaptea! ~~Scary~~ Happy Halloween!...

Abrambureli de duminică seara...

2011-10-23T23:17:00.000+03:00

Nu cred că vreau să fiu prea serioasă, nu cred că am de gând să fiu înţeleasă, nu cred că am chef să epatez sau să bag zâzanie...vreau pur şi simplu să-mi petrec o seara de duminică, cică liniştită, (în ritm de rock'n'roll, punctat de bătaia contrabasului...v-aţi prins psychobilly a revenit:P) cu gânduri fugare scrise într-un amalgam de festina lente cu accente clare de perpetuum mobile şi vă întreb pe voi, cei nesuperficiali ca mine, de ce Inspiraţia (mă refer la sensul figurat al cuvântului, acela de Idee, soluție apărută pe neașteptate în conștiință) este de gen feminin? Am ajuns la întrebarea asta pentru că vroiam să-mi încep postare altfel...ceva de genu': n-am inspiraţie, îmi lipseşte o ~~doagă~~ muză...apoi, repede, am făcut o altă conexiune..."Aaa...de fapt, un muz..." Caut, nu există...în dicţionarul explicativ al limbii române:)...mă bucur, că am rămas ~~inventatoare~~, pardon inovatoare de cuvinte, de la Arghezi mi se trage...Continui, îmi amintesc de Festivalul Egalităţii de Gen, ediţia recentă care se va încheia la noapte, cu petrecerea din Music Pub...de prejudecăţile şi stereotipurile de gen(der) puse pe tapet...de dorinţa mea de spargere a lor, în mici şi fărâme şi de părerea mea sinceră că prea ne agăţăm de problemă...şi, aninâdu-ne, riscăm s-o continuăm, la nesfârşit...stârnind spiritele, chiar şi pe cele mai paşnice...:P

ps...n-am rezistat pe psychobilly decât până la jumătatea postării, am dat-o pe Cash...nu Kiss Cash, ci Johnny Cash...noapte bună!

Blog Action Day 2011, pâinea noastră cea de toate zilele...

2011-10-16T21:02:00.001+03:00

şi preparatele adiacente ei, pe scurt, alimentele, hrana, nutrimentele...constituie subiectul Blog Action Day 2011, zi în care bloggeri din toată lumea discută, scriu, fotografiază, desenează, poate chiar filmează...de fapt, se exprimă, în ton cu muzica ~~maţelor~~:) conştiinţei lor.

V-am mai scris aici un citat pe care l-am găsit când îmi scriam lucrarea de diplomă şi care totodată este şi răspunsul la întrebarea "de ce s-a dezvoltat arta culinară?". Aceasta din cauză că, Creatorul, silind omul să mănânce pentru a putea trăi, îl îmboldeşte prin pofta de mâncare şi îl răsplăteşte prin plăcere, scria Anthelme Brillat-Savarin în a sa Fiziologie a gustului.

Nu m-am pregătit ca anul trecut, când mi-am puzzle-izat amintirile despre apă, într-o manieră cvasi-literară, ci am ales calea mai uşoară, pe care obişnuiesc s-o aleg, din când în când, cea a retrospectivelor. Aşadar, azi mi-am pieptnat blogul, căutându-mi postările cele mai reprezentative, cu bază pseudo-nutriţională, în funcţie de diversele domenii a~~trans~~bordate: 1) studiu (Fericire, Dizertaţie de week-end); 2) evenimente alimentaro-cu cântec:) (Bine am venit aKAZZA!); 3) critică socială prin analiza nevoilor fiziologice care decurg din nutriţie (Consideraţii personalizate asupra unor nevoi fiziologice pe timp de criză economică).

Două mere, două pere...eu vă spun "La revedere" şi mă car după mure...în ritmuri tradiţionale româneşti...Noapte bună! Anul viitor, la Blog Action Day, promit să-mi fac temele cu mai multă conştiinciozitate.

Greva scrisului între agonie şi extaz...

2011-10-09T17:32:00.000+03:00

Nota bene: A se citi printre rânduri, cu îndemul lui Coşbuc, subliminal adăugat: "Nu cerceta aceste legi, că esti nebun de le-nţelegi!"

Greva scrisului m-a destabilizat [GRÉVĂ, greve, s. f. Încetare organizată a activității într-una sau mai multe întreprinderi, instituții etc., cu scopul de a determina pe patroni sau guvernul, autoritățile să satisfacă unele revendicări (economice, politice etc.). ◊ Greva foamei = refuzul de a mânca, folosit de cineva în semn de protest. – Din fr. grève...completare ◊ Greva scrisului de Eliză = încetarea (dez)organizată a unei activităţi energizante pentru persoana în cauză, cu scopul autopunitiv, probabil foarte subiectiv şi mult exagerat de a-şi ispăşi ~~păcatele. mai bine zis,~~ păcatul încrederii trădate].

A evoluat conform zicalei noastre neoşe "orice învăţ are şi dezvăţ", mai întâi, din propria-mi autoflagelare psihică autoimpusă dintr-un bigotism personalizat, absolut eliziac, cu extrem de puţine accente religioase:), în direcţia complacerii în status quo-ul creat şi a trăirii clipei, abitir faţă de acele zile/nopţi/luni/ani în care-mi împărţeam energia câştigată prin "carpe diem" cu cititorii-mi. Pe blog, bineînţeles.

Introducerea fiind construită într-o abrambureală ~~(supra)~~realistă...nu-mi rămâne decât (tipic mie!) să închei, pentru că simt că nu mai înţeleg nimic. Vă dău întâlnire maxim în 16, pentru Blog Action Day 2011.

ps...mi-am spart greva scrisului...o să-i scriu pe cioburi!

Mi s-a spart geamul, dar greva scrisului nu...

2011-09-15T23:14:00.000+03:00

Ea continuă!

Auto-impusă!

Când voi reveni, amintiţi-mi să vă spun un banc.

Cu Conştiinţa, în calitate de personaj conclusiv!

ps...recitiţi Glossă ...

Va veni şi toamna 2011...dar

2011-09-03T16:32:00.000+03:00

DRUMUL SPRE IAD E PAVAT CU INTENŢII BUNE!

Şi eu sunt în greva! Nelimitat! Sau...DA! Sau NU!

În direct...după sedimentare:)

2011-08-28T17:45:00.000+03:00

Evenimentele Sibiului şi activităţile mele sunt atât de multe, încât nuanţarea lor pe blog se putut realiza după terminarea operaţiunii de sedimentare aka analiza lor impertinentă & supersubiectivă. Dar, să nu uităm duşmanca, veşnic prezentă la datorie (de parcă nu i-ar fi lene:), Lenea ce-i cucoană mare, care n-are de mâncare. De-asta am făcut o pauză, să-mi iau prânzul, pentru a putea afirma, cu tărie, că orice asemănare, cu persoanele reale, este pur întâmplătoare:P!

ArtMANIA 2011

A fost tare fain! Rock, prieteni, Luckies, choppere, bere, ateliere meşteşugăreşti în Muzeul în aer liber ş.a.

Însă nu pot să fiu cronicar de concert, nu mă pricep, nu vreau să isc dispute, eu îmi ştiu părerile, ştiu ce mi-a plăcut, sunând profi, dar ştiu, mai ales, ce nu prea m-a dat pe spate...deşi, la cât am râs, putea să se întâmple şi chestia asta.

Aştept ediţia de la anu', când, s-ar putea ca Serj Tankian să-şi ia trupa System of a down şi să purceadă spre al nost' Sibiu, cu care s-a învăţat din 2010...Dar, nu se ştie...e din ciclul Speranţele eliziace.

TRANSILVANIA TATTOO EXPO 2011

Am ajuns doar în a treia zi:( şi am văzut că, totuşi, intuiţia-mi iar mi-a fost la înălţime....M-am delectat un concert Ski King. Mă hotărâsem, tam-nesam, că ArtMANIA nu mi-a ajuns şi că s-ar putea că restul de condimente (sarea şi piperul...de fapt, culoarea şi arta:) să îmi fie oferite, ad-hoc, de programul care încă se mai derula la Cercul Militar.

Nu mică mi-a fost mirarea să ajung acolo unde trebuia să fiu...Johnny a reînviat...în concertul, în mare parte, Tribute to Johnny Cash, marca Ski King. Unfortunately, Cocaine Blues, deşi cerut de mine şi soţia lui Ski:P...este doar pe cd-ul Early one morning, pe care mi l-am achiziţionat, direct de la sursă.

Au urmat tatuaje şi fotografii, prieteni vechi & noi, desene, din nou bere, primită cadou, imediat părăsită pentru ţigări (nu mai aveam prea multe) şi, apoi, donată, prin telefon, celor rămaşi.:)

Seara s-a lăsat peste Sibiul, aflat încă în fibrilaţie, nu înainte ca Soarele să arunce un arc multicolor, pe deasupra tuturor şi eu să o întind spre Sibiu Arena. La fostul depozit de armament din Pădurea Dumbrava, unde mai erau concerte de la ArtMANIA.

ps...poze (neprofi) pe facebook...ferice de prietenii mei, căci râsetul lor e cel mai valoros, invers proporţional cu virtuţile mele de fotograf diletant!

Râs cu plâns, balegă de mânz...

2011-08-21T00:47:00.000+03:00

...aşa mă poreclise tata, pe când aveam vreo patru ani...contradictorie de mica, nu-i aşa...? De fapt, ceea ce vreau să vă expun e din ciclul râsu', plânsu' sau poate este extras din proverialul haz de necaz, în care românii ~~se laudă~~ că excelează.

Ştiri la tembelizor, culese în trecere (se uita tata, în surdina)

"...conducătorul auto a fost surprins de radar [probabil pe Autostrada Soarelui...n-am fost atentă:(] cu viteza de 214 km/oră!!!! I-a fost suspendat carnetul de şofer pentru trei luni. Nu acelaşi lucru i s-a întâmplat celui de-al doilea şofer grăbit, care, l-a depăşit pe banda a doua, la distanţă de câteva secunde, şi nu a putut fi înregistrat de aparatul care îşi făcuse deja datoria..."

"...hoţul a fost filmat cu camera ascunsă, recunoscându-şi fapta. [A urmat dialogul reporterului incognito cu infractorul.] Reporter: Păi, prejudiciul se ridică la douăzeci de milioane! Şmecherul: Helău, scuza-mă, chiar douăzecişişapte, cu un zâmbet larg, infatuos..."

Ce ziceţi...ceva concluzii?

Tradiţia şi Rock-ul...Muzeul ASTRA & ARTmania Festival 2011

2011-08-06T14:09:00.001+03:00

E sâmbătă, mai e putin pana la startul festivalului ARTmania, care transformă, pentru a VI-a oară, Sibiul în Capitala Rock-ului...Deşteapta de mine, cică, se gândea profund...~~mai mult fund, decat pro~~:) la tema pe care urma să o abordeze, în neaoşa manieră eliziacă, pe al său bloguleţ: Să fie Sibiul, văzut de ea prin ochi de turist (când, acum vreo două săptămâni, s-a minunat de trecerea dinspre Piaţa Aurarilor spre str. Avram Iancu, prin Pasajul Şcolii, dovedindu-şi, încă o dată, marea superficialitate?; să fie prezentarea un eveniment deosebit de drăgălaş, care a însufleţit sâmbăta trecută, Piaţa Mică, şi anume The Old Friends Meeting organizată de Old Friends Club Sibiu, ediţia a II-a, dar căruia nu i-a continuat aprofundarea pe traseul spre Curmătura Ştezii - dar vă prezintă o retrospectivă video a ceea ce a însemnat prima ediţie, cea din 2010, pe care, abia acum, a descoperit-o pe youtube? Fain Vlad!

Nu, voi prezenta ceea ce urmează, nu mai vreau să repet greşeala piaristului:) întârziat, şi vă anunţ acum şi aici, atelierele meşteşugăreşti, din 13 august a.c., dintre orele 11.00 - 13.00, în Muzeul în aer liber (Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA), cu meşteri din cadrul Asociaţiei Creatorilor Populari din România veniţi la Târgul Creatorilor Populari, respectiv la Festivalul Naţional al Tradiţţilor. Iar pentru a fi mult mai clară în exprimarea-mi, care parcă scârţâie...e neunsă:D, voi enumera şi descrie work-shop-utile ai căror beneficiari vor fi şi rock-erii ARTmaniei, care vor urma traseul din centrul Sibiului şi până în Pădurea Dumvrava, conform Hărţii Sibiu Extra Muros, aici prezentă:

Atelier de fierărie tradiţională - fierăria tradiţională din Muzeul în aer liber vă aşteaptă sâmbătă, 13 august, între orele 11,00 – 13,00, în plin festival al metalelor – ArtMANIA 2011 să descoperiţi tainele meseriei practicate de Hefaistos, care în mitologia greacă era zeu al focului, al metalelor şi al metalurgiei, al fierarilor, sculptorilor şi artizanilor. Veţi avea ocazia să dobândiţi noi experienţe în îmblânzirea focului destinat prelucrării metalelor şi a transformării acestora în unelte de uz casnic şi gospodăresc: potcoave, caiele - cuie în patru muchii pentru prinderea potcoavelor la animalele de tracţiune, scoabe, belciuge şi alte surprize metalice :) Meşterii fierari - traineri:D vor veni tocma' de la Sălaj.

Atelier de confecţionare păpuşi - Doina Nistor, meşter popular din Braşov, confecţioneaza păpuşi din diverse pânzeturi şi stofe, de toate mărimile şi pe toate gusturile. Păpuşelele în coajă de nucă, cele de deget şi marionetele, cu agilitate maximă, vor avea nevoie de voi pentru a fi infrumuseţate şi pentru a fi prezentate prietenilor drept dovezi ale capacitatii mesteşugului tradiţional de a îndulci concerte rock din Piaţa Mare a Sibiului.

Atelier de olărit - Gheorghe Ţambrea, zis nea Gelu, olar din Horezu, şi-a pregătit materialul, roata olarului este gata să îşi îndeplinească menirea, aceea de a plăsmui oale, străchini, taiere, ulcioare, castroane, căni şi căniţe. Olarul învărteste roata cu piciorul, neobosit, foarte atent şi cu talent, iar mầinile, pline de argilă, mầngầie cu dăruire, buza unei noi strachini. Un first time in ale olăritului nu strică nimăniu, mai ales ca energia & bucuria câstigate prin mânuirea roţii olarului şi modelarea lutului sunt nepreţuite.

Atelier de măşti tradiţionale - Ana şi Ioana Negoiţă, meşteri populari din Sibiu, pricepute în arta confecţionării măştilor tradiţionale vă vor transporta, cu gândul, pe alte tărâmuri, vă vor povesti despre lupta dintre bine şi rău, de pe ale noastre plaiuri, exemplificând-o prin folosirea diferitelor materiale textile, fie ele colorate sau nu, şi purtându-vă, astfel, volens-nolens, în lumea fantastică a credinţelor populare ancestrale.

Nu m-am putut abţine să nu vă dau şi câteva exemple foto a ceea ce sunteţi invitaţi să practicaţi. cu încredere..:)) şi cu dorinţa de a adăuga noi şi noi life & live first time-uri...Sau doar eu sunt obsedata care caută primele dăţi, cu lumânarea aprinsă??

Bine am venit aKAZZA!

2011-07-31T16:55:00.001+03:00

Prin primăvară, am aflat pe căi misterioase:P că, în curând, în al nost' Sibiu, urma să se deschidă Kazza...un magazin-concept...tip de casă primitoare, zâmbitoare şi, pe deasupra, gustoasă. [Mi-aduc aminte de vremurile bune, ale copilăriei, când tata îi mulţumea lu' mama pentru masă în felul urmator: Mullţumesc pentru masă, c-a fost bună şi frumoasă şi bucătăreasa gustoasă...]

Am fost, aşadar, de-a Kazzei, dinainte de deschidere, prietenii ştiu de ce:)...Preinaugurarea din 15 aprilie, la care am fost invitaţi, noi, bloggerii, nu m-a luat pe nepregătite, dar mi-a deschis cam brusc toate uşile simţurilor...nu doar cele pe care le poate stimula bucătăria, în special...Mirosuri apetisante, gusturi neaşteptate şi toate prezente la apel:), priviri curioase şi pofticioase. Pe partea audio am fost ~~lovită,~~ pardon, mângâiată de muzica bună, jazz clasic, şansonete franţuzeşti, canţonete italiene şi câte şi mai câte...romanţe, vechi cântece de petrecere din perioada interbelică...Poate ar fi trebuit să mă trăiesc pe atunci? Poate că nu...poate acum mi-e momentul cel mai bun de petrecere a vieţii...poate că atunci nu aş fi înţeles, poate aş fi fost într-atât de superficială încât să trec, şi atunci ca gâsca prin apă...

Iar m-am pierdut în cuvinte, şi am uitat esenţialul...şi concluzia totodată...simţul estetic mi-a fost reactivat, ca la comandă. Să dau doar un exemplu (restul, le veţi putea vedea pe Facebook...de-a lungul celor trei escapade: 15 aprilie, înainte de Paşte şi acum 30 iulie)...în acest week-end am avut parte de un târg aparte:)...Târgul Boem...Şi, acu', permiteţi-mi, vă rog să citez din câteva crâmpeie din compunicatul de presă [Nu-mi acuzaţi greşeala de PR, cum că vă anunţ un eveniment abia după ce s-a terminat! Mai sunt vreo două-trei ore... Îmi permit totuşi să-l trec la timpul trecut, tocmai pentru a asigura totuşi continuitatea şi VA URMA-ul pe care şi voi îl decideţi:)...Verificaţi link-urile strecurate printre rânduri...că acolo stă ascunsă informaţia de bază!]:

Târgul BOEM găzduieşte delicate creaţii vestimentare aduse de Gossip Tree şi semnate Diana Ribana, Rue de Trucs, Vika Gorencu, La Chatterie, Cristina Stoica, AnTanTe, dar şi felurite accesorii unicat. Fashion-istele trebuie să ştie că la Târgul BOEM vor găsi şi pantofii Coca Zaboloteanu. Viviana Martin vine cu ultimele decoraţiuni din ceramică, pe care le-a realizat manual, de la vaze în forme abstracte la lămpi de iluminat, iar Aura Badiu vă arată cea mai recentă colecţie a sa de coliere şi cutii pictate.

Pentru boemii care obişnuiesc să cânte pe plajă ori la umbra unui copac, Florin Barbu, de la XBase Music Shop, aduce câteva chitare şi cărţi despre muzică şi instrumente, alese special pentru acest eveniment. Librăria Humanitas completează conceptul cu unele cărţi despre perioada interbelică, CD-uri şi audiobook-uri, dar şi ceainice frumos colorate, iar KAZZA va găti multe prăjituri şi brioşe din ingrediente naturale, fără E-uri, precum şi deja celebra lor tartă cu spanac. Lângă colţul cu tomuri, măsuţele vesele cu decoraţiuni şi portmantourile cu diafanele creaţii vestimentare, găsiţi “locul de taifas”. Spaţiul din Grădina KAZZA este special amenajat pentru cei care doresc să mai zăbovească la un ceai ori cafea şi dulceaţă de nuci verzi.

Cine nu crede să se ducă pe strada Târgul Vinului, nr.9 şi să-mi confirme realitatea spuselor...adică a ~~scriselor~~...celor scrise! Pe cine am convins? Dar...pe cine n-am convins?:)

În mişcare & Mişcată

2011-07-24T19:40:00.003+03:00

Putem face un pact, acum, la început de postare, pentru mi se pare că ce mi-am ordonat să scriu, în cele ce urmează, este mult peste puterile mele...? Aşadar, nu vreau şocuri, nici de-o parte, nici de cealaltă parte a baricadei...pe care eu o trec frecvent şi cu atât de multă bucurie, plăcere şi agilitate, bineînţeles, cu exagerările de rigoare.

Marţi, era în 20 iulie...am ieşit la una dintre ale mele tradiţionale pauze de ţigară...în biroul meu în aer liber (de sub arcadele clădirii fostului CID - Centrul de Informare şi Documentare în Etnologie "Cornel Irimie")...Ţinerea de minte, iniţiată în urmă cu cinci zile, la Prologul Red Bull Romaniacs, a fost tare scurtă...dar, intuiţia a fost la înălţime şi m-a purtat direct în finală...:), în cealaltă parte a Pieţei Mici...Red Bull Romaniacs la finish: câteva fotografii, zâmbete, finalişti abia sosiţi, motoare cât cuprinde, rock la maxim, socializare...

Pretextul luării în altitudine a intuiţiei a fost cauzat de sunetul elicopterului SMURD, destinat supravegherii finalului concursului şi trezirii mele la realitate...M-am întors la Casa Artelor, sarcină de servici, bineînţeles. Iar poze, pauza de masă surprinsă de aparatul meu, cu prea multă nonşalanţă şi prea puţină discreţie, puţin tresh & punk, de astă dată, şi pregătirea-mi personală pentru spiritualizarea ce urma să mă reţină, cu mici intermitenţe, în următoarele ore ale zilei de trecere a carului de foc, mânat cu dexteritate, de Sfântul Ilie, pe deasupra noastră.

Voi consemna, fugitiv, natura scurtelor mele absenţe din timpul recitalului de poezie religioasă "te port în mine", cu actriţa Manuela Golescu, In memoriam Pr. Teofil Părăian.

- găsirea în Music Pub a unui scaun înalt pentru Dimitrie Voicescu, protopsalt [s. m. (Înv.) Prim cântăreț la o biserică – Din ngr. protopsáltis - def. DEX] la Biserica Sfântul Ioan Rusul din Bucureşti, în vederea unei bune prezentări a concertului de muzică psaltică pe care l-a dăruit auditoriului prezent în Casa Artelor. Fain a fost!

- oprirea muzicii rock [cu părere de rău] din difuzoarele amfibiei-platformă Red Bull Romaniacs (aici aştept corectura, de la cei care ştiu ce sorginte avea maşinăria aia:) cu cinci minute înainte de ora cinci...Oricum, am fost pe fază să-i cer asta baiatului de la butoane, pentru că la 5 o'clock, fără un minuţel...s-a pornit ploaia, care poate ar fi deranjat circuitele aflate în funcţiune!

- fumarea unui Lucky, afară, pentru a simţi live atmosfera pe care o conştientizam a fi foarte încărcată şi pentru a-mi umple sticluţa fostă de Prigat, cu apă bună, de Sibiu şi a o oferi unei bune prietene. Am profitat de ocazie să observ cum se apropia furtuna, cum pomii din curtea interioară a Casei Artelor făceau plecăciuni vântului iscat din senin:), cum norii de adunau la comanda lui Elias, iar fulgerele luminau calea celestă a carului de foc, ce urma să-şi facă apariţia.

Cam atât cu pauzele...au fost scurte, dar intense...:)) Foarte mult m-a impresionat expoziţia Crucea, Punte a Învierii, n-o vizitaseam încă (atunci când s-a vernisat, eu hălăduiam prin Franţa concediului meu). Poeziile Rugăciunea, Spovedanie, Te port în mine, Pasăre de nea pot spune sincer...si io, chiar, n-am chef să mă prefac acum...m-au mişcat...rectific, în stilul meu, m-au emoţionat, le-am retrăit de fapt.

Mulţumesc...a fost tare fain...vă daţi seama, o abrambureală cum numa' Eliza poate trăi...

ps...v-am şocat? NU DESTUL!:D

Pierdut postare...

2011-07-20T23:08:00.002+03:00

...n-o declar nulă...Părea a fi o zbatere între agonie şi extaz...no comment yet...

Aaaa...mi-am dat seama...s-a pierdut în intuneric:)...că, atunci când am ajuns acasă, iar puţin plouată, electricitatea şi toate pseudo bucuriile ce decurg din ea...erau lipsă la apel. Am chemat în ajutor amânarea...aşa, pe week-end...

Paracetamolul...

2011-07-16T19:56:00.002+03:00

l-am luat după ce m-am udat toată... nu, nu tremuram încă, dar prudenţa:D [mamă, ce matură sunt!] şi cafeaua fierbinte, dintr-un Oldis tăcut şi aproape gol, au creat ideea de a ocoli o posibilă răceală cauzată de ploaia, câteodată cu găleata, alteori doar cu stropitoarea, din timpul ~~Preludiului~~ [deja e fumată replica de anul trecut când am inventat-o, nu fără motiv...încălzirea motoarelor:)] Prologului Red Bull Romaniacs 2011, de astăzi. Ca şi anul trecut, inclusiv din punct de vedere meteorologic:), am făcut ture pe traseul concursului, Bd. Corneliu Coposu...cu aparatul foto de la Moş Crăciun aka Sânziana aka Scufiţa Roşie...surprinzând ~~neprofesionist~~ momente faine, atingând ploaia sau invers:), bucurându-mă de muzica din boxe şi de uralele publicului, de-un hambuger cu maioneză, de revederi tare plăcute, ascultând scrâşnete de pneuri, huruit de motoare şi rostogoliri de bolovani...:) Mai multe detalii în albumul meu de pe dragu' de Facebook...aici, am doar un exemplu...

Tri, tri...

2011-07-10T16:55:00.001+03:00

...tri, nu te grăbi/ Joacă bine, Vasilii!/ Că acela nu-i ficior/ care n-are la picior/ cinci cuţite şi-un pistol. Cred că sunt mixate două melodii...de prin Maramureş, Oaş...nu ştiu, trebuie să mai cercetez, dar ideea acestei postări mi-a venit în 8 iulie, de ziua mea, când am împlinit...33..:P. Mi-am amintit de melodia care mi-o cânta tata, când eram mică...pe bune, se potriveşte inclusiv cu principiul meu no. 2 Festina lente şi cu armele-mi din dotare (săgeată - vezi foto, spadă, briceag, alt briceguţ de hăcuit peştii...mai îmi lipseşte una)...prietenii ştiu de ce...:P Cred că vroia băiat...dar însă că pot să fiu şi fată bătăioasă...sau să fiu un pic mai realistă...şi în ton cu anul naşterii mele '78 - Anul Calului, Cal de Bătaie...Iar m-am chiert în vorbe...pun acuşica videoclipul cu Maria Tănase...hai, nu-i aşa că nu vă aşteptaţi la asta...cum naiba, când tata m-a învăţat, de mică o luptă-i viaţa, deci te luptă...

Îmi revin acum [pentru puţin timp, nu vă speriaţi:)] şi mulţumesc mult de tot pentru toată bucuria zilei mele, pe care mi-aţi cauzat-o voi, prietenii mei...Foarte fain! Mulţumesc!

Mai am o revenire în program...#prinsibiulmeu...campania bloggerilor sibiani, prin intermediul Asociaţiei pentru Infrumuseţarea Oraşului Sibiu, a capilor "răutăţilor": Brylu, Tudor şi Răzvan şi a noastră...a găştii pe teren, şi de această dată, bloggeri de Sibiu. M-am bucurat că Muzeul ASTRA a susţinut acest proiect, şi-a deschis porţile să primească delegaţia ~~bloggărimii~~ blogosferei naţionale, s-a lăsat admirat, poate chiar gustat, la propriu (am avut Târgul de produse tradiţionale şi ecologice din Muzeul în aer liber), jucat (la popice)...într-un cuvânt, savurat!

Legandă foto: Moară plutitoare, Lucăşeşti, jud. Maramureş şi bloggeri:)

Închei cu parafrazarea unui cântecel pe care-l ştiu, tot de când eram mică, de la tata, inspirat de Broscuţa Oac, a Trio-ului Grigoriu:

Ce petrecere frumoasă

E la Dumbrava pe lac,

Bloggărimea curioasă,

Cu popica-i, la atac.

Ieri Ziua Sugarului 2011...astă-seară pseudo-bilanţ

2011-07-04T22:33:00.000+03:00

...hey, v-am prins...primul gând care v-a trecut prin minte...a fost pervers...Iarăşi, hey, OMFG...de la Dex citire...vă explic, pentru înlăturarea tuturor dubiilor asupra definiţiei: SUGAR = prunc, sugaci, nou-născut, (înv. și pop.) plod, (înv. și reg.) cocon, poroboc, sugător, (Mold. și Transilv.) cocă, (fam.) bebe.

Ieri, am avut în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului...evenimentul la care ţin cel mai mult, dintre toate manisfestările noastre, ale Muzeului ASTRA şi de care mă ocup eu...cu ajutorul colegilor mei...în ziua cu pricina, prima duminică a fiecărui an, de şase ani încoace - Ziua Sugarului Sibian...[de la anul va rămâne doar Ziua Sugarului pentru că s-a observat că nu doar bebeii sibieni ne onorează cu prezenţa.]

Concursuri şoade...cam m-am exprimat în penultima postare...premii din aproape toate părţile: Happy Bella, Centrul Medical Alessia, Generali Asigurări Sucursala Sibiu, Helen Doron Early English Learning Center Sibiu, Magazinul Lumea Copiilor şi Nestle România, prunci veseli, nostimi şi super activi, părinţi grijulii şi la fel de voioşi, prezentatori a'ntâia...ambii doi...:D...iar mă prostesc:)...tineri părinţi ai unui copilaş de categoria Bobocel:), dar pe care nu am avut ocazia să îl cunosc (încă), Codrin: Adela, o super-experimentată, dulce şi pe fază şpicheriţă...[ştiu, substantivul n-are feminin...l-am inventat] şi soţul ei, Alin...cel care la concursul Mămica ŞtieTot punea interogaţiile venite pe filiera ~~Brigadei~~ Agenţiei Naţionale Antidrog, partener al acestei remarcabile sărbători a părinţilor de prunci noi...:) care militează pentru conştientizarea opiniei publice (în acest caz grupul ţintă l-au constituit proaspeţiile părinţi) asupra efectelor nocive ale drogurilor, legale-nelegale:P...fumat [doamne, cine vorbeşte!], alcool [hai, că nu beau mult!:)] plus ale stupefiantelor clandestine, deci ilegale...nu dau exemple, că poate vin idei...

Mai am doar câteva menţiuni notabile: Ica & Marc + rulota lor cu clătite au fost special invitaţi pentru deliciul publicului ... şi aşa a fost; locul de joacă - topoganul gonflabil şi grădiniţa Superkids au adus joaca la paroxism...dau exemplu foto cu afluxul publicului interesat...

Mulţumesc tuturor...ne vedem la anu', în 2012...exact în 1 iulie! Prima duminică a lunii...

ps...special 10x pentru studentele de la Litere şi LMA, cărora le-am fost tutore de practică în anul universitar care tocmai s-a încheiat...bine, bine...mai sunt câteva examene [Bafta tuturor!]...şi care au venit, ieri, să mă ajute la buna desfăşurare a evenimentului, în calitate de voluntari. Ne(mi)-aţi fost de mare ajutor! Mulţumesc încă o dată! Vă mai aştept şi vă ţin la curent, fetelor!

Ziua Sugarului Sibian, la ediţia a VI-a...

2011-06-26T21:41:00.000+03:00

...anul viitor o dăm la şcoală...la Şcoala Părinţilor :D

E atât de fain s-o vezi crescând, adăugând ediţie după ediţie, mulţumind, relaxând, chiar educând:) zeci, ce vorbesc prostii, sute de copilaşi, simultan:)...şi din ce în ce mai mulţi...cu fiecare nouă reîntâlnire, în prima duminică a lunii iulie. Şi pe lângă acest grup-ţintă...pe bune inedit pentru oricare muzeu pe care îl ştiu...ne adresăm, cu ocazia Zilei Sugarului şi proaspeţilor sau mai puţin proaspeţilor părinţi, mătuşi şi unchi, tineri bunici plus nşpe mii de alte rude ale boboceilor...Bebeluşii, între o zi (ca să fiu sinceră cel mai boboc dintre boboci a fost în iulie 2008...avea trei săptămâni doar) şi doi anişori, au parte de concursuri super şoade: cross-ul Bebe (de-a buşilea) pe mocheta albastră cu ursuleţi, sponsorizată la prima ediţie, din 2006, de AMBIENT, Casa casei tale...[Vă aşteptăm ca sponsor principal, la anul...r u comin'?], cross-ul Bobocel...ăştia micii (între unul şi doi ani) fug, nu glumă...ce mai, viteză în toată regula...pentru a fi ales un câştigător care îşi merită cu adevărat titlul...suntem nevoiţi să repetăm crosul pe grupe, primii trei trec mai departe...şi abia apoi, putem spune "Da, am ales Bobocelul cel mai rapid!". Mai avem, în partea a doua a zilei, concursurile de mândrie & bucurie a părinţilor şi a zâmbetelor mititeilor la Miss & Mister Bebe + Miss & Mister Bobocel. Tare fain! Câte poze se fac, câte premii se împart, câţi copii frumoşi şi cu gura până la urechi...mici vedete...Nici părinţii nu sunt uitaţi. Cine va fi Mămica ŞtieTor în acest an? Vom vedea...Dar de Tăticul Priceput aţi auzit? Ar fi musai...scutecele păpuşilor noastre ~~(iar mint păpuşile noastre împrumutate de la Delia şi Miki~~...mulţumeeeeesc) Mavrik şi Luminiţa (nu e numele ei, ci este numele primei păpuşi împrumutate de la Asocaţia Ascensium...care nu mai există din păcate...) vor fi schimbate cu îndemânare, calm, precizie, rapiditate ... dar, a nu se uita, cu duioşie...de către tăticii netimizi prezenţi în mijlocul copiilor...la Etno Tehno Parc...Iar acum să fac anunţul cum trebuie...că până acum m-am cam jucat:

În prima duminică a lunii iulie...deci, în 3 (trei) iulie toţi doritorii sunt invitaţi în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, la Etno Tehno Parc - Muzeul Copiilor:) la Ziua Sugarului Sibian, ediţia a VI-a. Va fi o nebunie faină...iar incep sa-mi dau în petec...Fac altceva...Trântesc programul evenimentului pe blog, iar de mâine îl veţi vedea prin toate ziarele:)

PROGRAM

ZIUA SUGARULUI SIBIAN

ediţia a VI-a

Muzeul în Aer Liber, Etno Tehno Parc

3 iulie între orele 10.00 – 18.00

Ora 10.00 – Deschiderea oficială
Orele 10.00 – 10.30 – Înscrieri pentru următoarele concursuri:
 Cross-ul Bebe (copii între 0 şi 12 luni)
 Cross-ul Bobocel (copii între 1 şi 2 ani)
 Concursul Mămica ŞtieTot
Orele 10.30 – 11.15 – Cross-ul Bebe
Orele 11.15 – 12.15 – Concurs Mămica ŞtieTot
Orele 12.15 – 13.00 – Cross-ul Bobocel

PAUZĂ INTERACTIVĂ, ÎNTRE ORELE 14.00 – 16.00
(JOCURI, DESEN, MUZICĂ, DANS ŞI VOIE BUNĂ)

Orele 15.30 – 16.00 – Înscrieri pentru următoarele concursuri:
 Miss & Mister Bebe (copii între 0 şi 12 luni)
 Concursul Tăticul Priceput
 Miss & Mister Bobocel (copii între 1 şi 2 anişori)
Orele 16.00 – 16.25 – Miss Bebe
Orele 16.25 – 16.50 – Mister Bebe
Orele 16.50 – 17.15 – Concurs Tăticul Priceput
Orele 17.15 – 17.40 – Miss Bobocel
Orele 17.40 – 18.00 – Mister Bobocel

Centrul Medical Alessia:

 MASAJUL BEBELUŞULUI (demonstraţii individuale): tehnici de masaj pt. relaxarea bebeluşului, calmarea colicilor, prevenirea diferitelor deficienţe de dezvoltare
 BEBEGYM (gimnastică mamă-bebe, maxim 5 echipe mamă – bebe)
 Grup demonstrativ (exerciţii – elemente psihoterapeutice) în vederea dezvoltării abilităţilor empatice şi capacităţii de relaţionare părinte – copil
 GIMNASTICA GRAVIDEI (clase de lucru, min 5 gravide): exerciţii de tonifiere a organismului în general şi, în mod special, a grupelor musculare implicate în naştere, pentru un travaliu mai scurt şi mai nedureros)
 Ce sunt cursurile LAMAZE? O familie informată, o naştere sigură, un bebeluş sănătos.

Grădiniţa cu predare în limba engleză Helen Doron Early English

 Diverse ateliere activităţi şi jocuri în limba engleză
 Prezentarea interactivă a cursurilor în limba engleză pentru bebeluşi

PARTENER: HAPPY BELLA

SPONSORI: GENERALI, GRĂDINIŢA HELEN DORON, NESTLE ROMÂNIA, CENTRUL MEDICAL ALESSIA, LUMEA COPIILOR

Intrarea liberă! Pentru toată, chiar toată lumea!:)

Aaaa....şi mai am trei lucruri de adăugat:

1. tot duminică 3 iulie, Muzeul în aer liber este gazda ediţiei a VI-a a Zilelor Culturii Vâlcene....

2. la Etno Tehno Parc, vom avea, pe tot parcursul Zilei Sugarului Sibian, pentru entertainment-ul frăţiorilor şi surioarelor mai mari ale piticuţilor, topoganul de la SUPERKIDS.

3. iar cireaşa de pe tort, pardon clătită...Vine Ica cu Rulota de clătite...miam, miam...abia aştept...

Hambarul din pivniţă...

2011-06-19T17:44:00.000+03:00

Du-te, te rog, până în pivniţă, coboară scările şi adu-mi o sticlă de lapte bio...că aşa-i la noi! Îmi trebuie pentru budinca de cireşe...

[Mă grăbesc să fiu serviabilă, mai ales că e şi interesul meu în joc...să gust tarta bună a la Ra! Cobor scările de piatră ale casei vechi de cel puţin 250 de ani...trăi-mi-ar neatenţia şi curiozitatea, de simpatice ce-mi sunt...laptele era pe dreapta, dar nu l-am băgat în seamă şi m-a tras aţa....spre stânga, unde era o crăpătură în zid făcută de mâna omului, iar tenebrele ce se ghiceau într-un adânc necunoscut m-au prins, m-au atras atât de tare încât în următorul moment m-am trezit cu câteva dureri ascuţite în coaste, căzută în dizgraţia pivniţei.]

Ajutor, să ma ajute cineva! Am căzut în hrubă, e frig, e întuneric, mi-e tare frică! Ajutooor! Nu m-aude nimeni?

[Apoi, văzând că nu-mi răspunde nimeni, am păstrat liniştea, iar şoaptele pe care le-am auzit m-au îngrozit, dar în acelaşi timp, mi-au adus speranţa]

A picat în cursă, i-am spus demult o vorbă referitoare la curiozitate: Curiosul roade osu'! A venit aici, a făcut poze, s-a interesat de istoricul casei, chiar a remarcat atmosfera cât de cât sinistră. M-am speriat că îmi va intui planurile.

Şi ce vrei să faci cu ea?

Aaaa, nu voi fi rea...îi voi face toate poftele...ce vrea ea...va vizita muzee, va merge la concerte rock, se va îndrăgosti poate, va plimba căţeluşul, poate chiar să se joace cu aidracii ei punct ro...şi câte şi mai câte...şi astfel, sechestrată fiind, îşi va învăţa una dintre lecţiile de viaţă cele mai împortante, aceea de a fi atentă cu sentimentele celor apropiaţi.

Şi asta până când...?

Până când îşi va termina concediul, că doar nu pot să-i răpesc muzeului un om, pardon, o oamă aproximativ de bază.:)

[Aşa a fost, nu m-am împotrivit, nu m-am zbătut, doar am aşteptat, aveam foarte mare încredere, e prietena mea...bine, n-am stat degeaba, mi-am făcut culcuşul, am făcut descoperiri...mi-am dat seama că pivniţa de captivitate era echivalentă cu noţiunea de miracol...şi, da, am înţeles şi am învăţat, acolo, în întuneric lecţia.

La flacăra tremurătoare a micii lumânări cu aromă de lavandă mi-am trăit liniştită ultima săptămână şi jumătate în Franţa. De fapt mai multe lumânări mi-au fost vecine...multe umbre au trecut prin pivniţa rece şi friguroasă...nu neapărat tăcută, pot spune că în anumite momente chiar zgomotoasă...în armonii:). Aaaa, da...mi-amintesc. In două dintre seri acest subsol se metamorfozat, de la sine putere, într-un hambar...La Grange....A apărut chiar şi motto-ul: Faut de tout pour faire la grange, scris cu litere de-o şchioapă. Pivniţa-hambar s-a populat treptat, n-am mai fost singură, liniştea a căpătat accentele muzicii senegaleze a lui Sidy Gueye & Kumbarou...care au continuat cu cele ale urmaşului lui Serge Gainsbourg şi a sa trupă CARNAVAL TRISTE...vă recomand să ascultaţi, dar şi să înţelegeţi melodia La Braguette...Apoi, nebunia a reînceput în ritm de rapcore...cu dragii de la Bitch Down Factory.]

Mai am nevoie de încă un bax de lumânări de lavandă...Se poate?

Am înţeles...se rezolvă! Vor fi aduse de un vizitator care şi-a anunţat sosirea, împreună cu o sticlă de şampanie adevărată.

[Şi s-a făcut din nou lumină...care a ţinut intermintent, doar atât cât să mă conştientizeze asupre dealurilor încărcate cu viţă de vie şi a istoriei lor - expoziţia De la vigne au vin - 3 siecles d'histoire, asupra armelor şi podoabelor din preistorie şi până la carolingieni şi aspra osemintelr sfinte sau mai puţin sfinte ale înaintaşilor din Muzeul Saint-Loup.

Deodată a sărit lângă mine, exact din neat un tigru în blană de motan. Dar, n-a trecut mult timp şi mi-am dat seama că a fost doar o mult-prea complicată nălucă.]

Mulţumesc din suflet, Ra!

[...]

Dacă doriţi să revedeţi...dacă vreau să retrăiesc...

2011-06-02T22:29:00.002+03:00

...cel mai mare 1st time al vieţii mele care se apropie de 3 decenii plus 3 ani...Şi chiar dacă răspunsul e negativ, EU VREAU! [Cronică abramburită de fericirea a şaisprezece zile în Franţa...cuvinte, gânduri, dorinţe împlinite...toate ilustrate digital]

Troyes, Noaptea Muzeelor, 14 mai, m-am însufleţit...m-am emoţionat, m-am bucurat, m-am simţit ca acasă în spaţiile muzeelor troyene...poate am fost acasă...sau?:) Musee de Vauluisant şi Musee Saint-Loup. Minunate...colecţia de arheologie şi cea de pictură m-au aruncat în stări atât de faine de beatitudine...

Paris, 16 mai, m-am îndrăgostit...de el:)...Cum să-mi fac prin limbajul semnelor de punctuaţie zâmbetul o ţâră complice şi puţin, ~~mai mult,~~ tainic:D? Montmartre, Sacre Coeur, Mulin Rouge, Tour Eiffel, Sena, bateaux mouches...vaporaşul nostru

şi cireaşa tuturor cireşelor posibile - un MUZEU...Deja săriţi în sus strigând: Ne-am săturat de muzee...numa' asta ştii să promovezi? A fost singurul pe care l-am vizitat în Paris şi l-am savurat la maxim şi cu teribilă pasiune. Să vă dau un mic, dar semnificativ indiciu, un citat a lui Andre Malraux, scorpion, dar fost ministru al culturii, check the link: Il faut faire de l'erotisme une valeur - Musee de l'Erotisme, singurul muzeu din Paris care poate fi vizitat ~~aproape~~ zi şi noapte, între orele 10 a.m. şi 2 a.m. La etajul purător de număr magic, adică la 7 am trăit, printre oase de bronz, expoziţia de dincolo de moarte Les amants du neant a sculptorului Jean-Marc Laroche. Priviţi şi vă minunaţi...

Je reviendrai des...

M-am intors...

2011-06-01T08:08:00.000+03:00

...dar nu cred că vroiam de musai asta...dar a fost atât de faaaain...Promit cât de curând cronica celor 16 + 2 zile...până atunci postez melodia ... care s-a nimerit în jocul meu ~~aşa zis~~ incocent cea mai potrivită...

Ciorba de salata VERDE... à la Eliza

2011-05-18T23:03:00.000+03:00

Mi-am postat ciorba de salata verde facuta in Franta pe Facebook...si, surpriza, a atras atentia prietenilor mei, nesperat de mult...eu m-am bucurat fiindca mi-era dor sa gatesc, ciorba a iesit super, iar Ramonna a laudat-o in exces...mai avem si maine:)

Pentru a satisface nicaiva curiozitati...si pentru ca timpul acordat scrisului mi-e tare ~~auto~~limitat uitati reteta, asa cum am scris-o prietenilor mei...

Reteta pentru 4-6 porti: se ia o capatzana de salata verde, care se taie destul de marunt, dar nu foarte-foarte. In ulei se calesc, pe rand morcovii taiti cubulete, ceapa alba, taiata foarte marunt, si co...astele afumate (in Romania) sau carnati afumati in Franta:D...apoi se arunca salata pana se umple oala...ea se lasa, dupa aia arunci apa (cam 400 ml) Intre timp faci o paparada din 2-3 oua cu putina faina si ceva verdeturi, sare si piper. Cand ciorba incepe se fiarba...adaugi vreo 600-800 de ml lapte. Aproape de sfasit arunci in ciorba paparada taiata in patratele de vreo 2 cm ...aaa, sare si piper, dupa gust.

Pofta buna...n-am timp de scris...cand ma intorc voi da raportul aventurii franceze:D

6 ani de muzeu, 6 mai 2011 şi 6...plec în concediu...

2011-05-08T21:24:00.000+03:00

Când m-am angajat la Muzeul ASTRA un profesor de la facultă mi-a spus: „Eliza, nu-ţi dau mai mult de 6 săptămâni la muzeu. Nu vei rezista ştiut fiind faptul că eşti o zăpăcită!”. Cred însă că efectul vorbelor a fost pentru mine unul motivaţional...:D, fără intenţia Profului:) şi fără conştientizarea lor de mine.

Cert este că vineri, 6 mai a.c. am împlinit 6 anişori la mine în muzeu...sunt o egoistă, o narcisisită şi o lipsită de modestie după cum răbufneşte din ceea ce am scris şi voi mai scrie aici pe blog. Mi-am dat seama că pentru mine personal muzeul constituie o sursă nesecată de satisfacţii...nu vorbesc de partea financiară...că sunt bugetară...mi-e mai mic cu 25%...a naibii treabă...şttt...pauză de înjurături la adresa guvernului & a prostiei româneşti...Sunt mult prea dure ca să fie scrise...chiar şi tăiat, precum obişniesc:).

Dar, cred că e cazul să-mi explic satisfacţia prin exemplul zilei de 6 mai 2011...pe care am sărbătorit-o prin muncă recreativă...pe placul meu...prinr-un team-building cu patru ateliere: pictură pe lemn, confecţionat măşti tradiţionale, olărit, dansuri populare şi vreo sută optzeci şi cinci de oaspeţi, în Muzeul în aer liber din Pădurea Dumbrava. Acestora li s-au alăturat caii (de fapt iepele Liberta şi Ioana) venite tocmai din Călăraşi de la Nana Farm Ville pentru o reprezentaţie în stil medieval...:)...oare cum mă nimereşte pe mine destinul fix cu ceea ce-mi place la nebunie?

Nu voi intra în detalii ... las pozele postate pe Facebook să vorbească în locul meu....:)!

Şi, gata, plec în concediul meu pe anul trecut...În Franţa! Ioi...mă apucă frica că nu ştiu franceză! Recunosc, frică abseurdă...că ştiu că va fi tare fain!

Habar n-am ce vreau...

2011-04-30T14:07:00.001+03:00

Nu-mi voi respecta una dintre semi-inexistentele rigori ale stilului pe care mi le-am format spontan, de a amesteca scriitura ~~aproximativ~~ serioasă pe la acest blog cu cea ~~cât de cât~~ frivolă, pentru că de dimineaţă mi-o trăznit prin scăfârlie să-mi fac ordine printre hârţoage...şi nu m-am putu abţine să nu citesc fragmente din jurnalele mele....handwriting...L-am ales pe cel al anilor '99 - '01, pentru că îmi aminteam vag că ar putea să conţină încercările mele într-ale poeziei...:D Le-am luat pe rând, mi-a fost tare drag de mine, mai ales pentru faptul că io nu vroiam decât să-mi pun găndurile într-o formă-neformă...vroiam să-mi trăiesc la maxim simţirile...

De ce scriu acum despre aşa ceva...? Poate pentru că îmi este dor să simt...Doamne, deja devin prea personală...Acum le-am recitit...le postez...cu riscul de a ma simţi vulnerabilă...dar, nu contează, că-mi trece când îmi iau geaca de piele, pantalonii negri cu fermoare şi multe buzunare, vesta mea Canadian 4719 - OURDOOR SURVIVAL şi vârful de săgeată maghiară, replică a celor de evul mediu timpuriu şi gândurile combative.

Nu mă criticaţi...n-au rimă...nu sunt poezii...e ceea ce trăiam...

CICĂ, SENIN

Mă mir şi parcă nu mă mir

Şi simt şi parcă nu mai simt

De ce-i ala uşor să ştii că nu existi?

Roşesc, dar fruntea neagră e acolo

Une nici gânduri nu se-aud.

E chiar albastru cerul când lacrimi se închină?

În opt există viaţă ce sufletu-l stârneşte

Şi casele se schimbă şi frunze cad din tei.

Atunci, diurn se pierd îmbrăţişări-comori?

Lumina mi se-adună în colţuri, la ferestre.

Iar soarele se stinge sperând în viitor,

Căci roşu se preface-n negru sau în zbor?

Iar frunzele se-adună şi cresc în vijelie

Cu zgomot de maree spre lună urc, cobor...

Şi care e speranţa, când munţii-n avalanşă mor?

8.12.1999

DELOC

Suflet pustiu, de ce nu plângi

când ştii că vrei mirat să cerni nisipul lacrimii uscate?

Zig-zag-ul inimii-n bătaie nu-l auzi?

Eşti surd? Ţi-ai părăsit sălaşul?

Golit, lipsit de stropi-lumină,

furat de oaze primitoare ... stă pustiul.

Dintr-o suflare-n grabă ca tine s-a sleit,

iar dulcele-n curmală s-a stins nehotărât.

Fântâna e departe, tăcută-i emisfera,

ce zilnic, în rotire spre ce-a pierdut aleargă.

Dar zborul e strivit de prăbuşire.

Tăcerea, golul, setea, pustiul rezistă.

Dar inima nu. Deşi nu mai e tristă.

E DELOC.

19.12.1999

FUMAŢI-AŞ

Negru cu un nimb de aur

şi în raze de Saturn,

casa ce ne înfăşoară,

muza ce nu ne-nţelege

totul stă în suspendare.

Peste negru-n valuri roşii

orizontul se desprinde

şi ne lasă-n amăgirea noastră

de fiinţe prea cuminte.

Firişoare verzi de iarbă

cresc spre cerul prăbuşit,

îl ating, se duc departe-n orizontul reunit.

Albul peste tot se-ntinde, nu-l mai văd decât pe el

...ca o ceaţă ce preface munţii suri în nori de-oţel.

Fumul nostru-i împreună, iar scânteia-i e Lumină.

28.02.2000

În turn norii se împing.

Deschid fereastra şi-i primesc,

şi-i strâng.

Şi-i simt în mine, nu-i resping

căci mă cuprind şi pot să-i plâng.

Şi mă apasă, şi-i ating

şi atingându-i, plâng arzând.

Dar ei mă sting dacă-i respir

şi mor de nori.

De nori murind...

04.03.2000

IOC

Speranţă? Râd...

Altceva...poate dragoste?

Deja se simte o schimbare...

Nu mai am putere să râd,

m-am înecat în râs...şi am murit.

05.06.2000

În concluzie...mi-e dor să simt...mă duc să-mi trag armura pe mine...bineînţeles nu înainte de a da cu bâta-n baltă...că mi-am amintit o fază cu armură...:D

...chiar dacă am armură:D...mai îmi iau o măsură de protecţie, în caz că va dispărea acest videoclip de pe youtube...şi vă dau link-ul site-ului exact, chiar de la creatorii RObotzi lor...Creative Monkeyz

Suprarealism de Paşte...

2011-04-23T18:59:00.000+03:00

Am şomat într-ale scrisului...probabil de-aia stă pe vine o minunaţie de depresie...uitasem că scrisul mi-aduce energia psihică. Sau poate m-am agitat în ultimele săptămâni prea mult, poate am avut prea multe, dar faine activităţi extra-muzeale până noaptea devreme:D...poate de vină e Paştele şi atmosfera intere(-stre)santă, dar totuşi mult prea liniştită, chiar apăsătoare de acasă...Ok, nu contează! Voi reveni cu amănunte...probabil doar fotografii pe Facebook de la două zile de naştere, un concert Guilty Lemon, o avantpremieră a la Kazza, o micuţă contribuţie la aranjarea unei expoziţii de pictură...covârşitoare pentru mine...Nu voi scrie foarte multe...Doar mulţumesc, Andrea! Iar pe voi vă invit să o trăiţi voi înşivă, vizitând-o în sala de expoziţii a Primăriei Sibiu până în 29 aprilie...deci, AMR...6 zile întregi...nu cred că va fi închisă de Paşti...

Apropo de expoziţie, mi-am amintit că prin clasa a XI-a...sau a X-a...sau a IX-a...am învăţat la literatură despre suprerealism...despre Tristan Tzara şi dadaism, despre Urmuz şi ale sale bileţele amestecate într-o pălărie...despre dicteul automat. În cazul meu, fiecare cuvinţel a fost extras dintr-o căciulă neagră de terorist, iar dicteu-mi automat a căpătat, în ciuda aparentului Absurd, conotaţii de critică social-politico-economică, de factură liceală...Ah...mi-am amintit...totuşi parcă eram într-a XII-a şi îmi iubeam liceul (de artă)!

Prin deșertul absurd al pădurii de zăpadă

Iar acum, un fapt îmbucurător: solfegiul, cântat cu capul în pungă, a dus la îndobitocirea generală. Astfel, cometele legănate de vânt s-au albit și s-a apreciat că mai bine joacă fotbal cu covrigi și cu mămăligă decât cu mingi. Curând însă, s-a dezlănțuit o înspăimântătoare crizantemă roșiatică, care i-a făcut pe oamenii mâncăcioși să râdă și să plângă.

Totodată, producția de savarine a crescut, devenind tot mai mov și mai frumoasă, încât, în biroul profesoarei de biologie, a început să fâșâie apocalipsa factorilor economici. S-a observat că nevoile țăranilor stau la cinematograf, iar sunetele boscorodite de ei se joacă de-a abracadabra.

Bineînteles că toate acestea sunt niște porcării copiate de un hoț tâmpit de pe coperta apei din vaza cu boboci de rață, iar liceul amestecat cu pescari și pixuri a fost ridicat la gradul de crustaceu-șef. Astfel, s-a făcut un bal de scrisori, la care elevii au băut miros de iarnă și au sculptat băieței și flori de papagal.

În concluzie: a fi pix nu miroase a liceu!

Un cuptor cu microunde

din Pădurea Gravitațională

ps...şi acum în ton cu acest suprarealism indus şi împreună cu traducerea cuvântului dada, din limba franceză şi care înseamnă căluţ:), permiteţi-mi să vă pun o întrebare...(în regim de plagiat după o sursă necunoscută) potrivită cu sărbătorile:

Ce face un cal pe un câmp de cannabis?

...

PAŞTE FERICIT!

Banii...înainte sau după...?!?

2011-04-10T01:49:00.001+03:00

A fost o simplă discuţie, într-o simplă pauză de ţigară cauzată de un motiv extrem de simplu şi la ordinea zilei - banii. Aşadar, după câteva ore bune ocupate din plin cu devize, desfăşurătoare, termeni etnografici, contracte, icoane, telefoane, articole cu poze:D, rapoarte şi planuri, ouă încondeiate ş.a., relaxarea a venit prin fum, dar laitmotivul primei părţi a zilei, şi anume, banul...[ar merge şi pluralul], ne-a urmărit la locul de fumat, unde seriozitatea s-a estompat dintr-o dată, iar discuţia a alunecat taman în bălării...Încerc să redau dialogul, fără a dezvălui însă personajele aflate în discuţie şi nici pe cele care stăteau de vorbă:

- Voi afla cu siguranţă ce se întâmplă de fapt, cum se vor da banii şi despre ce sumă vorbim.

- Dar, întrebarea mea este când se vor da...înainte sau după?

- Păi va fi conform contractului...probabil după ca la curve...

- Nu e adevărat. Păi nu ştii expresia încetăţenită, pe care o ştiu de ani de zile, banii înainte, ca la curve. În nici un caz, prostituatele nu iau banii după prestaţie, poate doar dacă au plusat faţă de serviciile negociate iniţial.

- Ba nu, se ia în funcţie de timpul de derulare a activităţii.

- Nu cred, e cum zic io...e pe act, mai bine zis, după cifra sau numărul:D de elemente executate. Şi, poate, după gradul de dificultate...sau în funcţie de sporul de ruşine per perversiune. Lasă, că-mi pun pe blog un poll cu întrebarea asta...Înainte sau După?...Că noi oricum vorbim în totală necunoştinţă de cauză.

- Cum? Vrei să faci publică discuţia noastră...Păi nu ţi-e ruşine?

- De ce să-mi fie? E o pură curiozitate...vreau să aflu veridicitatea acestui stereotip...Iar, poate, cititorii mei au ceva experienţă de genul celei practicate şi pe la kilometrul 12, dacă ne gândim la Sibiu şi împrejurimile lui...şi răspunsurile nu vor întârzia să apară...sau poate am parte doar de pudici & inocenţi...hmm...nu ştiu.

Deci, am pus-o...întrebarea:D...Dar, până vă gândiţi voi dacă merită ori nu să i se dea un răspuns adevărat, să ne delectăm...sau nu [prea multe sau-uri...] cu o poveste marinărească cu tentă puţintel desfrânată, în ton cu întrebarea mea...

După luni întregi de bătut mările-n lung şi-n lat, un simplu marinar trece de strâmtoarea Dardanele:P şi acostează pe Insula Plăcerilor, paradisul sexual mult visat. Dar cu cei doi dolari în buzunarul ăl bun, că celălalt îi era demult găurit, a reuşit să treacă doar pragul unui bordelaş de tri parale, iar matroana, făcându-i-se milă de bietul om neîmplinit, l-a servit cu ... o scândură găurită...pe care i-a pregătit-o într-o magherniţă de la ultimul etaj. Omul nostru a plecat totuşi satisfăcut şi drept mulţumire, dar şi de nevoie a revenit şi în anii următori, la fiecare partidă pe care o avea cu scândura plătind doi dolari. În al treilea an, Madama îl întâmpină cu un zâmbet larg şi strident colorat: Pentru că ne sunteţi un client atât de fidel, astăzi aveţi gratuitate. Marinarul urcă fericit până în pod, tremurând de dor pentru scândura lui dragă, dar coboară vijelios: Madame, ai schimbat scândura. Asta nouă n-are gaură! Răspunsul a venit mieros, în zeflemea: Pentru dărnicia pe care Domnia Voastră ne-a arătat-o întotdeauna, v-am oferit de această dată o VIRGINA!

Care-s păcălelile, care-s adevărurile, care-s provocările?

2011-04-01T23:37:00.001+03:00

Dimineaţă. Soare. Cer senin. Trei norişori. Prima melodie a zilei pe care am ascultat-o a fost faină, ritmată, cu iz de libertate, Mica Ţiganiadă. Am gândit puţin mai departe şi am simţit totuşi o micuţă energie negativă, cam cenuşie de felul ei...cauzatoare a unor mici presimţiri uşor înnegurate cu privire la ziua ce-mi urma.

Sună telefonul. "Eliza, am un vierme pe tastatură! Am încercat să-l dau jos, dar a picat printre litere." Trece jumătate de oră. Sună iar telefonul. "Gata cu viermele. Nu mi se mai târăşte printre taste. Tocmai a venit cineva din Diaspora şi m-a ajutat să-l scot de acolo." "Şi ce-ai făcut cu el? L-ai omorât?" "Nu, cum să-l ucid?...I-am schimbat domiciliul...l-am transportat la aer curat..."

Bate cineva la uşa. Foarte solemn, de 3 x. M-am speriat puţin pentru că în acel moment eram foarte concentrată asupra calculării unui deviz pentru un evenimant pe care o să-l organizez în vară. Era un curier frumuşel, care cu o voce de bariton m-a întrebat, întinzându-mi un plic: "Dumneavoastră sunteţi Eliza?" şi a continuat, spre surprinderea mea: "Aveţi o scrisoare din partea unei persoane care doreşte să-şi păstreze anonimatul. Vă roagă să-i citiţi mesajul cu atenţie şi să faceţi ceea ce consideraţi a fi necesar."

Suspans, marcat de o curiozitate evidentă. Să fie antrax? Wtf? Citesc: "Vă anunţ cu durere în suflet dispariţia prematură a Bunului Simţ. Sincere condoleanţe! Înmormântarea lui va avea loc începând din acest moment...se va desfăşura...peste tot...Aţi intuit această veste, nu-i aşa? Nu este deontologic să vă anunţ asemenea grozăvie când vă aflaţi în plină activitate profesională! Îmi pare rău! Nu vreau să vă destabilizez! Dar mai e o şansă...şi o speranţă! Faceţi-l să renască din propria-i cenuşă...! Cum? Prin Conştiinţă.[Semnătură aproape ilizibilă] Greierul Vorbitor (momentan Scriitor)"

Da, într-adevăr ştiam, dar nu credeam că e deja oficial. M-am speriat...dar am făcut ce mi s-a cerut...ceea ce am considerat a fi necesar. Am mediatizat mesajul...şi voi continua să-l promovez...pentru că nu am chef deloc să accept realitatea expusă prea conştiincios...

În rest, la fel ca dimineaţă, soare, cer senin, trei norişori...Momentan, noapte!

Urme de toamnă trecută şi înviorare de primăvară, la zi...

2011-03-26T22:29:00.000+02:00

Încă nu mi-am revenit din oboseala cauzată de marele nostru eveniment al lunii martie...inaugurarea Centrului ASTRA pentru Patrimoniu din Muzeul în aer liber. Nici nu aş fi avut cum...pentru că abia daca au trecut şase-şapte-opt ore de la luatul de bun-rămas de la presa naţională...şi de la oaspeţii noştri norvegieni.

Dar...totuşi...am o oboseală frumoasă...există aşa ceva? :) Oboseala unei activităţi faine de tot, dar care m-a cam dezenergizat...Cred că-mi ştiu soluţia regenerării...o ţârică de psychobilly din playlistu' meu de pe youtube, inspirat de Trei Ceasuri Rele...sau, pur şi simplu, Johnny Cash!

Şi retrăirea primei mele călătorii de primăvară, cea de ieri, prin muzeul din Dumbrava Minunată, prin descrieri succinte.

Am bătut aleile şi nu m-am putut abţine să nu-mi scot cadoul de la Mosu' ăl Crăciun de anul trecut...N-am simţit niciodată ca acum, alăturarea a două anotimpuri despărţite, în mod obişnuit, Toamna, cu ale sale frunze veştede şi tonuri de cenuşiu, amestecate cu un galben murdar, ruginit, dar şi gri şi Primăvara, cu al său cer perfect albastru, soare înnebunitor de mângâietor şi floricele mici, albe cu puţin roz şi unele galbene, ca nişte steluţe, răsărite printr-o necunoscută cosmogonie.

Au mai răsărit la noi în muzeu, sus, în zona pinilor din fundal:), noi, dar vechi monumente, în Satul Olarilor, de la poalele bisericii din Dretea. Nu este încă terminată reconstrucţia lor...dar, vă daţi seama, aici se scrie o nouă poveste...v-o promit, într-un viitor mai puţin sau mai mult apropiat sau îndepărtat. [Totuşi, întâi de toate, trebuie să o aflu eu...şi, apoi, s-o transmit într-o manieră personală...poate, un pic subiectivă...] Şi sunt foarte optimistă, pentru că mă ghidează o Stea Urcătoare:)...

Dar, totuşi vreau să ofer o mostră de atitudine personală, înainte de a vă povesti (ce ştiu io când) chestiuni serioase. După ce am urcat şi coborât deluşoarele...sau mai bine zis denivelările din mijlocul Satului Olarilor...mi-am dat seama că am obosit şi că-mi doream Lucky-ul...iar băncuţa de lângă Troiţa din lemn din Sibiel mă îmbia, având şi cutiuţa cu nisip cu săgeata salvatoare (sau nu:) pe care scria Loc de fumat. Printre rotocoalele de fum împins în aerul liber...am văzut noile pisici ale muzeului. Două...! Acum pot recunoaşte, nu mai îmi e frică (tare:) de mâţe...că am avut sechele de la o zgârietură care s-a întâmplat cum vreun sfert de secol...:P Cred că mi-am creat, fără să ştiu prin ce mijloace, o punte de cumunicare cu ele. Pe mâţuca gri am chemat-o pe bancă, lângă mine...a venit şi a pozat perfect, pentru a fi încadrată în fotografie şi troiţa. Apoi, cu scuzele de rigoare, pentru plecarea inopinată, mi-am stins ţigara şi am vrut să plec, dar nu puteam să n-o bag în seamă pe cealaltă, Negruţa...Parcă dresate de gândul meu jucăuş, de factură paralelă...s-au conformat, poza a fost făcută la ţanc...iar Eliza...ioi, draga de ea,...:D...ce s-a mai bucurat de numa' numa'. Reiese clar şi doveditor că bariera Comunicării a fost trecută cu succes.

Au urmat, într-o previzibilitate [nu vă speriaţi că inventez cuvinte...check the Dex '98, dacă mă suspectaţi de aşa ceva, în acest caz specific] copaci încă desfrunziţi, cu soare ascuns printre trunchiri, un râu şerpuitor, avioane cu reacţie...în lanţ :)), frunze moarte...desfătare nedisimulată...

Ar fi împlinit 96 de ani...

2011-03-21T00:06:00.001+02:00

Am promis, dar nu am băgat de seamă că timpul trece în defavoarea îndeplinirii. A fost un şir de coincidenţe [frai-mio ar zice: Coincidenţa, nu există un asemenea animal!]

Septembrie 2010: Primisem add pe Facebook de la un domn, pe numele lui Croitor Brădescu Ioan. Nu-l cunoşteam, dar am fost curioasă, ca de obicei, să aflu cine este. Înainte să trimit mesajul meu obişnuit: Mă cunoaşteţi? Iertaţi-mi uitucenia:), dar nu îmi amintesc cine sunteţi, i-am verificat identitatea. Noroc că am găsit toate informaţiile de care aveam nevoie (1 şi 2), care mi-au plăcut teribil şi le-am coroborat cu una din discuţiile avute cu Delia despre lucrarea Pasărea Suflet de Gh. Pavelescu. Exista şi număr de telefon, nu am omis să-l sun, să-i mulţumesc şi să-i povestesc că am adăugat o a doua verigă în interesul meu pentru Pasarea Sufletului,/ maiastra,/ cunoaste taina celor sapte vami ceresti./ Pe fiecare il duce pe aripi,/ acolo unde ii este locul, fara gres./ Pe morminte, in loc de cruci,/ Pasarea Sufletului./ La capatul Coloanei Infinitului,/ Pasarea Sufletului... (Raluca Daciada Manole - Pasărea Sufletului). Pentru că sculptura în lemn îi este activitatea primordială în Turnul Lemnarului din Braşov...pe care nu l-am vizitat încă! Dar, voi merge în curând acolo! Acum mi-a venit ideea! O idee scrisă, e ca o promisiune...fără termen-limită!

Noiembrie 2010: Spre finalul unui an plin de Suflet şi Suflete, am primit şi cadoul, din drag şi suflet - veriga a treia.

Martie 2011, mai precis joia trecută, a venit la noi în birou, doamna Amalia Pavelescu, fiica domnului Gh. Pavelescu, trecut în cele veşnice în 2008. Bineînţeles, o căuta pe Delia, care încă nu se întorsese din concediul de ~~nisip~~ odihnă. Dar eu, ca de obicei, dar doar când simt, am început să socializez...despre ce oare? [Mai ales că nu sunt o specialistă...poate puţin sufletistă...haha!] Despre bucuria cauzată de cartea tatălui ei, primită în dar, despre descoperirea unui sculptor extraordinar în lemn, despre Pasărea Suflet, despre facebook şi internet. În sunete de toacă şi fluier, virtual am călătorit prin atelierul domnului Croitor Brădescu, Turnul Lemnarului. La două minute după ce a plecat, doamna Amalia s-a întors să-mi mulţumească pentru tot momentul anterior şi cu ochii umezi mi-a spus: Astăzi, tata ar fi împlinit 96 de ani.

Eu m-am cutremurat de emoţie şi de bucurie pentru că fără să ştiu nimic, cu un greenhorn ce sunt, am reuşit să aduc bucuria amintirii.

[legendă ilustraţie - Stâlp funerar cu pasărea sufletului în zbor. Sursa: Colecţia Muzeului Etnografic Orăştie, lucrarea „Lumea de aici, lumea de dincolo” de Ion Ghinoiu]

Termin acum, staţi liniştiţi, mai am doar două cuvinte de scris: Mea Culpa - nu am citit încă toată cartea.

Întrebare de baraj. Rog răspuns

2011-03-16T16:06:00.001+02:00

Astăzi, la cea de-a 8-a moțiune de cenzură împotriva guvernului Boc-Poc...am auzit prea frecvent un cuvânt, pe care îl voi numi cuvântul-cheie al zilei: SPERANȚA...

Am însă o mică/mare nelămurire și totodată o întrebare, la care doresc răspunsuri cât mai pertinente..:D!

DACĂ SPERANȚA MOARE ULTIMA (sau cel puțin asa se zice),

CÂND SE VA PETRECE ACEST EVENIMENT,

ÎNAINTE SAU DUPĂ BĂSESCU?

ps...întrebare din partea publicului!

pps Imagine provenită de pe link-ul următor: ichliebetokiohotel.3xforum.ro

Cronică de copilărie extinsă - '89-'99 - de la 11 la 21 de ani - ultima parte

2011-03-12T16:48:00.005+02:00

Subtitlu: Reminiscenţe infantile de factură comunistă, anticomunistă, neocomunistă, primele zvâcniri de revoltă împotriva regimului(-rilor) - selecţie aleatorie

Postarea asta va îmbina ca şi până acum şi bune, şi rele, într-un (dez)echilibru dat de natura vieţii...va fi mai scurtă, voi uita volens-nolens anumite fapte...mă grăbesc că e prea fain afară să nu mă bucur de soare şi geaca de piele care-mi va înlocui-o pe cea de iarnă. Aşadar, voi lăsa incidentalul/accidentalul să mă conducă...

* a început campania electorală din '90. Deja eram tare interesată de soarta ţării...deşi eram încă o mucoasă, dar vroiam ca părerile lu' tata, pe care le împărtăşeam asiduu şi le transmiteam clasei mele, să fie luate în seamă...Îmi amintesc şi acum cu câtă fervoare urmăream show-urile politice incipiente, nu mai văzusem aşa ceva...clar 1st time-ul era la putere de atunci. Cu pixul în mână scriam citate din cei trei candidaţi...Ion Iliescu, Radu Câmpeanu şi Ion Raţiu. De fapt mint, de la Ilici, n-am notat nimic...iar Radu îmi părea insipid. Însă Ion Raţiu m-a impresionat de la început şi mă enervam că n-am drept de vot, aveam doar aproape 12 ani. Ţin minte povestea pe care a spus-o românilor în acea campanie electorală televizată. Din păcate nu au înţeles-o, deşi cuvintele folosite erau folosite uzual. Voi încerca s-o povestesc, aşa cum mi s-a întipărit în minte, până la urmă ideea contează, de fapt ar fii fost bine să fii contat. Undeva, poate în Africa, însă nu bag mâna în foc, trăia un trib ale cărui mijloace necesare traiului de zi cu zi lipseau aproape în totalitate. La un moment dat a apărut în mijlocul cumunităţii lor un străin, care, probabil, nefiind de acelaşi neam cu ei, i-a împins spre violenţă instinctivă şi primitivă. Iar rezultatul imediat următor a fost omorârea paşnicului intrus, în care s-au înfipt zeci de săgeţi. Ceea ce ei nu ştiau era faptul că acel om pe care l-au ucis cu seninătate era Zeul Viitorului! Ceea ce s-a şi întâmplat cu exactitate mecanică, dar la figurat, şi în cazul României, după ce în urma alegerilor prezidenţiale din 20 mai 1990 alesul a fost Ion Iliescu...De ce s-au temut aproximativ unanim atunci oamenii mari? Am mai spus, să nu ne vândă Raţiu ţara la străini. Şi tot aici pe blog am spus, că ceea ce s-a reuşit în decursul anilor scurşi de la aşa-zisa revoluţie, că România, într-adevăr, nu a fost vândută...succes...uraaa, a fost dată pe gratis. România şi locuitorii săi suferă de toleranţă extremă şi credulitate de oaie.

* Ca urmare a pseudo-conştientizării politicului, mi-am făcut în clasa a V-a, propriul partid, de copil: Grupul Fructelor Vesele, eu eram Căpşună, iar Oana - vicepreşedintele era Ananas. Doctrina ne era veselia, cumulată de fructele de toate soiurile, pe care le mâncam cu bucurie lacomă. Până când, am mâncat vreo două kilograme de căpşuni şi m-a apucat alergia...de care n-am reuşit să scap decât în vreo 5-6 ani. Nu continui pentru că deja e scrisă povestea asta!

*Trec uşor pentru campania electorală din '96 în care m-am implicat împrăştiind prin şcoala 4 afişele Speranţei (am sperat...ce draqu' să fac?). Tot în perioada de după eşecul viitorului...mi-am dorit să aibă succes lozinca "Monarhia salvează România!" Şi acum mai am câteva din portretele Regelui Mihai provenite de la Partidul Liberal Monarhist...prin anii '92-'93. Insigna cu coroana, din păcate, am pierdut-o...prin clasă, pentru că o purtam în fiecare zi, la şcoală. Semăna cu aceasta din poză...

* Este necesar să vă spun că Vila lu' Nicu, actualul sediul al Consulatului General al Germaniei în România ne-a furnizat mie, fratelui meu şi copiilor de pe stradă toate premisele unei copilării interesante?

Nebunie de bucurie ne-a potopit când am descoperit ce se ascundea până în decembrie '89 în spatele zidurilor înalte şi cenuşii. În primul rând, terenul de badminton a fost utilizat la maxim, a legat prietenii şi a stârnit scandaluri minore între copii. Apoi, nu pot uita piscina de marmură albă (3/4 m), pe care la un moment dat am umplut-o cu apă....umblând, mânaţi de curiozitate, la robinetul aflat într-un canal din peajma ei. Mor de poftă şi acum, amintindu-mi fructele de la Vilă. Erau şiruri ordonate de cireşi de vară şi meri. Le mâncam cu mare bunăvoinţă :D...Plus nucii, chiar cum intri pe poarta Vilei, pe dreapta se înalţă este un nuc super special, nucile lui sunt extrem de dulci, învelite în pieliţă roşie...Mâncam cu zecile...Iar toamna tâziu, erau perfecte nucile nucului bătrân din fundul grădinii...nişte nuci uriaşe, mari cât cartoful...tot dulci a naibii'!

* Şi unde dreaqu' am ajuns? Vorbesc despre a noastră ţărişoară! Vedeţi şi voi...nu mai am ce descrie...ar trebui să fac o postare specială cu înjurături împărţite pe grupuri ţintă...şi pe provenienţa lor acestora...gata...mi-am dat temă pentru data viitoare!

Nu pot să nu închei însă cu un mesaj...pentru victimele timpului...spun timp, ca să nu zic prostie, ignoranţă, invidie, poate şi răutate. Victimele toleranţei!

Azi e baba mea...8 martie

2011-03-08T19:38:00.001+02:00

Hmmm...mă lăudam io cine ştie când, cred că totuşi arareori aka câteodată aka din când în când aka destul de des aka tot timpul...că nu sunt superstiţioasă...şi dacă sunt, prefer să-mi creez singură semnele prevestitoare. Ceea ce voi mărturisi...bine, pentru a controla tradiţia neaoşă, în următorii ani...[ce-am ajuns să fiu..un CTC al crediţelor în supranatural:P...] că de ani de zile, dar fără a cuantifica rezulatele până acum, în perioada Babelor...mi-am ales şi eu o babă...în 8 martie...am corelat alegerea cu 8-ul din ziua de naştere. Pentru că tradiţia spune că aşa cum este ziua respectivă, din punct de vedere meteorologic, aşa îi va merge tot anul persoanei care s-a riscat să-şi pună pe seama vremii nesigure destinul anului respectiv. Nu mă voi apuca eu acum să-nşir mărgărite...că nu n-am de gând astăzi să scriu poveşti de adormit copiii...deşi, ui că mi-a venit o idee...de ce nu m-aş urni să inventez o altfel de poveste a Babelor...să văd dacă am inspiratie...că expiraţie a fumului de Lucky am căcălău, Măria-ta:)!

Notă: Anumite urme abia perceptibile ale poveştii clasice, vor putea fi însă recunoscute în abrambureala pe care o voi scorni.

Babele în perioada băsesciană - in(ter)venţie pamfletară

Babele de factură băsescienă sunt doar câteva, nouă, alese pe sprânceană, talie, bust şi/sau şunci. Dacă cineva se întrebă dacă ar conta în selectarea lor cât de puţin, numărul de neuroni, IQ-ul sau măcar bunul simţ, răspunsul ar fi negativ. Dar nimeni nu întreabă, iar filosofia baladei noastre populare Mioriţa cu atitudine resemnată în faţa morţii, continuă spre una de complacere colectivă în cazul alegerilor, fără bază reală a celor nouă babe reprezentative pentru destinul celor care şi le aleg drept ursitoare în toată regula, cu mandat de ~~patru~~ un an. Am omis faptul că fiecare român îşi poate alege o babă, dintre cele deja alese de stăpânire, în intevalul 1-9 martie, al fiecărui an. Babele în cauză sunt fiţoase, perversetite, lacome, cu forme bine definite, atât la stat, cât şi la buzunar...ar fi fost bine să pot folosi cuvântul sfat...dar nu eram veridică. Ele sunt şi răzbunătoare, caţe, maneliste, tot timpul pe fugă...de răspundere, dar degrabă bucuroase să primescă acadele...da...v-aţi dat bine seama, bomboane pe băţ, de-alea de supt. Şi primesc tot timpul, chiar fără să ceară. Ele sunt greu de găsit de mâna DNA-ului, care e vrăjit prin metoda afluenţelor de flăcări violet pe care le răspândesc la momentul oportun. Pentru că totuşi prefăcătoria şi machiavelismul nu au secrete pentru ele, nouă, sfatul meu este să aveţi grijă cu (i)ele!

N-am spus povestea..ce mă fac? Am creat doar atmosfera...Ştiţi ceva...gata, punem punct aici! Revenim la tradiţie! Păstrăm tradiţia! Nu vreau să inventez o poveste care să mă sperie şi mă face să visez urât la noapte!

Revin, deci azi a fost baba mea...soare de dimineaţă până seara, dar rece...fix pe stilul meu preferat. Lumină rece! Exagerez...a fost, pe ziuă, chiar călduţ, am stat pe jos la o ţigară pe treptele Casei Artelor! În concluzie, la anul în 8 martie...voi face bilanţul! A fost adevăr sau provocare?

ps Orice asemănare cu persoane şi fapte reale este pur întâmplătoare. Însă cine se va scuza, se acuză.:)

Cronică de copilărie - '86/'89...de la 9 la 11 ani - partea a II-a

2011-03-06T14:31:00.000+02:00

Subtitlu: Reminiscenţe infantile de factură comunistă, anticomunistă, neocomunistă, primele zvâcniri de revoltă împotriva regimului(-rilor) - selecţie aleatorie

E de musai să-mi reîncerc întoarcerea în timp şi, odată cu ea, să dau drumul la robinetul amintirilor Wow...bun cuvânt-stimulent de amintiri. Ţineţi minte când era oprită apa, după principiul azi o oră, mâine două, poimâine nouă...şi aşa mai departe? Bine, la mine acasă, pe str. Lilly Paneth Gottlieb...[off...cu asta am spart starea de incognito a fetiţei cu paltonaş verde...] după 1987, anul stabilirii aici a cartierului general a lui Nicu Ceauşescu, primul-secretar al judeţului Sibiu, nu au mai fost probleme cu utilităţile. Până atunci însă, îmi amintesc de acea bucurie infantilă cu care îmi scriam temele la lumânare...era spectaculos...lumini tremurate şi umbre pseudo-terifiante pe pereţii coloraţi de noi cu creioane colorate...nu ştiam nici să înjur pe vremea aceea, aprigul tata se reţinea în faţa noastră să arunce cuvintele porcoase la adresa regimului, care, probabil îi stăteau pe limbă. O mică dovadă o am de prin 1986, când frai-mio proaspăt ajuns pe băncile Şc. Gen. nr. 4, de pe Spartacus, a făcut o primă aşa-zisă dandana, iar învăţătoarea, teribil de zeloasă, împreună cu directoarea şcolii l-au chemat pe tata la interogatoriu. Ce se întâmplase...? Alexandru, probabil ca urmare a discuţiilor de pe-acasă şi vrând să-şi exerseze talentul şi stiloul cu peniţă de aur:), proaspăt primit, şi-a deschis Abecedarul şi a dat de poza tov. preşedinte al Repulicii Socialiste România. Cum nu ştia încă să scrie s-a apucat să deseneze...fix pe poza cu pricina.

Mai întâi, Ceauşescu a primit o pereche de ochelari, apoi o mustaţă stufoasă şi câteva fire asimetrice de barbă, de tip piratesc, punctate de multe-multe cruci:D...[nu înţeleg de ce, pentru că nu am fost crescuţi cu biserica în cap] dar cireaşa de pe tort au constituit-o cerceii de factură africană (zic eu acum...că atunci habar n-aveam de de-ăstea), la ambele urechi...care-i dădeau tovarăşului o înfăţişare total derizorie, pentru care tata a trebuit să dea explicaţii, ceva de genul: "Lăsaţi copilul să îşi exteriorizeze talentul. Probabil că ochii lui de artist în formare:D au găsit o alternativă care l-ar avantaja mai mult de conducătorul PCR al RSR." Nu garantez că ăstea au fost neapărat cuvintele lu' tata, dar ideea că atunci noi i-am înţeles părerea despre regim.

Şi ne-au dat curaj să mai arancăm cu vorbe...şi laude de sine şi de familie:), care nu tot timpul miroseau a bine. Eu eram îndrăgostită în clasa a IV-a, '88/'89 de Flavius, iar el mi-a atras atenţia că nu e bine ce fac. Adică, faptul că ascultam Vocea Americii şi Europa liberă cu pârâituri trebuia, cică, să fie recunoscut şoptit, pe la colţuri, nu în gura mare să audă toată clasa şi să ne fie create în mod gratuit probleme de coloratură politică. Am ţinut cont de sfatul lui...pentru că îmi plăcea de el...Aha...deci eu sunt o şantajabilă sentimental...offf...am ajuns la vârsta asta ca să-mi dau seama, scriind, de slăbiciunile mele. Dar, acum îmi dau seama de când îmi place Queen şi Freddy Mercury, pe care l-am ascultat la Vocea Americii...de prin anii '85/'86, deci acum 26-27 de ani...:)! Se cere postată prima melodie care mi-a suscitat simţurile, deşi nu ştiam o boabă de engleză...ideea am descopeit-o mai târziu...

Radio Europa Liberă a dat primul semnal că se întâmplă ceva cu România. Ascultam împreună cu bunica în 17 şi 18 decembrie 1989 ce face Timişoara. Şi brusc, conştiinţa mi-a spus..."N-o să mai trebuiască să nu te lauzi în şoaptă că asculţi în familie posturile de radio interzise!" Ce mă interesa pe mine atunci...era un fior de libertate jinduită de un copil lăudăros.

Tata ne trimisese la bunica, pe str. Siretului cu ocazia revoluţiei. Nu era bine să stai în gura lupului cu nişte copii năzdrăvani. Nici bunicii, săraca de ea, nu i-a fost uşor, dar a ştiut să gestioneze bine situaţia. În 21 decembrie seara, pe la ora 21, a trecut prin faţa geamului nostru coloana de manifestanţi, solidari cu Timişoara, erau mii şi mii şi strigau din toate puterile Sibiu - Timişoara şi mâine-n toată ţara! Mă înfior numai când îmi amintesc momentul în care noi (io cu frai-mio) am strigat la mama şi bunica: "Hai să ieşim, hai să mergem cu oamenii, uitaţi-vă ce mulţi sunt!". Nu ne-au lăsat, dar ne-am fcut un plan secret pentru a doua zi, când mama a plecat la servici de dimineaţă (la Spital). Pe la ora 9 i-am zis bunicii că noi plecăm până la alimentara din colţul străzii, că era ziua în care veneau portocalele. [Apropo, să vă zic un banc vechi cu care iar mă lăudam că-l ştiu. Întrebare: Ştii care e cel mai sărac arab din România? Răspuns: ALI MEN TARA!...era banc de haz de necaz] Nu ne-a lăsat, ne-a încuiat în apartament, a scos cheia din uşa şi ne spus că a început Revoluţia, că oamenii mor, că armata a început să tragă...ceea ce nu era deloc departe de adevăr...pentru că rafalele de automate începuseră să se audă dinspre Calea Dumbrăvii de dimineţă devreme. Ok, minţile noastre de copii neascultători au mai copt una...planul de evadare. Am scos cearceafurile lu' bunica de prin dulapuri, le-am înnodat bine (sau cum am putut:) şi când am terminat această operaţiune, care ar fi avut, dacă reuşea, ca primă consecinţă eliberarea nostră din casă, de pe balconul de la primul etaj, direct pe pământul în curs de eliberare de comunism, a venit bunica şi ne-a prins.

A reuşit să ne stăpânească şi să ne prostească să ne jucăm de-a vânzătorii toată revoluţia...io în debara, Alexandru în camera mică...Mama rămăsese blocată la spital...din 22 până în 24 la ora 17. Tata umbla teleleu prin zona de foc din our neighbourhood de pe Lilly Paneth...la Miliţie/Poliţie...era confundat cu un terorist, pentru că făcea nazuri la perchiziţiile Gărzilor Patriotice, proaspăt înfiinţate, care se bazau în principal pe zvonistică, era să fie împuşcat, dacă ar fi fost şi văzut, de bucătarul lu' Nicu, care cu un pistol-mitraliară trecea în fugă pe sub geamul nostru care dădea în curte şi se retrăgea din zona primejdioasă, prin grădinile care dădeau spre strada Gimnasticii, apoi şi-a reluat serviciul prin 26 decembrie, la Staţia de Salvare...

Anul nou 1990 a venit cu multă speranţă pentru România, care a scăpat de comunism...haha...ce glumă ~~proastă~~! Dar despre partea de neo-comunism...permiteţi-mi să scriu altă dată...

ps...tot în ianurie '90 am mai primit o veste tristă, miliţianul cel mai bun, cel mai tăcut, cel mai amabil, de care îmi era cel mai tare drag, dl. Severin a fost descoperit de tata, în acele zile, la morga Spitalului Judeţean Sibiu. Murise, într-una dintre situaţiile cele mai neclare ale evenimentului, când, probabil tot după principiul răspândirii de informaţii false, miliţianii au ieşit din sediul lor şi au dorit să se alăture armatei, de vis-a-vis, care i-a secerat...Victime colaterale ale greşelilor umane! Cum se întâmplă întotdeauna!

pps ...dar...

Cronică de copilărie......1983 - 1989 (de la 5 la 11/12 ani şi următorii câţiva) - partea I

2011-03-03T00:04:00.009+02:00

Subtitlu: Reminiscenţe infantile de factură comunistă, anticomunistă, neocomunistă, primele zvâcniri de revoltă împotriva regimului(-rilor) - selecţie aleatorie.

O fetiţă de vreo cinci anişori, ochi verzi, paltonaş verde, miţos, cu glugă faină de pitic şi nasturi mari şi albi cât bulgării de zăpadă mărişori, merge, alături de mama ei pe strada Moscova (actuală C-tin Noica) pe la ora 5 dimineaţa. Era o toamnă târzie, cenuşie şi rece...dar fetiţa zburda şi nu mai contenea cu giumbuşlucurile pentru că era prima dată când mergea ca să stea cu noaptea-n cap la coadă la lapte. Mai ţineţi minte sticlele ălea de-un litru cu gâtul mai gros şi laptele super alb, dar greu de obţinut în perioada optzecistă din RSR? Ea se bucura...ca un copil:D... că a fost chemată la o acţiune a oamenilor mari, nu conştientiza cât de gravă era situaţia ţării. A început să-şi facă o idee abia când în decursul anilor următori a observat anumitele restricţii la papa, fără a suferi însă de foame. A observat că tatăl ei făcea provizii şi cumpăra de la Magazinul Dumbrava gemuri asortate cu zecile de borcane...erau atât de bune, deşi mai aveau şi câte un sâmbure de măr. Şi conserve de peşte....de care a ajuns să se scârbească. O dată la câteva luni, tatăl îşi lua sacoşa de voiaj, aia uriaşă, din piele tare maro-roşiatică, pleca în sud, unde, la un moment dat era medic legist şi se intorcea cu ea plină cu de toate: carne, portocale (pe timpul lui Ceauşescu...hmm...) şi altele pe care memoria nu le-a mai reţinut. Cert e că poziţia lui socială îi permitea să cunoască toate păturile societăţii, inclusiv ospătarii, care, contracost...doar îşi permitea, ce naiba, era doctor de morţi:D...îi furnizau mâncarea pentru cei doi copilaşi, că am uitat să vă spun că fetiţa avea un frăţior, mai mic...

Au urmat apoi doi ani şi jumătate...frumoşi pentru fetiţă şi băieţel...inconştienţii...pentru că tatăl lor nu mai era acasa, iar ei îşi trăiau copilăria lângă mamă. Era reţinut de orânduire...Ani petrecuţi vis-a-vis de Casa Partidului. Ani în care îşi strigau sloganurile, în rând cu ceilalţi copii de pe stradă: „Ceauşescu! Pace! Gura nu-i mai tace!”...până când Paula Iacob a sosit la uşa mamei lor cu plângeri şi îndemnuri la o mai bună educaţie bazată pe principiile marxist-leniniste. Copiii au tăcut şi au continuat să se joace...

Într-una dintre postările trecute...[să dau link-ul sau să fac din nou pe ruşinoasa?...Ok, iar am o scuză, iar sunt varză de oboseală...Interzis minorilor]...vă povesteam despre jocul „Ţările”. Era prin anul '88. Fetiţa din povestea noastră a crescut, avea deja 10 ani...şi aceeaşi zburdălnicie, nesecată de regim. Avea noi prieteni, pe lângă droaia de copii-vecini, şi anume, pe miliţienii care-l păzeau pe Nicu Ceauşescu [Am uitat să vă spun că stătea pe str. Lilly Paneth, actuala Lucian Blaga, fiind vecină şi cu Prinţişorul.] Se face cu cărămidă un cerc pe asfalt ce se împarte între copilaşii-jucători, care-şi aleg să fie reprezentanţii câte unei ţări. Apoi, se aruncă în sus mingea, strigându-se numele unei ţări...iar toţi jucăreţii fug, mâncând pământul...După ce mingea este prinsă de copilul care poartă numele tării strigate, ceilalţi copii se opresc brusc, iar „ţara” aleasă face 5 paşi de uriaş spre cea mai apropiată ţintă şi o loveste cu mingea. După cinci lovituri primite cu mingea, pe parcursul jocului, „ţării” i se schimbă numele, dacă e fată capătă nume de baiat şi invers. Uneia dintre fetiţe îi vine rândul la schimbat numele. Dar a noastră fată de poveste, cu fluturi şi ciudăţenii în scăfârlie, pune de-o farsă...Fetiţa cea nevinovată trebuie să aleagă unul dintre degetele mânii miliţianului, intrat şi el în joc...Şi alege. Inelarul. Iar miliţianul strigă tare, sonor, aşa cum era jocul, aruncând mingea în aer: „Să tragă, să tragă mâţa de coadă....NICUUUU!” Se aude cum oblonul de la Vila lu' Nicu este lăsat cu putere...semn că a auzit „blasfemia”. Fetiţei care a avut atunci ideea de a pune acelaşi nume...pe fiecare dintre cele cinci degete de la mâna miliţianului, şi anume NICU...îi pare şi acum rău de drăcovenia ce-i venise în cap, pentru că de a doua zi nu l-a mai văzut niciodată pe miliţianul jucăuş şi nu ştie dacă nu cumva a păţit ceva din cauza ei.

VA URMA, cât de curând se reporneşte şuvoiul amintirilor!

ps...să nu uit 1986 desen, 1987 Vocea Americii şi Vulturii, 1989 coada la portocale...ş.a.m.d.

pps

Arbre en Poesie - mărţişoare vis-a-vis de Împăratul Romanilor şi la Galeriile de Artă Populară

2011-02-28T12:21:00.002+02:00

Nu sunt o foarte mare căutatoare de mărţişoare. Mi se pare mie sau am trecut de vârsta colecţionării lor, a topurilor - câte de la băieţi şi câte de la fete (oricum fetele au câştigat întotdeuna), a stabilirii zilei de 1 martie, drept sărbătoare, în care doar râdeam, fugeam dintr-un loc în altul, mă jucam, mă dădeam în ceasul morţii când îmi pierdeam mărţişoarele preferate...îmi amintesc că unul era de fildeş.....pe ăsta l-am chiert pe la grădiniţa de pe str. Arhivelor, iar altul era din jad verde, pierdut pe scările Liceului de Artă...

Dar să trecem peste amintirile din copilăriei...pentru că un prieten foarte harnic, Vlad, implicat într-o mulţime de proiecte frumoase, dintre care numesc doar Cruciada Narciselor şi Mocăniţa, are în această perioadă, în care urăm bun-venit primăverii, un Copac al Poeziei, printre standurile cu mărţişoare, flori şi, poate, cu kitsch-uri - nu se poate fără ele, o alternativă frumoasă pentru aceste mici simboluri ale renaşterii naturii. Îl voi lăsa pe el, să-şi prezinte micuţa afacere...de suflet:

"Iata una dintre pozele cu "standul meu" de pe Bălcescu... Este vorba de un aranjament insolit ce are la baza felicitari poetice, adica instantanee de artă fotografică şi momente de poezie, sub forma de coală A4, color, faţă-verso. O felicitare costă 3 lei. Exista 5 modele diferite. Se vând fara copac şi fără lămpaş, aviz amatorilor ;).....Arbre en Poesie"

Dar, să nu care cumva să uitaţi de Galeriile de Artă Populară din cadrul Complexului Național Muzeal ASTRA, cu sedii atât în Piaţa Mică, nr. 21, cât şi în Muzeul în aer liber din Pădurea Dumbrava! Aici, ne-am pregătit de primăvară! Aşadar, Muzeul ASTRA vă invită să schimbaţi anotimpurile impreuna! In preajma zilei de 1 martie, Galeriile de Arta Populară etalează şi anul acesta spre vânzare o bogăţie de mărţisoare confecţionate din materiale ecologice: lână, ceramică, mărgele, fibre vegetale, lemn...Na, şi un exemplu sau două...:)!

Fericire - postare din 2007 - update

2011-02-26T14:55:00.001+02:00

Adnotare:

Postarea următoare a fost scrisă în data de 24/25 noiembrie 2007, după lansarea la Muzeul Naţional Brukenthal a lucrării Danielei Marcu Istrate: Sibiu.Piaţa Huet. Monografie arheologică I şi cea a lui Angel Istrate+colaboratirii: Sibiu. Piaţa Mare. Cercetări arheologice eram extrem de bucuroasă că pentru prima dată (aici, iar apare obsesia personală a primelor dăţi) am apărut în bibliografia ambelor cercetări cu articolul meu din Corviniana (2005). Am băut multă şampanie bună, mi-am făcut planuri măreţe:D...şi am tulit-o la un internet cafe (încă nu aveam net acasă) să-mi trântesc pe blog starea de extaz...din păcate uitată prea repede. Voi reposta articolul cu menţiunea că explicaţiile suplimentare le voi nota între paranteze pătrate şi scris italic. Sunt foarte curioasă dacă mă va apuca din nou fericirea sau o voi da pe depresie Mai bine...la sfârşitul Fericirii îmi voi permite să adaug concluziile de astăzi, fără să fiu alcoolizată ca atunci.

Mirror mirror upon the wall

magic demon eye

a realm of madness awakened by the call

Speak the ancient words of mages

try to take control

the essence of evil, a challenge for your soul

The battle of minds

the riddle the rhymes

beware of the darkness behind

Usurped and enslaved

redeemed and betrayed

the devil in the mirror, obey!

Nu are nici o legătură cu alcoolul...sunt eu! Eliza! Eliza care a redevenit ea însăşi...liberă de orice prejudecată! Am trăit o viaţă frumoasă până acum aproape şase ani (6)! [Aici am exagerat, ca şi cum în acei şase:D ani n-au fost şi momente plăcute şi super frumoase.] M-am întors! Sunt eu! Mă bucur din tot sufletul! Ziceam prin '99 ~Arheologia salveaza Romania~! Candlemass m-a sfătuit! Uita-te în Oglinda Vieţii! Mă uit! Ce văd? Eliza! Eu....in mii de ipostaze! Eliza pe şanţ...Eliza cu primele săgeţi găsite în necropola de la Orăştie! Mă iubesc! Nu eu am rupt sageata...Dar ea mă va urmări toată viaţa! Vreau înapoi! Odin, îţi mulţumesc! M-ai readus la mine însămi! Nu am crescut mare...decât în ochii mei! M-ai făcut să îmi amintesc de mine! Sunt foarte importantă...pentru mine! Am reaflat azi, la lansarile de carte de la Muzeul de Istorie! Îmi fac dizertaţia...şi apoi devin arheolog debutant, cum am visat toată viaţa...dar cineva mi-a interzis. Nu mai contează interdicţia...sper să câştige Continuitatea! Cum să răsplătesc bunatatea Zeilor? [Dizertaţia planificată în acea stare de beatitudine, influenţată şi de anul 2007 de factură culturală-capital-eurpeană a mai aşteptat încă 3 ani jumate. Nu am reuşit să mă motivez chiar atunci, după ce aburii s-au risipit...revenisem de unde plecasem...uitucenie groaznică!]

Îmi amintesc de Hunedoara...de Corviniana...De Costesti! Axel, toata viaţa îmi voi aminti noaptea în care Dacii din Costesti au retrăit pentru mine, în parfum de Tee aus Banat, vin şi afinată de la Parohia din Orăştie...în acordurile-mi proprii de chitara! Aia mică, goanga...Eliza is back! Tu ai murit, dar rămâi în amintiri...cel mai mare OM! Fumez pentru tine o ţigară!

Astăzi mai am un succes...Revista Secolul 21, inaugurată la Romexpo în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus!...Articolul meu în premieră mondială! O aştept cu drag...va trezi contradicţii...le aştept şi pe ele! Mă stimulează! ["E minunat!" Nici până în ziua de azi nu am primit revista, dreptul meu de autor...:(...după cum se vede şi interesul meu a fost "la cote maxime". Dar acum nu promit c-o voi căuta, că ştiu că probabil n-o să mă ţin de cuvânt. Trebuie să-mi amintesc însă de o altă "primă dată", prima dată când am primit bani pe ceea ce am scris...800 de mii de lei vechi. :).]

Eliza s-a intors! Nu pot relata într-o postare...ca asta, viaţa mea! Dar sunt fericită! Când mă apucă iar deprimarea...amintiţi-mi data de 24 noiembrie! Menţionati doar numele ODIN...şi îmi va trece! Naluca din vis mi-a adus Fericirea...

Trăiţi....VIAŢA E UNA...ŞI ÎNTR-UNUL SUNTEM TOŢI! Şi votaţi mâine! Eu votez pentru MINE! Te iubesc! Iubesc! Măcar azi! Şi mâine...şi poimâine...şi răspoimâine! Va fi marţi! Poartă în casă! [Erau primele alegeri europarlamentare din România...da, acelea în care am trăit cu toţii (mai puţin cei care l-au votat:D) uimirea împrăştierii ~~căcărezelor de oaie~~ transhumanţei până la Strasbourg. Din păcate, votul pentru mine s-a dovedit a fi nul, pardon, anulat de mine însămi.]

Respir Liberul Arbitru!

Concluzie:

Abia astăzi...de fapt de câteva luni bune...am ajuns la ceea ce îmi doream atunci. Cu dizertaţia susţinută şi CONTINUITATEA jinduită relansată pe orbită...

ps...legendă foto: Prima mea necropolă...cu inventar cu tot, Orăştie, Dealul Pemilor, 2000 - aici am găsit săgeţile...Repet, deşi deja se ştie...nu io am rupt săgeata!:(

Pentru prietenii mei...

2011-02-23T23:26:00.004+02:00

...mulţumesc! Singură, fără impulsuri, fără motivaţii, fără suport, fără documentaţie, fără veselie, fără entertainment, fără părţile materiale şi spirituale, fără micile ameninţări prietenoase, fără înţelegere, fără drăgălăşenii, fără surprize super plăcute, fără puterea voastră, fără voi...n-aş mai fi eu...mulţumesc!

Nu exagerez!

PrintATU

Dizertaţie de week-end...

2011-02-18T22:57:00.000+02:00

..avanpremieră mai puţin ştiinţifică decât lucrarea propriu-zisă, care îşi aşteaptă susţinerea conştiincioasă pe marţi...

Tema e tare oricum! Comparaţie între arta culinară germană şi cea din Transilvania în Evul Mediu...cu tot tacâmul:), partea istoriografică cumulată cu cea practică - reţetele însele! Cu cercetări serioase şi cât de cât profi, în bibliotecile pe unde am apucat să lucrez/să fac practică de-a lungul timpului...:)...Friedrichshein Bibliothek, Zentral u. Landesbibliotek, Staatsbibliotek, toate trei din Berlin şi bineînţeles biblioteca ştiinţifică de la Teutsch Haus, str. Mitropoliei nr. 30, lângă Johannis Kirche, care-mi figurează cu mândrie în poziţia întâi pe cartea mea de muncă.

Pentru că e vineri, deja întuneric, pentru că sunt într-o dispoziţie bună, vă rog frumos să îmi permiteţi ca în această seară,să vă fiu trubadurul gastronomic, de astă dată diletant...care vă va şopti, nu cânta, câteva dintre picanteriile & secretele bucătăriei de-a lungul a câtorva sute de ani...între secolele al X-lea şi al XVI-lea. Fără a avea pretenţia exhaustivităţii! Şoapte disparate la ceas de noapte!

Acum mă citez pe mine citându-l pe Anthelme Brillat Savarine (nume predestinat, nu-i aşa?:)) care scria în sa Fiziologie a gustului următoarele: S-a afirmat că Universul nu este nimic decât numai viaţă şi, drept urmare, tot ceea ce vieţuieşte se hrăneşte. Pasul imediat următor era, deci, dezvoltarea artei culinare. Aceasta din cauză că, Creatorul, silind omul să mănânce pentru a putea trăi, îl îmboldeşte prin pofta de mâncare şi îl răsplăteşte prin plăcere. Scurt şi la obiect...Mor de foame..ioi şi tata mănâncă în bucătărie...şi io scriu şi mă abţin:(.

[Şoaptă nedorită şi neplăcută: S-a scumpit pâinea acum vreo două săptămâni, nu mai avem rezervă de stat (degeaba)? Suntem cumva campioni la neghină?]

De fapt vroiam să vă spun o reţetă de turtă dulce, din veacul al XIII-lea, provenită de la breasla cofetarilor din Nürnberg. Iar mă citez prin cuvintele lui Fahrenkamp, care scria: Până în prezent, se păstrează tradiţia Nürnbergului de producere şi comercializare a turtei dulci la Târgurile de Crăciun, obicei menţinut încă din Evul Mediu, acest oraş fiind cunoscut şi sub numele de "Grădina de miere a Sfântului Imperiu Romano-German".

Turtă dulce (Wildw leczelten machen): Dacă vrei să faci o turtă dulce bună, atunci iei un aluat bun, făcut cu miere limpede şi praf de ghimbir, cuişoare, nucşoară, flori de nucşoară, scorţişoară, anason, fiecare după greutatea sa. După aceea, iei chimen de câmp şi seminţe de pătrunjel, care se pulverizează şi se pun la macerat în vin fiert. Se lasă să stea o zi şi o noapte, iar după aceea se adaugă compoziţia în aluat, se frământă bine şi se face turta dulce aşa cum se coace şi pâinea. Această reţetă este bună de folosit la mai multe lucruri, chiar şi pentru cazurile de infirmitate (sic). - (Münchener Kochbuchhandschriften, sec.XV)

În sensul invers învârtirii acelor ceasornicului, de la dulciuri sărim direct la felul întâi, la o supă mai specială...cine se înscrie? Porţiile sunt cu număr limitat...pentru că n-am fost foarte activă la activitatea de smuls, strâns, cules şi adunat...într-un cuvânt recoltat. Vorbesc despre cânepă, pe care astă-seară v-o servesc într-un mod total inedit, sub formă de Supă de cânepă (Ain haniff supp[e]n): Se bate cânepa cu vin pentru a se obţine o supă gustoasă. Apoi, se iau o pâine prăjită, o ceapă şi un măr. Se taie mărunt şi se înăbuşă la flacără mică în ulei. Se adaugă peste zeama de vin şi cânepă, după o reţetă notată le sfârşitul secolului al XV-lea de către Meister Hannsen şi transmisă lumii întregi în 1999 de către Trude Ehlert.

Trec uşor peste disputa dintre saşi şi maghiari asupra inventării verzei murate pentru care în Evul Mediu transilvănean s-a compus, respectiv tradus un scurt cântecel: "O, tu, varză murată binecuvântată/În Paradis ai fost creată!", deaorece se ştie că procedeul acririi verzei, şi nu numai al ei, a fost moştenit de la romani.

[Moarea de varză e cel mai bun antidot împotriva mahmurelii, o spun pe experimentatea. Dar pentru a atinge totuşi acea stare avem nevoie de ceva băuturică, nu-i aşa? Dacă vine cu informaţii extra, de pură cultură generală vă supăraţi?] Aşadar, ştiaţi că băutura care şi-a câştigat întâietatea între băuturile servite în timpul mesei este berea, a cărei tradiţie de preparare a fost răspândită încă din timpul carolingienilor, cu ajutorul călugărilor şi restului clerului. Apoi, producerea berii s-a încadrat în activitatea breslei berarilor. Cea mai veche atestare a acordării unui statut incipient al berarilor clerici o găsim la biserica din Lüttich, care în anul 947, primeşte de la Otto al II-lea, dreptul legitim de producere a berii. Totodată, provenit din Freising, de la mânăstirea Sf. Stephan, s-a păstrat cel mai vechi statut al berarilor din spaţiul germanic, datând din anul 1143. Alte ştiri cu privire la berea din spaţiul german, ne parvin începând cu secolele al XV-lea şi al XVI-lea. În 1516, ducele Wilhelm al IV-lea, care îşi întindea stăpânirea asupra regiunilor bogate ale Bayern-ului, emite regula care este până în prezent fundamentul preparării berii, privind necesitatea obţinerii unei băuturi limpezi şi pure, produsă doar din ingrediente naturale: hamei, malţ şi apă.

...mă termin brusc pentru că mi-e foame, mi-e sete, mi-e somn şi mi-e a fuma...prea mare pauza!!!

Alegorie personificată ierarhizată...

2011-02-16T15:53:00.001+02:00

...în pădure şi pe alte coclauri intra-muros.

Prima scenă se petrece în bârlogul ursului brun, trezit brusc din hibernare, acum vreo două săptămâni, de gâjâiala propriei respiraţii şi de zgomotele spontane, produse în lanţ continuu de strănuturile-i involuntare, dar care constituiau semnele clare ale unei răceli invernale. Bineînţeles, a urmat un torent de înjurături, care nu poate fi reprodus cu fidelitate, deoarece puiuţii pădurii, care abia au învăţat literele, ar putea să fie şocaţi de vulgaritatea limbajului, pe care, probabil, apoi vor fi tentaţi să-l repete la nesfârşit. Nu am informaţii dacă activitatea profesională a pădurii a avut sau nu de suferit, dar dat fiind faptul că salăţile au fost împărţite cu dărnicie, în funcţie de ierarhie, putem trage concluzia că suntem în grafic cu toate lucrările!

[De aici a pornit răspândirea!]

Pentru a asigura o continuare cât de cât logică, scena a doua începe tot în pădure, cum porneşti de la sălaşul ursanului şi ajungi la un loc, acum acoperit de zăpadă în curs de topire, numit Clubul de Prezervare a Pădurii Seculare (CPPS), unde Cerbul primeşte de la prietenul lui somnoros, laolaltă cu salăţile, întreaga sa consideraţiune...cu recomandarea: "Nu fi egoist! Dar din dar se face rai!"

[Nu s-a terminat încă, dar ne apropiem de sfârşitul netriumfal al poveştii.]

Scena a treia ne conduce spre civilizaţie, unde cerbul nostru, după ce a părăsit temporar pădurea la sfatul prietenului său, bogat vitaminizat de la salăţile lui fermecate, s-a întâlnit cu Lupul, pentru a verifica status quo-ul Rezervaţiei Intra-Muros. Întâlnirea lor s-a nimerit a fi în acea perioadă a anului, în care zeci şi sute de animale invadează oraşul, în îndeplinirea scopului comun de alungare a spiritelor rele...şi aici, aş adăuga eu în mod total neavizat şi neavenit, de distracţie în masă:D. De pe urma întâlnirii, Lupul Cenuşiu s-a ales şi cu un cadou nepreţuit (dar, vai, probabil nedorit!)...pe care însă, după ce l-a uzitat de i-au sărit capacele şi i s-a spart soba de teracotă:D, fără însă a se asigura căldura propriului culcuş...l-a trântit cât colo şi ...

[aici urmează scena a patra şi ultima!]

...o vulpe cu planuri măreţe de viitor, însă leneşă de felul ei, dar intuitivă, de obicei, pusă pe fapte mari, deşi foarte neatentă în acest caz, nu a băgat în seamă corect toate indiciile care-i transmiteau să nu care cumva să se lase prostită de strălucirea lui de faţadă, a înfăşcat cadoul-surpriză, transmis pe linie ierarhică şi pe-aci ţi-e drumu' ... până la ...

...carantină!

Poftiţi în vagoane...!

2011-02-13T09:04:00.001+02:00

Am pornit zilele trecute intr-o călătorie de epocă, pe traseul Paris - Istanbul...escală am făcut în Sibiu, şi am coborât pe sub Podul Mincunilor. Pe dreapta nu am putut să ne abţinem să nu intrăm în cafeneaua Orient Express...care culmea poartă, demult deja, numele trenului care ne-a adus aici. Pot să spun că, de la primii paşi, am simţit atmosfera atât de apropiată sufletului meu... Muzică bună - de fapt excepţională, idei vechi cu continuitate nouă, planuri de vacanţă şi itinerarii stablite între câteva cafele, mai multe ţigări, cioco aburinde şi un gin tonic. Nu spun mai multe...pentru că nu am făcut încă rezevarea pentru următoarea oprire, pentru atunci când viaţa ne va îmboldi să uităm de cotidian, înfundându-ne în istoria modernă. Şi acum, restul...e tăcere (Nae Caramfil - faină peliculă) şi fotografiile de săptămâna trecută...(pe facebook..una de poftă aici:)

Mai multe detalii aici: http://www.orientexpresscaffe.ro/

Interzis minorilor...

2011-02-09T00:54:00.000+02:00

...de fapt, fără interdicţii. De vreo 8 zile (azi m-a urmărit iar cifra 8 - opt pisici, 8 aprilie, 8 februarie, 8 luni şi 8 minute ş.a.)...tot îmi plănuiesc postarea asta. La început au fost hohotele de râs când l-am auzit de la taximetristul de la Taxi 924, care mă ducea acasă pe la doi noaptea, după Rock Party-ul aniversar al TRS din Oldis. Apoi, ca urmare a lucidităţii mele de după petrecere, cauzată de ceaiul herbal, lămâia şi mierea polifloră, udate cu o cinzeacă de rom Havana, am continuat cu exerciţiile de concentrare şi memorare a conţinutului proaspăt auzit. Următoare mişcare a constat în aplicarea zicalei "Repetiţia e mama învăţăturii!", drept urmare, l-am împrăştiat...fără prea multe perdele. Iar, acum mă apucă pudoarea...aşa, şi ce-i dacă, mi-am găsit o scuză...mi-e tare somn, îmi pică ochii-n gură, ~~mă prefac a fi~~ obosită tare şi nu mai am CTRL asupra degetelor nervoase care scriu singure...fără să comunice cu creieraşul...aflat într-o zonă crepusculară. Aşadar...

Întrebare cu toate răspunsurile corecte:P ....

Cu ce seamănă ~~pizda~~ organul genital feminin?

Posibilităţi de răspunsuri:

1) Cu Anglia, pentru că e mereu umedă.

2) Cu Coreea, pentru că este împărţită în două.

3) Cu Libanul, pentru că periodic au loc evenimente sângerose.

4) Cu România, pentru că îţi vine mereu să-ţi bagi ~~pula~~ penisul în ea!

Adnotări:

Nu ştiu de ce am ţinut morţiş să scriu o asemenea gogomănie.

1)Oricum, răspunsul de la punctul 4) nu-mi este deloc satisfăcător...pentru că, în ciuda tuturor drăciilor care ne înconjoară, din vina noastră, în primul rând şi a lor, deci tot a noastră, pentru că majoritatea i-a votat cu (ne)bună credinţă:(..., România e ţara mea...mi-e în suflet...nu mă pot lepăda de ea.

2)Vreau să văd dacă CNB-ul...ştiţi ce-i ăsta, nu?...Consiliul Naţional al Blogurilor mă va amenda sau nu.

3)Şi acum, pentru a-mi sensibiliza latura purei copilării demult apuse...vă amintiţi când ne jucam ŢĂRILE?...Cu mingea aruncată spre înalturi şi cu vorbele: "Să tragă, să tragă mâţa de coadă..."

ps aşa o tragem şi noi...Până ne vom trezi! Deşteaptă-te, române!

pps am primit un sfat de la Moş Crăciunul meu aka Sânziana aka Scufiţa Roşie...să înlocuiesc poza deja postată cu una mult mai sugestivă, pe care mi-a făcut-o cadou de Făurar..:P! Am lăsat harta lumii - să ne vedem situaţia convenţională, iar fotografia chestiunii de f(u)ond...o postez, bineînţeles, la ~~fund~~ final, poate în loc de concluzie!:)

5 zile de FACEBOC LA ROMANI...o viaţă de om...sau vacă...sau cine poate ştii?

2011-02-04T17:24:00.000+02:00

[Saturday]

Ion is in a relationship with Mărie.

Mărie is now in a relationship with Ion and other 26 people. (Popa Satului and other 24 people like this)

Mărie is attending the event "Mulsul vacii" (Vaca lui Mărie and Ion like this)

[Mărie is not really attending the event "Mulsul vacii". She is actually attending Vasile in the barn. Ion comes to see Mărie attending the "Mulsul vacii" event and finds out what is she actually attending]

Ion is now single.

Ion was invited to join group "Beţivanii satului"

Ion and other 20 people are attending the event "Beţie la crâşmă". (Crâşmarul likes this)

Ion set his status to: "supărat sunt doamne, iarăşi supărat"

Ion is now drunk and pissed on Mărie's Wall

Mărie finished attending Vasile.

Mărie set her status to: "Foarte obosită. Sper să mă pot trezi mâine să merg la biserică"

Vasile commented to Mărie's status "Eu nici nu cred că vin. Poate duminica viitoare"

[Sunday]

Babele din sat are attending the event "Slujba de duminică" (Popa satului, Părintele Iosif, Cantoru' and Clopotaru' like this)

Beţivii satului missed the event "Slujba de duminică" because of it's interference with the event "Beţia de duminică" (The Devil 666 Satana likes this)

Popa satului and Popa Porno are now friends (The Devil 666 Satana and Clopotaru' like this)

[Monday]

Mărie set her status to: "La spovedit..."

Ion commented on Mărie's status: "Ce-i Mărie, te-o prins rusinea?"

Mărie also commented on her status: "Taci , Ioane că eşti prost"

Popa satului also commented on Mărie's status:" :)) :))" (Primarul satului likes this..)

Primarul satului added "şpagă" and "corruption" to his activities (Popa satului likes this)

Şefu de Post set his status to: "La primărie, la o vorbă cu primarul"

Primarul satului is now attending "Puşcăria".(Bebiţă săpunaru' and all his friends like this)

[Tuesday]

Mărie set her status to "Watching "fermier caut mireasă", so fuck off"

Vaca lu' Mărie exploded. (Ion likes this)

Mărie commented: "vaaaaiii...o murit vaca...am uitat s-o mulg...mă omoară tata când se întoarce de la crâşmă"

Popa satului also commented: "super, încă o înmormântare pe săptămâna asta" (Cantoru' and Popa Porno likes this)

Popa satului added "Praying" and "Porn" to his activities (Popa Porno and Părintele Iosif like this)

Popa satului, Părintele Iosif and Clopotaru' are now in a relationship and it's complicated. (The Devil 666 Satana likes this)

[Wednesday]

Popa satului set his status to "Zi de post, fiilor" (Babele satului like this; Beţivii satului dislike this)

Tata lu Mărie posted on Mărie's Wall: "Ce ai făcut cu vaca? Te omor"

Tata lu Mărie killed Mărie. (Ion and Popa Satului likes this. Vasile and other 25 people dislike this)

Tata lu Mărie is now attending "Puşcăria" along with Primarul Satului

Mărie is attending Hell (The Devil 666 Satana, Hitler, Stalin, Saddam Hussein and other 75 bilion dead people like this)

ps...Green Charme şi prietenii ei (724 :P) like this.

pps ...Green Charme thanks Sorin Petrişor (Ansamblul folcloric Cetină de Brad din Victoria) pentru că a râs în hohote, şi-a postat articol pă blog şi şi-a creat imaginativ tot filmul evenimentelor din satul românesc ahtiat după FACEBOOK....Trăiască Facebook...! Că mare-i grădina ta, Doamne!:))
ppps (există aşa ceva?) - Mulţumesc autorului...anonim!